Urban Swan

Coloane decrepite pe o alee invadată de buruieni, lângă apă…şi prezenţa graţioasă a unei balerine, a unei lebede albe.

Ana-Maria Cononovici, 11.12.2016, 12:01

Coloane decrepite pe o alee invadată de buruieni, lângă apă…şi prezenţa graţioasă a unei balerine, a unei lebede albe. Aceeaşi balerină-lebădă albă, îngândurată pe o alee dintr-un cunoscut parc bucureştean. Sau o lebădă neagră tâşnind în săritură pe o stradă de obicei foarte circulată. Şi multe alte imagini. O lebădă copil în tot atâtea ipostaze. Aceasta ar fi descrierea pe scurt a proiectului fotografic Urban Swan sau Lebăda urbană, realizat de fotograful Andrei Mihai Cristian, care a cucerit internetul în ultimele luni.

L-am invitat pe autor să ne vorbească despre acest proiect: A fost un proiect care a cucerit internetul şi ceea ce mă bucură foarte mult este că a ajuns la sufletele oamenilor. Proiectul se numeşte Urban Swan sau Lebăda Urbană, a plecat de la ideea de succes. Scopul a fost ilustrarea ideii de succes şi totodată un îndemn de a analiza o persoană înainte de a o critica. Foarte mulţi oameni care cunosc succesul depun o muncă impresionantă, pe care noi nici măcar nu o observăm. Admirăm, criticăm, împinşi de aparenţe, dar totul e o cortină. Aşa că am vrut să exprim această idee prin fotografie, aşa că am lansat acest proiect Urban Swan. Pentru că balerina reprezintă imaginea graţiei, a sublimului, iar străzile capitalei, unde a fost realizat acest proiect reprezintă cotidianul, adică orele grele, de trudă, pentru a reuşi. E acest contrast puternic şi de aceea am dorit ca totul să fie în antiteză. Proiectul este unul creat în antiteză, cu culori opuse, anotimpuri opuse şi este format din trei părţi. Black, white, adică negru, alb şi începutul. Şi are ca protagoniste două balerine: una la apus de carieră şi una abia la început.”

Andrei Mihai Cristian ne-a vorbit şi despre balerinele care au jucat rolul principal în acest proiect: Primele două părţi, alb şi negru au fost realizate împreună cu Anamaria. Pe ea o cunoşteam de ceva vreme şi ştiam că este balerină şi i-am povestit ce vreau să fac. A acceptat fără să clipească şi împreună am creat acest scenariu şi am ales locurile de fotografiere în Bucureşti. Îmi amintesc că era iarnă când am realizat prima parte, era un frig de crăpau pietrele, iar ea era îmbrăcată într-un body negru transparent şi executa mişcări artistice în văzul oamenilor, care se opreau să o admire şi erau înfofoliţi. Şi mie îmi îngheţaseră mâinile pe aparat, dar ambiţia ei mă făcea să uit şi să surprind fiecare moment. La interval de cinci luni a venit şi rândul celei de-a doua părţi, care a fost făcută pe o căldură insuportabilă. Acelaşi loc, acelaşi entuziasm din partea noastră, dar totul era în antiteză.”

Iar proiectul părea să se fi încheiat, dar atunci când muzele nu dorm, ideile nu se mai opresc. Andrei Mihai Cristian. “După ce am creat aceste două părţi, după ce le-am terminat şi le-am publicat pe un site care promovează idei, a devenit viral. Asta m-a bucurat foarte mult. Atunci am zis după aceste două părţi să pun punct, însă o colegă m-a întrebat dacă aş fi interesat să fotografiez o fetiţă foarte expresivă, care practică baletul de la vârsta de cinci ani. Şi atunci am avut o sclipire de moment şi mi-am spus că un copil, prin inocenţa sa poate să ilustreze mai bine ideea de bază a proiectului. Contrastul dintre urban, care presupune acele multe ore de muncă şi succesul, împlinirea. Aşa s-a născut a treia parte, care se numeşte începuturi.”

Şi pentru că tema din umbra proiectului era ilustrarea ideii de muncă pentru consolidarea succesului, balerinele alese reprezintă faze diferite de evoluţie profesională, dar aceeaşi dedicare. Revine cu detalii Andrei Mihai Cristian: “Ca balerine, Anamaria, balerina la maturitate, a început gimnastica ritmică la vârsta de cinci ani, ca pe un hobby şi ulterior l-a transformat în performanţă. Pe plan sportiv, până la 17 ani, a câştigat nenumărate premii atât naţionale, cât şi internaţionale, la concursuri de gimnastică ritmică şi cu echipa şi individual. A participat de două ori la Festivalul internaţional de circ de la Monte Carlo, a obţinut Clovnul de bronz” împreună cu echipa de circ, a avut o carieră frumoasă în acest domeniu. Iar cea de-a doua balerină, cea mică, Anca Berteanu, este la început. A început baletul tot la cinci ani şi are toate şansele să devină o stea. Cred foarte mult în ea. Ea mai mult prin inocenţă a dat o valoare neaşteptată proiectului.”

Şi deşi Andrei Mihai Cristian s-a apucat de acest proiect pentru că simţea că trebuie, că are ceva de spus, fără să caute o recunoaştere, desigur că prezenţa proiectului său în media internaţională i-a adus satisfacţie: “Dacă primele două părţi au devenit destul de cunoscute, în momentul în care am publicat această ultimă parte, a fost o reacţie explozivă. Datorită acestei părţi proiectul a ajuns la New York ,a ajuns în Huffington Post, în foarte multe publicaţii şi asta m-a bucurat enorm.”

Urmarea, desigur, alte proiecte fotografice, dintre care nu vă voi tenta decât cu unul, care o are ca protagonistă tot pe Anca Berteanu, mica lebădă, simbolizând începutul. “Dreaming on the dance flour” (“Visând în praful scenei”) este numele proiectului şi pare să se bucure de tot atâta apreciere ca şi primul.