Un muzeu octogenar îşi serbează tinereţea

La împlinirea a 84 de ani de la deschiderea Muzeului Național al Satului Dimitrie Gusti din București, acest paradis din nordul capitalei, este mai tânăr ca oricând.

Ana-Maria Cononovici, 26.05.2020, 15:30

La împlinirea a 84 de ani de la deschiderea Muzeului Național al Satului
Dimitrie Gusti din București, acest paradis din nordul capitalei,
este mai tânăr ca oricând şi celebrează prin diverse evenimente şi Anul
omagial Dimitrie Gusti și Școala Sociologică de la București, instituit de
Academia Română, declarat astfel la 140 de ani de la naşterea lui Dimitrie
Gusti – prestigios sociolog, membru marcant al Academiei Române și Președinte
al Academiei Române (1944-1946).

Despre declararea anului 2020 ca an omagial al personalităţii omului de
cultură Dimitrie Gusti, ne-a vorbit Paula Popoiu, managerul Muzeului :Anul omagial Dimitrie Gusti
şi şcoala sociologică de la Bucureşti a fost decretat astfel de Academia
Română, la începutul anului, când aici (la Academia Română) a avut loc şi sesiunea
omagială Dimitrie Gusti. Academia română, mă bucur, că dă o mare importanţă
acestui mare om de cultură, mare profesor, mare ministru, care a fost Dimitrie
Gusti şi care ne-a lăsat această comoară numită Muzeul Satului.

Sigur, nu o să
fac acum istoria şcolii sociologice. Vreau doar să subliniez cât de importantă
este această creaţie, singura care a rămas de fapt, concret, după ce şcoala
sociologică de la Bucureşti a fost interzisă, după ce Dimitrie Gusti a fost
expulzat din viaţa culturală. Este important că a rămas în urma muncii imense
pe care a făcut-o această şcoală, creaţia care se cheamă Muzeul Satului. Şi
după cum toţi ştiţi, şcoala sociologică de la Bucureşti nu a făcut cercetări ca
să creeze Muzeul Satului, ci ca să amelioreze viaţa ţăranului din sate. A fost
o cercetare sociologică cu alt scop. Dar a rămas în urmă acest muzeu.

Muzeul şi-a deschis porțile pentru public în anul 1936. Expoziția
permanentă acoperă o suprafață de 14 ha având 380 de monumente, 60.000 de
obiecte în colecțiile de patrimoniu și peste 250.000 de documente de arhivă
referitoare la sat și viața sa tradițională. Expozițiile permanente și cele
temporare atrag un număr de 500.000 de vizitatori anual. Muzeul Satului este,
în perioade obişnuite, obiectivul cultural cel mai vizitat din România, deschis
în toate zilele săptămânii.

Şi cum, în vacanţe, Muzeului
Național al Satului Dimitrie Gusti ne obişnuise cu atelierele
organizate pentru copii, am vrut să aflăm de la Paula Popoiu care este situaţia
anul acesta, când, după o două luni, muzeele îşi deschid timid porţile, în
condiţii de distanţare şi protecţie la care nimeni nu s-ar fi gândit vreodată. :

Vara pe uliţă va fi însă în
luna august. Am zis să nu luăm deocamdată hotărâri în privinţa acestui proiect,
pentru că până în august se mai pot întâmpla multe lucruri. Dar ca să nu stăm
doar să aşteptăm să vedem ce se întâmplă, ne gândim totuşi să facem cu un număr
limitat de copii, pentru că avem această posibilitate de a îi duce în curţile
caselor, să facem măcar câteva ateliere. Adică să nu lăsăm copiii toată vacanţa
fără posibilitatea de a face ceva. Majoritatea acţiunilor cu publicul şi cu
copiii, mai ales, vor fi în spaţiul online, pentru moment. Ne vom adapta din
mers. Copiii nu vor fi uitaţi. Avem deja în spaţiul online Căsuţa cu poveşti.
În afară de actorii care ne-au ajutat şi cărora le mulţumesc, am citit şi eu şi
colegii mei poveşti. Vom continua în spaţiul online, pentru moment, şi pe
măsură ce lucrurile se vor derula, ne vom adapta.

Muzeul organizează tradiţional
evenimente şi festivaluri, în care meşteri populari şi rapsozi, arată
vizitatorilor crâmpeie din viaţa satelor. Dar pentru că nu doreşte să rămână în
afara timpurilor, după digitalizarea arhivei muzeului, a mai apărut un proiect,
tot digital, Tezaure umane vii, despre care ne-a vorbit Paula Popoiu: Este în primul rând meritul
doamnei Camelia Moise, care este jurnalist, care a făcut filmele şi noi doar
ne-am raliat acestui proiect şi vom continua împreună cu domnia sa cercetările
şi scoaterea în evidenţă a acestor meşteri, rapsozi, care sunt foarte
importanţi pentru că ei reprezintă un fel de chintesenţă a culturii
tradiţionale, în acest moment.

Irina Cajal, subsecretar de stat în Ministerul Culturii, a rememorat
începuturile sale la acest muzeu şi a transmis un mesaj de încurajare: Mă gândesc că acum 60 de
ani, am păşit în acest muzeu, în stânga mea era domnul Focşa şi în dreapta mea
domnul Stahl şi domnul Tancred Bănăţeanu. Deci trei mari iniţiatori ai acestui
muzeu şi iubitori (n.r. ai lui). Eu am făcut antropologie, ştiţi bine că sunt
eleva lui Levi Strauss, dar am trăit în acest muzeu, de mulţi mulţi ani şi
iubesc acest muzeu şi pot să vă spun că parte din viaţa mea este dedicată
acestui muzeu şi oamenilor de aici.

Avem foarte multe proiecte la Ministerul
Culturii, eu mă ocup foarte mult de minorităţi, de festivaluri ale
minorităţilor naţionale, de tot ce e legat de artă populară şi de frumos, iar
ca fiică a unui mare virusolog, profesorul Cajal (n.r. tatăl Irinei Cajal), care s-a ocupat toată viaţa lui de
virusuri şi în casa noastră s-au discutat foarte mult, vreau să fiţi siguri că
virusul ăsta va dispărea şi ne va lăsa să ne vedem ca mai înainte de viaţa
noastră frumoasă, pe care acum o regretăm şi va fi din nou, vă promit!

Şi cum în muezeu au fost plantte flori, iar viaţa satului şi-a păstrat
ritmurile dintotdeauna, nu vă putem decât invita să vă bucuraţi de verde,
miresme, tezaur şi pace, în incinta lui.