Muzeu de street art la Bucureşti
Din luna noiembrie, în centrul istoric al Bucureştiului, pe Strada Şelari la numărul 4, a fost inaugurat un centru cultural intitulat Pop-Up Urban Lifestyle Centre.
România Internațional, 01.12.2013, 08:05
Din luna noiembrie, în centrul istoric al Bucureştiului, pe Strada Şelari la numărul 4, a fost inaugurat un centru cultural intitulat Pop-Up Urban Lifestyle Centre. Aici a fost deschis primul Muzeu de Street Art din România, iniţiat de Claudio Scorretti, ataşat cultural al ambasadei Italiei la Bucureşti şi un entuziast admirator al artei româneşti. L-am întrebat pe Claudio Scorretti de ce a simţit nevoia să organizeze un muzeu pentru artiştii ce preferă să expună pe zidurile oraşului şi nu pe simezele galeriilor de specialitate.
Urmăresc evoluţia fenomenului street art de mai bine de 30 de ani, am văzut-o la NY pentru că atunci locuiam acolo, apoi la Roma, oraşul meu natal, apoi la Paris, Bruxelles, Londra. Mă aflu la Bucureşti de patru ani şi mă ocup şi de artă. Mi s-a părut că aceste culori pe ziduri pot schimba aspectul oraşului pentru că din punct de vedere arhitectural Bucureştiul păstrează încă amprenta perioadei comuniste.”
10 dintre cei mai cunoscuţi artişti din zona de grafitti şi street art ai momentului expun lucrări în muzeul deschis pe strada Şelari. Alexandru Ciubotariu, mai cunoscut şi sub pseudonimul Pisica Pătrată, spune că acel spaţiu era visul multora dintre confraţii săi: De fapt este un spaţiu râvnit de foarte mult timp de artiştii din zona de Grafitti, pe strada Şelari, un spaţiu foarte mare, mărginit de calcanii uriaşi pe care ni-i dorim coloraţi, nu gri şi zgrunţuroşi. Pentru că vremea nu era de partea noastră şi a desena direct pe calcani implica nişte schele şi nişte sume destul de mari de dat pe vopsele şi alte materiale, s-a recurs la nişte panouri unde mai mulţi artişti au realizat un mozaic de lucrări inspirate din imaginarul lor, care ar putea exista pe stradă. Sunt frânturi de street art în mod organizat.”
Artiştii care au ales grafitti-ul ca mod de exprimare a trăirilor lor îşi asumă riscuri nebănuite, mi-a spus Alex Ciubotariu. Dacă în perioada comunistă n-ar fi îndrăznit nimeni să deseneze pe pereţii capitalei României Socialiste, nici după 1990 lucrurile nu au stat mai bine. A fost nevoie de o perioadă de 16 ani pentru ca primul perete din Bucureşti, cel al Institutului Cultural Francez, să poată fi folosit ca suport pentru grafitti, în cadrul manifestărilor dedicate aniversării a 70 de ani de existenţă a acestei instituţii. Desigur, grafitti-ul n-a fost pe placul tuturor şi, deşi era reuşit, spune Alex Ciubotariu, a fost rapid acoperit: Reacţiile au fost foarte dure, dar pe noi ne-a ajutat această mică vâlvă. Au mai fost şi alte încercări de a pune în legalitate, de a pune în lumină artişti care cumva sunt în penumbră şi forma lor de artă e considerată mai mult o mâzgăleală pe perete. Bucureştiul are nevoie de intervenţia acestor artişti. Acum discuţia este dacă street art-ul continuă în forma lui cea mai sinceră şi cea mai corectă. Până la urmă e o formă ilegală de intervenţie. Îţi trebuie o motivaţie destul de interesantă să te hotărăşti la două noaptea să faci acest lucru în spaţiul public şi să-ţi asumi şi criticile şi laudele. Forma sinceră a acestei arte e decizia unui artist de a interveni lăsând la o parte nişte câştiguri, pentru că eşti de multe ori la adăpostul unui pseudonim, faima sau mai ştiu eu ce alte beneficii ai putea avea. Sunt necesare intervenţiile de genul ăsta. Ce am făcut eu cu Pisica Pătrată n-a fost decât să intervin punctual în nişte zone din Bucureşti unde simţeam că puteam potenţa acel loc. Un pic de culoare şi un pic de formă în anumite zone dărăpănate, cred eu că fac chiar bine.”
Înapoi pe strada Şelari, la numărul 4, Claudio Scorretti e fericit de felul în care reacţionează la lucrările expuse publicul ce populează centrul vechi: Oamenilor le place foarte mult să se fotografieze în faţa acestor panouri de la Street Art Museum şi poate că asta şi atrage cel mai mult publicul, care, atunci când vizitează un muzeu, nu se poate opri în faţa unui tablou pentru a se fotografia. Şi acesta e un mod de a intra în contact cu arta într-un fel foarte distractiv.”
L-am întrebat pe Alex Ciubotariu care este cel mai frumos grafitti din Bucureşti, după părerea lui. Mi-a spus că acesta poate fi văzut în Gara de Nord: Este vorba de un perete chiar pe peronul 14, realizat în cadrul festivalului Train Delivery, care are un impact extrem de puternic, e foarte vizibil şi foarte frumos. Locaţia acelui perete mă încântă foarte tare dar şi lucrarea în sine.”
Dacă ajungeţi în Bucureşti, şi mai ales, dacă veniţi cu trenul, nu rataţi peronul 14 şi apoi strada Şelari, cu al său muzeu de Street Art. Puteţi chiar cumpăra lucrări ale artiştilor expozanţi, din containerele transformate în mic centru comercial. (foto: Lucian Muntean, Claudio Scoretti)
