Mofturi franţuzeşti la Bucureşti
Chiar dacă nu a făcut nici un curs oficial, locul patru obţinut la Campionatul Mondial a adus-o în atenţia presei din România.
România Internațional, 07.07.2013, 07:13
Anda Calinici este de formare psiholog şi de profesie tester de software. De şase ani, însă, a renunţat la slujba ei de zi cu zi pentru a se dedica exclusiv pasiunii sale din copilărie: patiseria. Într-un laborator mic din Cluj, ce seamănă mai degrabă cu o farmacie de pe vremuri, în plicuri şi în sticluţe mici, Anda Calinici păstrează o mulţime de minuni pe care le transformă în dulciuri nemaipomenite. Mac, ciocolată Valrhona, guanaja şi fructul pasiunii, violete, lavandă, petale de trandafir, trufe albe, zmeură, ceai verde matcha, Earl Grey, cafea, jeleuri de grepfruit roz sau din alte fructe se combină în culori greu de exprimat în cuvinte. Rezultatul poartă însă un nume franţuzesc: macarons. Nu, Anda Calinici nu face DOAR macarons, adică bezele colorate lipite două câte două cu un miez cremos şi parfumat, dar cu acestea a cucerit papilele clienţilor din toată ţara. Aproape că nici nu mai contează că transportul dulciurilor prin curier costă foarte mult, Anda Calinici nu are vreme să se plictisească. Am întrebat-o cum de s-a hotărât să renunţe la o slujbă sigură pentru un vis: De când era mică mi-au plăcut dulciurile şi când mi-am dat seama că pot să le fac eu, a mai fost doar un pas până la momentul actual. Sunt o persoană care preferă să nu aibă regrete în viaţă. La un moment dat mi-am spus e timpul să încerc, să văd dacă va merge partea de patiserie. Altfel aş fi rămas cu întrebarea oare ce-ar fi dacă” şi am încercat. Am avut noroc de oameni care m-au susţinut, de la soţul meu până la şeful meu de pe vremea aceea, care mi-a promis că mă primeşte înapoi dacă nu merge treaba. Când ne-am mutat în sfârşit în casa noastră, am putut să mă apuc mai serios pentru că aveam în sfârşit spaţiu, puteam să îmi cumpăr ustensile şi aşa a început tot.”
Macarons, spune Anda Calinici, sunt un fel de jucărie pentru patiseri: “Poţi să faci ce vrei cu ei, de la arome la culori la forme îţi oferă teoretic variante nelimitate. Nu se fac greu, dar trebuie să fii foarte atent la modul în care amesteci, la ingredientele pe care le alegi, la felul în care îi pui pe tavă, la umiditatea şi temperatura din camera în care lucrezi, la toate astea trebuie să fii atent, dar dacă toate astea sunt bifate, totul ar trebui să meargă uşor.”
Ingredientele le importă din Franţa şi din Belgia, deşi, spune ea, ar exista furnizori şi în România.
Se găsesc şi în România ingredientele pe care le folosesc eu, dar preţurile sunt mult mai mari şi prefer să le aduc direct din străinătate, ca să pot oferi un preţ cât mai aproape de adevăr pentru cei ce le cumpără. Dar sunt furnizori şi în România şi celor care îşi doresc să le facă acasă le-am recomandat de fiecare dată să cumpere de la ei. Când faci o singură dată e mai convenabil decât să le imporţi.”
În urmă cu doi ani, Anda Calinici a participat la Campionatul Mondial al Ciocolatierilor, unde a obţinut locul patru. Eu am participat la semifinalele pe Europa de Sud şi Est, la un loc cu concurenţi din Polonia, Slovacia şi Turcia. Am ieşit pe locul patru între ciocolatieri de meserie, oameni care asta făceau de 10-20 de ani, care au studiat asta şi care au tradiţie în ciocolaterie. La noi, nu există nici măcar meseria de ciocolatier în nomenclatorul de meserii. Eu nu am făcut cursuri de nici un fel. Am colaborat cu un atelier din Cisnădie, cred că e singurul atelier din România care mai face ciocolată artizanală. Am stat la ei din decembrie până în februarie. Învăţam singură, dar aveam la dispoziţie aparatele de topit ciocolata, ciocolată cât cuprinde şi aveam pe cine să întreb dacă mă împotmoleam undeva.”
Chiar dacă nu a făcut nici un curs oficial, locul patru obţinut la Campionatul Mondial a adus-o în atenţia presei din România. Cu toate acestea, până în ziua de azi, de fiecare dată când are un client nou, are emoţii: De fiecare dată încerc să aflu ce le-a plăcut şi ce nu le-a plăcut, ca să pot îmbunătăţi reţetele pentru viitor. Cer feedback de la oamenii care gustă produsele mele. Cuvintele variază, de la divin” la n-am crezut că există aşa ceva”, este exact ca în Franţa”. Şi asta mă bucură foarte tare.”
Anda mai are un vis. Să deschidă o prăvălie mică, în care să-şi întâmpine clienţii. Am întrebat-o cum vede prăvălia asta cu ochii minţii: E micuţă şi miroase a croissante cu unt, proaspăt făcute şi a cafea de calitate, cu macarons în vitrină, cu prăjituri proaspete, sortimente noi în fiecare săptămână. Nu e mare, aia sigur. Am doar câteva mese cu feţe de masă cadrilate. E de fapt un colţ de Franţa, mic, mic.”
Dacă aţi avea ocazia să gustaţi din dulciurile Andei, aţi şti că visul ei nu e departe de a se realiza. Asta pentru că Anda face parte dintre cei ce merg până la capăt în orice întreprind.
