Meşteşuguri de ieri însuşite azi

Priorităţile învăţământului românesc par să fie dotarea şcolilor cu calculatoare, extinderea accesului elevilor la internet şi alte aspecte care ţin de viteza cu care trebuie să ne conectăm la realităţile de astăzi.

Ana-Maria Cononovici, 11.01.2015, 08:55

Priorităţile învăţământului românesc par să fie dotarea şcolilor cu calculatoare, extinderea accesului elevilor la internet şi alte aspecte care ţin de viteza cu care trebuie să ne conectăm la realităţile de astăzi. Cu toate acestea, o şcoală pe stilul şcolilor vechi săteşti, în satul Piscu din judeţul Ilfov îi încurajează pe copii şi chiar şi pe adulţi să redescopere diferite meşteşuguri şi să se familiarizare cu patrimoniul cultural local.

Adriana Scripcariu, coordonator al şcolii Agatonia şi al Asociaţiei Gaspar- Baltasar-Melchior ne-a spus ce este şcoala Agatonia, din satul Piscu. “Şcoala Agatonia este o şcoală din mai multe perspective, este în primul rând o şcoală primară, în care desfăşurăm toate activităţile obişnuite într-un astfel de loc, dar avem un anume specific, acela că încurajăm activităţile legate de patrimoniul cultural şi încercăm să introducem informaţii legate de acest subiect în lecţiile noastre obişnuite. Avem activităţile de la abilităţi practice, să spunem, în cadrul cărora noi desfăşurăm activităţi de meşteşug legate de istoria satului nostru sau activităţi legate de meşteşugul ţesutului. Avem de asemenea nişte cărţi realizate în ultimii ani, nişte manuale şcolare despre patrimoniul cultural, gândite zonal: fiecare judeţ, după noi, ar trebui să aibă o astfel de carte. Până acuma am realizat două, pentru judeţul Ilfov şi pentru Braşov. Sunt nişte materiale interdisciplinare, care conţin şi părţi de literatură populară şi părţi de meşteşug şi părţi despre sărbători, despre cunoaşterea evenimentelor religioase care au loc pe parcursul anului, aşa încât copiii să fie mai ancoraţi în universul valorilor culturale care-i înconjoară.Aici este o şcoală şi în sensul mai larg al cuvântului, în sensul în care cei care vin la Piscu pot afla mai multe despre patrimoniul cultural şi pot fi iniţiaţi în diferite meşteşuguri tradiţionale. La această şcoală participă diferite grupuri de copii şi chiar grupuri de adulţi din diverse zone ale ţării.”

Scopul acestei şcoli este creşterea spirituală a unor generaţii care să ştie să se hrănească sufleteşte din moştenirea preţioasă a înaintaşilor şi să o cultive pentru cei ce le vor urma. Dar Adriana Scripcariu, şi soţul său, sculptorul Virgil Scripcariu nu au ştiut exact unde vor ajunge, când au pus bazele acestui lăcaş: “N-aş putea spune că am avut un plan foarte precis, am construit încetul cu încetul acest proiect, pornind în primul rând de la faptul că ne-am aşezat într-un sat, care avea această tradiţie foarte puternică, care ţine de domeniul trecutului. Eu sunt istoric de artă, soţul meu este sculptor, am început să descoperim patrimoniul acestui sat şi având copii am dorit să iniţiem activităţi care să integreze copiii satului în primul rând şi apoi văzând cât poate fi de atractiv acest subiect dacă este transmis într-un mod adecvat copiilor, ne-am deschis către grupuri din alte localităţi, care au venit şi au petrecut alături de noi câteva ore din care sper că au prins drag de ceea ce înseamnă meşteşug tradiţional.”

Dacă dimineaţa şcoala funcţionează ca o şcoală obişnuită, pentru elevii satului, după-amiază Şcoala Agatonia îşi deschide porţile, pentru un număr mai mare de copii, de vârste diferite, pentru care sunt organizate cercuri de activităţi extraşcolare, interdisciplinare, punctând diferite teme culturale, de patrimoniu românesc, dar şi aspecte de cultură generală, în sensul mai larg.

Programul de dimineaţă şi cercurile de activităţi extraşcolare sunt oferite gratuit copiilor participanţi, membrii ai unei comunităţi rurale de la Piscu, o comunitate lipsită de o ofertă educaţională diversificată. Şcoala Agatonia se deschide periodic, la cerere şi către alte grupuri de copii, dar şi adulţi, care doresc să participe la activităţile propuse, workshopuri de iniţiere în diferite meşteşuguri şi familiarizare cu patrimoniul cultural local. Aceste grupuri susţin, prin contribuţia lor, activitatea cotidiană a şcolii. Este modalitatea de autofinanţare, concepută de asociaţie. Am întrebat-o pe Adriana Scripcariu cine sunt cei care le-au călcat pragul. “Pragul ni l-au călcat de la copii de grădiniţă, până la adulţi reprezentanţi ai unor instituţii importante, care au venit în căutarea unor activităţi de teambuilding. Cel mai obişnuit la noi este atelierul de olărit, acesta fiind şi specificul satului, aici aflându-ne în mijlocul unei vechi vetre de olari. Adulţii ajunşi aici redescoperă tot felul de obiecte de ceramică, ţesături, care pe mulţi dintre ei îi duc înapoi în lumea copilăriei, mulţi dintre noi având bunici la sat, iar aceste amintiri ne sunt dragi. Dincolo de atelierul de olărit, avem şi activităţi legate de sculptură. Avem spre exemplu atelier de relief, în care prezentăm participanţilor un obiect pe care îi invităm să-l modeleze în relief sau, şi mai interesant, avem un atelier de portret, în care în câteva ore, împreună cu sculptorul, încearcă să descopere felul în care se realizează un portret în lut, după model viu. Sunt experienţe pe care oamenii au ocazia rar să şe facă şi de aceea aleg să vină la noi. Putem cupla mai multe ateliere în cadrul aceleiaşi vizite: putem să avem atelier de relief combinat cu atelier de olărit şi ţesut. Sau atelier de portret cu atelier de olărit. Sau pictură pe vase ceramice combinat cu linogravură. Avem diferite variante de a combina aceste ateliere, funcţie de dorinţa musafirilor noştri.”

În curând cei ce vor veni la Piscu vor putea să-şi personalizeze singuri setul de veselă ceramică pe care îl vor realiza. Iar ca proiect de şi mai mare anvergură, şcoala Agatonia se doreşte un promotor al ideii că patrimoniul cultural trebuie să devină materie curriculară, ca un demers de consolidare a spiritului civic.