Lecţie de viaţă româno-olandeză
Jurnalistă, scriitoare, dar şi iubitoare a vieţii în natură, Janneke Vos de Groot e originară din Olanda şi s-a stabilit în ţara noastră în urmă cu 15 ani.
Ana-Maria Cononovici, 06.04.2021, 11:00
Jurnalistă, scriitoare, dar şi iubitoare a vieţii în natură, Janneke Vos de Groot e originară din Olanda şi s-a stabilit în ţara noastră în urmă cu 15 ani. Ea şi soţul ei erau pasionaţi de caii islandezi, încă din Olanda, cei doi cunoscându-se la un concurs de cai. Stabiliţi în satul Oarba de Mureş, în oraşul Iernut, cei doi au reuşit să trăiască în natură şi să dezvolte chiar şi turismului rural în zonă.
Janneke Vos de Groot ne-a povestit cum ideea de a deveni fermieri i-a venit soţului ei, dar, pentru că în Olanda pământul este deosebit de scump, au căutat în alte zone din Europa şi au ales România, unde dincolo de frumuseţea naturii, au întâmpinat şi dificultăţi. Care a fost cea mai mare?
Limba! Am avut un profesor, în Olanda, foarte bun, un olandez care vorbeşte şi româneşte. Şi fericirea noastră era că ne-am mutat într-un sat foarte mic, unde nimeni nu vorbeşte nici engleză, nici germană, deloc, aşa că din prima zi a trebuit să ne descurcăm în limba română. La început, limba era foarte grea, dar după aia era o altă cultură şi birocraţia. Astea sunt problemele cele mai mari.
Jenneke ne-a vorbit apoi despre pasiunea pentru cai: Era hobby-ul nostru în Olanda, caii din Islanda. Şi soţul şi eu călărim de mult şi reproducerea cailor din Islanda a fost întotdeauna pentru noi mai mult o pasiune. Aici am venit cu 9 cai şi acum avem 23. Avem 3-4 cai pe care călărim noi, dar nu punem cai la dispoziţia vizitatorilor. E un mod diferit de a călări pe cai islandezi decât pe cai obişnuiţi, pentru că aceştia islandezi au 4-5 stiluri de mers, un cal obişnuit are şi pas, trap şi galop, dar caii islandezi au două mersuri diferite la care trebuie să te pricepi, altfel nu ai cum să călăreşti.
Caii islandezi sunt singurii din lume cu pasul tölt, care constă în faptul că, la un moment dat, animalul are trei picioare simultan pe pământ. Datorită acestui mers tölt, mişcarea cailor islandezi este legănată şi comodă pentru om, iar călăreţul se poate ţine foarte uşor în şa, deşi de la un tempo foarte lent, calul este capabil să-şi mărească viteza în foarte scurt timp, până la galop.
Janneke Vos de Groot ne-a spus că este un loc sănătos atât pentru cai, cât şi pentru oameni:
Noi totdeauna şi în Olanda, deşi am lucrat în oraşe, am locuit la ţară. Suntem obişnuiţi cu spaţiul. Dar mai mult pentru cai am căutat aici în România un loc cu libertate, să creştem cai, să facem agricultură. Caii sunt tot timpul afară, au spaţiu mare pentru mişcare şi iarna stau afară, e foarte sănătos pentru ei. Şi pentru noi e sănătos, bineînţeles. Toată lumea zice la Oarba de Mureş avem aer curat. Şi nu ştiu dacă e mai curat, decât în altă parte, dar e un sat mic, între dealuri, natura e foarte frumoasă, avem animale sălbatice, nu chiar în sat, dar în zonă, urşi, lupi, şacali, vulpi, cerbi, avem chiar de toate şi e minunat! Şi pentru musafiri din Olanda care vin aici spun întotdeauna că e foarte frumos.
Janneke este foarte implicată în dezvoltarea zonei, aşa că a semnalat şi neplăceri, pe care îşi propune să le rezolve:
Singurul lucru care mă enervează foarte mult este gunoiul care este aruncat din maşini peste tot. Asta este totuşi ceva ce mai trebuie să rezolvăm anul acesta la Oarba de Mureş: să facem o campanie de curăţenie! Nu există pădure fără uscături, dar în Olanda suntem atât de obişnuiţi să strângem gunoiul, să îl ducem în anumite locuri şi nu să îl aruncăm, numai ca să scăpăm de el, dar aici e un pic altfel şi sunt foarte mulţi oameni, care din mers aruncă gunoiul din maşină. În majoritate sunt sticle de plastic, de bere, iar asta rămâne în mediu peste 100 de ani. Şi e păcat, pentru că eu totdeauna zic şi oamenilor de aici din sat, că eu nu moştenesc satul acesta, nici copii mei, dar pentru copii voştri, pentru nepoţii voştri trebuie să strângeţi, să adunaţi şi să aruncaţi unde trebuie. În sensul ăsta totdeauna vrem să fim un pic un exemplu bun.
Janneke Vos de Groot a scris şase cărţi despre România, mai ales despre zona în care s-au stabilit, aşa că a tentat mai mulţi turişti să vină să ne cunoască ţara. Iar, după cum ne-a povestit, atunci când vin în zonă, îi duce pe vizitatori pe peste tot.
De obicei mă duc cu ei până la Braşov, la Cluj, oraşe frumoase, dar după aia când îi întreb ce v-a plăcut cel mai mult, ei totdeauna zic: viaţa de la Oarba de Mureş, la ţară, să vedem cum lucrează şi trăiesc oamenii simpli. Şi de obicei, femeile din sat fac o ciorbă de zarzavat şi pregătesc altă mâncare românească pentru grupul de musafiri şi asta dă o atmosferă foarte deosebită. Nici Casa Poporului nu este atât de populară pe cât e prânzul la Oarba de Mureş!
Am aflat că în afară de piftie, Janneke iubeşte bucătăria românească: Mănânc orice. Mie îmi place foarte mult ciorba de burtă şi sarmale şi chiftele, totul e bun!
Dar acasă, găteşte totuşi mai mult în stil olandez, cu excepţia câtorva reţete învăţate de la un vecin de la Oarba de Mureş.
