Jazz Pong

Muzică, sport, stil de viaţă ar fi tema noastră de astăzi, iar oprirea este într-un cartier aglomerat bucureştean, într-un local care de la început, adică începând din 14 februarie anul acesta, şi-a propus să îmbine jocul de ping pong cu muzica de jazz.

Ana-Maria Cononovici, 02.08.2015, 09:29

Muzică, sport,
stil de viaţă ar fi tema noastră de astăzi, iar oprirea este într-un cartier
aglomerat bucureştean, într-un local care de la început, adică începând din 14
februarie anul acesta, şi-a propus să îmbine jocul de ping pong cu muzica de
jazz. O sală dintr-un complex sportiv, în care erau 14 mese de ping pong şi
care nu promitea mult din punct de vedere muzical.

Ne spune povestea acestui concept Voicu Rădescu,
director Green Hours: Am avut brusc o sclipire şi mi-am adus
aminte de un club la New York, Fat Cat, unde am fost de patru ori, în cele
patru dăţi când am ajuns acolo şi unde se întâmplă, de vreo 35 de ani, concete
de jazz, într-o atmosferă cu mese de ping pong şi chiar de biliard. Şi mi-am
spus că dacă funcţionează acolo, s-ar putea să funcţioneze şi aici, fiind total
inedită treaba aceasta, s-ar putea să devină cool la un moment dat, ceea ce ar
ajuta să se dezvolte atmosfera de sport şi jazz.

Zis şi făcut. După care au
urmat pregătirile, care au adaptat spaţiul sălii pentru noua activitate: Am vorbit cu proprietarul acestei săli, căruia i-a plăcut ideea şi care la
o lună de zile pregătise deja logistic spaţiu pentru aşa ceva. Începând cu
nişte canapele pe care deja le comandase pentru această sală de ping pong, pe
care le-a comandat cu două feluri de picioare, unele mai lungi, unele mai
scurte, astfel încât cei din spate să poată vedea de pe scaune mai înalte, mai
uşor spre scenă; a construit şi o scenă, a pus un perete despărţitor care a
făcut ca unul dintre spaţii să rămână dedicat
ping pong-ului, iar în celălalt să alterneze cele două activităţi.

Şi iată că astfel, anul acesta Ziua internaţională
a Jazzului, s-a sărbătorit chiar pe 30 aprilie, la Bucureşti prin cel de-al
12-lea concert în sala dedicată practic 95% jazzului. În acea seară, în sala
devenită neîncăpătoare, concertul a fost susţinut de un band profesionist: John Betsch TRIO, avându-i în
componenţă pe excepţionalul baterist american, care-a cântat cu
zei ai jazz-ului mondial, John Betsch, Mircea
Tiberian la pian, Michael Acker la dublubas şi invitat, Liviu
Butoi, la saxofon şi alte instrumente de suflat.

Cum s-a lansat clubul Jazz Pong pe piaţă ne spune
tot Voicu Rădescu: O dată pe săptămână este anunţat un
concert de jazz, în condiţii specifice, cu oamenii stând pe canapele, scaune,
banchete, în jurul scenei, cu atenţia înspre artişti. În acelaşi timp, deja o
dată, de două ori pe săptămână, se întâmplă să vină doi, trei, patru muzicieni
foarte tineri, care, pe o scenă mai mică, cântă, timp în care la cele 11 mese
se desfăşoară meciuri de ping pong. E foarte interesant. Cei de la ping pong nu
s-au simţit deranjaţi, dar culmea, nici muzicienii nu s-au simţit deranjaţi, ei
îşi văd de ceea ce cântă. Nu este vorba de un concert, dar nu e vorba nici de
un background, este vorba de o interferare creativă între cele două activităţi,
una sportivă, una muzicală. În restul timpului sala e dedicată ping pongului,
muzica s-a schimbat în bine din punctul meu de vedere, tot mai mult şi muzica
ambientală de acolo este învecinată jazzului. Interesant este că cei care vin
şi joacă ping pong văd mica scenă chiar neocupată de artişti, o văd că există.
A avut loc acum vreo patru săptămâni chiar un concert cu Cătălin Milea şi
Imagination Orchestra, Cătălin Milea, un
tânăr saxofonist, şcolit inclusiv în Germania şi Olanda, s-a întros dinamic
aici, după felul în care vede lucrurile şi încearcă să acţioneze, şi cu încă
13-14 muzicieni foarte tineri, studenţi, unul era chiar elev, au pus la cale un
concert, în care pentru că s-a desfăşurat într-o sală de ping pong, a avut loc
şi un performance în care doi profesionişti au dat ritmul pe masa de ping pong,
zgomotul mingii de ping pong era amplificat de două microfoane Condenser şi au
interferat şi au cântat pe diferitele ritmuri imrpimate foarte bine de cei doi
profesionişti jucători de tenis de masă.

O invitaţie inedită adresată jucătorilor de ping
pong de a se bucura serile şi de muzică de jazz. Revine cu detalii Voicu
Rădescu: Totul se întâmplă în cartier, ceea ce iar îmi place
foarte mult. Este un cartier de 200 de mii de oameni şi cu siguranţă sunt acolo
câteva mii de oameni, care chiar dacă nu au auzit încă de acest lucru, ar putea
fi interesaţi şi pe măsură ce vor fi interesaţi vor veni tot mai mult. E un fel
de a petrece deconectant şi interesant, cu o muzică cultivată cum e jazzul, în
această atmosferă sportivă şi culturală în acelaşi timp. La primele concerte au
fost mai mulţi oameni, apoi au fost între 65-90 de oameni, după care a urmat o
curbă în jos, cum se întâmplă întotdeauna, cei care veniseră de două trei ori
s-au mai săturat, sau au început să se ducă şi în altă parte. Vârful de
spectatori a fost de 30 aprilie când au fost peste 160-170 de oameni, jazzul
fiind o muzică ce poate strânge în mod curent în jur de 50, 60, 70 de oameni,
într-un concert de gen.

Nimic mai tentant! Iar pentru a vă face şi mai
curioşi, vă voi spune că măsuţele clubului sunt în formă de mese de ping pong
în miniatură, că o specialitate din oferta de băuturi este nebunia barmanului
şi că pereţii sunt tapiţaţi cu imagini de personalităţi cunoscute ale artei
surprinse cu paleta de ping pong în mână. Şi atât. Invitaţia a fost lansată!