Festivalul “Am venit să colindăm”
În prag de sărbatoare, gospodăriile tradiţionale româneşti îmbie cu mirosul de iarnă, aroma cozonacului cald şi al vinului fiert, iar aerul îngheţat se umple de voia bună transmisă de cetele de colindători.
Ana-Maria Cononovici, 01.01.2017, 11:41
În prag de
sărbatoare, gospodăriile tradiţionale româneşti îmbie cu mirosul de iarnă,
aroma cozonacului cald şi al vinului fiert, iar aerul îngheţat se umple de voia bună transmisă de cetele de
colindători. În multe zone din ţară datinile strămoşeşti sunt păstrate cu sfinţenie.
Capra,
Turcul, Irodul, Mareşalul, Ţiganii, Fanarioţii, Baba şi Moşneagul, Dracul,
Moartea, Moşoaiele, Căiuţii şi Plugul mare sunt obiceiuri ce pot fi întâlnite în diferite zone din ţară sau în
muzeele satului organizate pentru a aminti celor de la oraş despre stilul de
viaţă tradiţional şi despre frumuseţea lui.
Un regal de muzică şi culoare s-a desfăşurat la jumătatea lunii
decembrie la Muzeul naţional al satului, Dimitrie Gusti, din Bucureşti: Festivalul
de datini şi obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou Am venit să colindăm. Florile
Dalbe.
Aici, cete de colindători şi de mascaţi din importante zone
etnografice ale ţării, păstrătoare de valoroase obiceiuri, tineri interpreţi de
muzică populară şi meşteri populari s-au adunat pe uliţele Muzeului Satului şi
i-au transpus pe vizitatori în minunata atmosferă a sărbătorilor de iarnă în
spirit tradiţional. Aceştia au impresionat prin frumoasele lor costume, bogăţia
recuzitei, colindele şi urăturile prezentate, zurgălăi şi jocurile cu măşti.Pentru
prima dată la muzeu s-au aflat Grupul de colindători Cercănelul din Maramureş,
Grupul de tradiţii Mărişana – Mărişel, Cluj, Ansamblul de datini Străjerii din
Dolheşti – Suceava, Urşii de la Preuteşti – Suceava. Şi grupuri cunoscute s-au
alăturat cetei de urători: Grupul folcloric Ciobănaşul – Gura Teghii, Buzău,
Ansamblul Drumul baltagului -
Borca, jud. Neamţ, Ansamblul Tradiţii
luncaviţene – Luncaviţa, jud. Tulcea, Grupul folcloric Marin Cotoanţă -
Măldăeni, jud. Teleorman.
Urările
cetei de Moşoaie din Tulcea, s-au făcut auzite în ritmul clopeţeilor stârniţi
de mersul săltat al tinerilor colindători. Ionuţ, un tânăr colindător ne-a
mărturisit că: Nu uităm niciodată aceste tradiţii Şi alungă
strigoii a adaugat Daniela Puia, colega
lui. Moşoaiele, în Luncăviţa de Tulcea au o mare importanţă. Începând
de pe 6 decembrie, de la Sf.Neculai şi până pe 24, la Luncăviţa se desfăşoară
Tradiţiile Luncăviţene: Moşoaiele. Aceste Moşoaie au o costumaţie specifică,
care în seara de ajun vesteşte gospodarul că vin sărbătorile şi alungă
spiritele rele, ca să rămână curtea curată, pentru când vine Crăciunul. Când
aud clopotele gospodarii au poarta deschisă. Dacă un gospodar nu primeşte o
ceată de colindători, atunci nu se simte mulţumit că vine Crăciunul. Gospodarul
primeşte o ceată, doua, trei. Sunt foarte multe cete. Avem aproape 50, de asta
e sărbătoare!, ne-a spus profesor maistru Ion Trandafir, îndrumătorul
mai în vârstă al colindătorilor.
Şi cum în
Dobrogea trăiesc pe lângă români, haholi, ucrainieni şi turci, care au
împrumutat unii de la alţii obicieiurile, am aflat de la oamenii locului că de Crăciun, din cele mai vechi timpuri, turcii îi
primeau pe moşoi în case, iar românii făceau baclavale.
Şi colindătorii din zona Clujului sunt mândri de obiceiurile lor. Îmbrăcată
în straie tradiţionale bogat brodate, Maria Ana Mariş ne-a spus: Suntem
de la Măricel, judetul Cluj, din munţii Apuseni şi am venit la Bucureşti la
colindat. Vă arătăm obiceiurile de sărbători de la noi, colindatul junilor sau
Ceata Junilor şi colindele specifice din zona noastră. La noi se colindă de
Naşterea Mântuitorului şi avem si colinde precreştine. La noi colindătorii nu
se costumează, nu se maschează, doar se îmbracă în costume tradiţionale
româneşti. Şi e musai să primeşti colindători cu mare drag.
Pe Eugen Amaria, care conduce ceata care colindă cu Ursul, l-am întrebat
cu ce joc au venit bucovinenii: Cu jocul Ursului din
comuna Preuteşti, judeţul Suceava. Jocul Ursului este în felul următor: intră
în scenă oamenii îmbrăcaţi în urs, urşii, pe coate şi în genunchi, se ridică
sus (pe două picioare), mor, apoi se descântă ursul, învie şi apoi dansează şi
iese din scenă. Suntem 13 oameni, alături de cei care fac muzica. Costumele
sunt cusute de noi din piei de oaie, fiecare participant îşi face costumul lui
cum vrea, iar muzicanţii sunt în costume populare tradiţionale. La noi se
colindă din 31 decembrie până în anul nou, Se alungă spiritele rele sperând să
vină altele mai bune, marcând trecerea dintr-un an în celălalt.
Cosmin Rusu, membru al grupului Străjerii dinDolheşti – Suceava, reprezintă un ţigan într-o altă ceată de colindatori
din Bucovina şi ne-a explicat: Am venit cu Capra, Dansul
măştilor, Dansul urşilor, Dansul Ţiganilor, pe care îl prezint eu, un dans
tradiţional românesc pe care îl păstrăm încă din străbuni. Este un dans al
sărbătorilor de iarnă şi întâmpină venirea iernii. Odată cu venirea ţiganilor,
vin şi sărbătorile.
Cei
prezenţi la muzeu s-au putut bucura şi oferta de cadouri tradiţionale realizate
de meşteri populari, produse gustoase şi aromate din gastronomia tradiţională,
cozonaci, covrigi, colaci, ceaiuri, vin şi produse bio, ca în gospodăriile
românilor.
Fie ca
spiritul sărbătorilor de iarnă să vă umple inimile de bucurie!
