Feel Your Food

Elevi din clasele a IX-a şi a X-a ai Liceului Onisifor Ghibu, din Cluj-Napoca, au pus pe picioare un proiect de accesibilizare a meniurilor, scriindu-le în Braille. Meniuri scrise în alfabetul Braille au fost deja introduse în şapte restaurante din Cluj

Ana-Maria Cononovici, 01.04.2018, 13:20

Elevi din
clasele a IX-a şi a X-a ai Liceului Onisifor Ghibu, din Cluj-Napoca, au pus
pe picioare un proiect de accesibilizare a meniurilor, scriindu-le în Braille.
Meniuri scrise în alfabetul Braille au fost deja introduse în şapte restaurante
din Cluj-Napoca. Proiectul FeelYourMenu s-a născut din dorinţa elevilor de a îmbunătăţii
mediul în care trăiesc.

Marius Mariş,
responsabil al proiectului, ne-a spus povestea tinerilor clujeni ce doresc să
facă lumea mai bună: Ideea
ne-a venit când am început să organizăm a opta ediţie a festivalului nostru
caritabil numit GhibStock, care se întâmplă în curtea liceului Onisifor Ghibu
pentru a opta oară. Şi, de fiecare dată, noi, tinerii am încercat să găsim o
nevoie din comunitate. Şi ce e mai interesant este că toată comunitatea
clujeană a încercat să se implice: mulţi vectori din diferite locuri. An de an
organizăm primul şi cel mai mare festival de muzică din curtea unui liceu, se
numeşte Gibstock şi îl folosim ca o unealtă de sprijinire a unei cauze pe care
o susţinem după festival. Anul acesta am ales drept cauză poiectul acesta Feel
Your City, care este despre accesabilizarea oraşului şi a turismului în
Cluj-Napoca. Dar în fiecare an încercăm să venim cu ceva nou, cu un an înainte
am făcut un proiect pentru copiii din zona rurală, pentru a le arăta
potenţialul lor şi pentru a-i scoate din zona de confort. În alt an am avut o
campanie de racordare a tinerilor la tradiţii. Şi în fiecare an încercăm să
găsim o problemă nouă şi să încercăm să o rezolvăm. Proiecte făcute, gândite,
implementate de tineri.

Am aflat de la
interlocutorul nostru că acest eveniment este unic în Cluj-Napoca, fiind
realizat de către elevi şi pentru elevi. Fiind un eveniment caritabil,
fondurile au fost donate în fiecare an, unei nevoi identificate in comunitate. De
această dată însă accesabilizarea oraşului a fost scopul: Clujul este unul dintre cele trei oraşe în care există
licee şi universităţi pentru persoane cu deficienţe de vedere şi de multe ori
partea de accesibilizare e neglijată. Poate că după părerea unora nu este o
problemă. Noi am mers, am întrebat, am văzut că este o problemă şi că nu e
chiar aşa de greu de rezolvat. Că un lucru mărut precum introducerea unor
meniuri în Braille, într-un restaurant, poate să aducă o schimbare foarte mare.
La ultima parte a proiectului, cea de implementare a meniului în Braille, cea
mai mare parte a muncii a fost făcută de elevi de clasele a 9-a şi a 10-a. În
schimb clubul se numeşte Impact, este un club de iniţiativă comunitară, adică
elevii vin cu proiecte, implementează proiecte în folosul comunităţii şi
folosesc această ocazie ca o platformă de învăţare pentru ei. Făcând astfel de
proiecte ei învaţă foarte multe, ceea ce completează ceea ce învaţă în şcoală.
Şi da, atunci când vezi copii care vin cu astfel de idei, care văd lucruri pe
care poate adulţii nu le văd, îţi dă o mare speranţă, pentru că vezi că există
potenţial în ei şi în generaţiile ce vin.

Marius Mariş
ne-a spus că cea mai mare provocare e să-i faci pe oameni să înţeleagă ce
înseamnă accesibilitatea. Orice
proiect de accesabilizare aduce o mare plus valoare. Fiecare parte dă senzaţia
de apropiere de comunitatea întreagă. Pentru că uneori avem tendinţa să dăm la
o parte anumite categorii. Accesabilizarea nu se referă numai la crearea unor
facilităţi pentru persone cu deficienţe ci la crearea unei unităţi. La a face
un fel de familie, în oraş. Toate persoanele cu dizabilităţi care au luat parte
la proiectul nostru au fost super încântate şi abia aşteaptă să vadă ce mai
facem.

Cum au ajuns
nişte tineri să vadă o problemă în societate şi să-şi propună să o rezolve, am
aflat tot de la Marius Mariş: Am descoperit problema pentru că am
întrebat. Cel mai important lucru pentru ca să rezolvi o problema este să întrebi
beneficiarul dacă e nevoie de ceea ce doreşti să faci. Mătuşa mea este
nevăzătoare şi mi-a spus că e foarte rău pentru ea că atunci când merge la un
restaurant, chelnerul nu are răbdare să-i explice tot meniul şi ce conţine
fiecare preparat, aşa că ajunge să comande mereu ceea ce ştie, de exemplu o
porţie de cartofi prăjiţi cu piept de pui. Şi faptul că încercăm să convingem
restaurantele să adopte un meniu în limbaj Braille dă nevăzătorilor şansa de a
alege, pe care noi o avem şi o considerăm normală. Ştim că atunci când mergem
la restaurant putem alege dintre mai multe feluri. Pentru ei e o senzaţie de
libertate. Asta ne-au spus nouă. Şi nu poate decât să ne bucure. Nu-i un lucru
atât de mare, multe restaurante din România ar putea să facă lucrul acesta,
nu-i o cheltuială mare. Credem că arătând asta, inspirăm şi atătăm că se poate.

Dincolo de
extinderea proiectului prin scrierea în Braille a meniurilor oricăror
restaurante doresc aceasta, elevii clujeni îşi mai propun accesabilizarea
muzeelor clujene, precum şi organizarea unei tabere nonformale pentru elevii de
la liceul de nevăzători.

Cluj-Napoca
este printre cele trei oraşe din România unde se află licee speciale pentru cei
cu deficienţe de vedere, aici locuind peste 2000 de nevăzători.