Ceremonii umaniste

La începutul anului 2014, presa românească a anunţat că un nou serviciu a apărut pe piaţa organizatorilor de evenimente: ceremoniile umaniste.

România Internațional, 09.02.2014, 13:58

Lipsite de o componenţă religioasă şi oficiate de persoane care au urmat un curs special, aceste ceremonii marchează momente importante din viaţa noastră cum ar fi – pentru moment – căsătoria sau naşterea unui copil. Monica Beliţoiu este purtătoarea de cuvânt a Asociaţiei Secular Umaniste din România, care organizează aceste ceremonii. Ea ne-a spus că ideea de a înfiinţa acest serviciu i-a venit în 2012, când a avut propria sa ceremonie de căsătorie.

Nu am vrut să facem o ceremonie la biserică, nici eu, nici soţul meu. Ne-am dorit foarte mult ceva în aer liber, o ceremonie în care să putem să spunem ce dorim noi, să putem schimba nişte jurăminte în faţa părinţilor şi a prietenilor. A fost o ceremonie foarte restrânsă, pe malul unui lac, acolo unde a avut loc şi petrecerea. A fost oficiată de un prieten pentru că, la momentul respectiv, nu exista acest serviciu în România şi nu am ştiut la cine să apelăm. Pentru a aduce un oficiant din străinătate costa foarte mult şi nici nu ar fi putut ţine ceremonia în limba română. Am apelat la un prieten despre care ştiam că vorbeşte bine în public, i-am spus cam ce ne dorim, el şi-a scris partea lui de discurs în care a relatat povestea noastră de dragoste aşa cum o ştia de la noi, cum ne cunoaşte, de ce a acceptat să facă lucrul ăsta, apoi a avut loc un schimb de jurăminte între mine şi soţul meu.

Am schimbat şi verighete, iar apoi oficiantul ne-a felicitat şi i-a invitat şi pe ceilalţi să ne felicite. Noi eram căsătoriţi şi civil, am făcut căsătoria civilă cu câteva luni înainte, însă cele cinci minute la primărie nu poţi să le numeşti ceremonie. Era un moment important pentru noi şi am vrut să-l marcăm într-un fel aparte. Le-a plăcut tuturor ceremonia, mamele noastre au plâns… Bunicii au spus apoi totuşi că ar fi trebuit să mergem şi la biserică măcar aşa, să nu zică lumea ceva rău de noi. Lumea care ne-a zis nouă ceva, ne-a zis de bine. Prietenii noştri au fost foarte încântaţi, unii dintre ei chiar se căsătoresc anul acesta şi vor avea o ceremonie umanistă.”

Deşi e uşor de crezut că umanismul este doar o altă formă de religie, Monica Beliţoiu ne-a explicat că e mai degrabă o atitudine faţă de viaţă. Principiile umaniste se referă la toleranţă, la buna înţelegere, la cooperare, la atitudinea de nediscriminare, la egalitatea între oameni şi la egalitatea în faţa legii. Consider că avem o singură viaţă, că suntem responsabili pentru toate acţiunile pe care le facem, că dacă greşim ceva e doar vina noastră şi nu a soartei, dacă reuşim ceva e meritul nostru şi al celor care ne-au ajutat. Nu simţim nevoia de a avea o religie. În schimb le respectăm religiile celorlalţi, mergem de sărbători acasă la părinţi şi petrecem împreună, dar cam la asta se rezumă tot.”

Pentru că oaspeţii de la nunta lor au fost încântaţi şi existau cereri şi interes faţă de acest tip de ceremonie, Monica şi colegii săi de la ASUR s-au gândit să creioneze o ofertă pentru a veni în întâmpinarea celor interesaţi. În octombrie 2012 au pus la punct, cu ajutorul sfaturilor de la veteranii în ale ceremoniilor umaniste, un curs destinat pregătirii oficianţilor care deja pot, de la începutul anului să îndeplinească fantezia oricărui cuplu non-conformist. Visaţi la o nuntă tematică, o nuntă cu personaje din cărţi sau din filme? Sau poate doriţi să-i uraţi copilului vostru bun venit pe lume într-un mod cât mai original? Acum se poate. Lăsaţi-vă fantezia să zburde. Există, desigur, şi limite.

Nu facem lucruri care ţin de religie, nu replicăm slujbe ale diferitelor religii, nu citim din cărţile sfinte ale nici unei religii, nu facem ceremonii de azi pe mâine pentru cupluri care vor ceremonii ca la Las Vegas. Facem ceremonii pentru cupluri serioase, care ne arată că îşi doresc să rămână împreună şi că vor o astfel de ceremonie nu pentru a da ceva în plus petrecerii, ci pentru că vor să marcheze iubirea lor. Ai nevoie să împărtăşeşti cu cei dragi momentele importante care îţi marchează viaţa, ai nevoie să spui familiei şi prietenilor: iată, m-am căsătorit, ăsta e omul pe care îl iubesc şi cu el vreau să-mi petrec restul vieţii, vă promit vouă şi lui că o să ne înţelegem bine şi o să ne respectăm. Ai nevoie să spui: acesta este copilul meu, sunt mândru de el, o să-l ajut şi o să-l iubesc tot timpul!” Ai nevoie să marchezi momentele astea. Ideea de ceremonie nu cred că ar trebui să fie strict legată de o trăire religioasă, e vorba de sentimente pe care oamenii le au, indiferent dacă cred sau nu într-o zeitate.”

Cuplurile mixte, care au nevoie de ceremonii în română, dar şi în engleză par să fie foarte atrase de oferta ASUR. Până în prezent, 8 cupluri au ales câte un oficiant pentru ceremoniile de căsătorie pe care le vor avea anul acesta sau chiar anul viitor. Alte 10 încă se mai gândesc pe care dintre cei trei oficianţi să-i aleagă. Primele două nunţi vor avea loc pe 31 mai, la Bucureşti. Înainte de ceremonie, mirii se vor întâlni cu oficiantul, vor discuta despre povestea lor, despre istoria care îi leagă, îi vor furniza date suficiente pentru a-şi scrie discursul. După ceremonie, mirele şi mireasa vor semna un certificat cu un stilou care le va rămâne ca amintire. Ceremoniile sunt pur simbolice, certificatul nu are o valabilitate anume, este o amintire a zilei nunţii lor. Reacţiile bisericii nu s-au lăsat aşteptate.

La ceva timp după ce am anunţat public aceste servicii, preoţii au spus că sunt ceremonii fără har şi că nu sunt recunoscute de biserică. Nu ştiu dacă am aceeaşi definiţie pe care o dă biserica harului. Ceea ce facem noi e mai degrabă din dorinţa de a le oferi oamenilor un moment important în viaţa lor aşa cum l-au visat ei.”