Caietul de reţete din Delta Dunării

Delta Dunării este cunoscută ca fiind a treia ca mărime din Europa și pe locul 22 la nivel mondial.

Ana-Maria Cononovici, 01.12.2020, 12:14

Delta Dunării este cunoscută ca fiind a treia ca
mărime din Europa și pe locul 22 la nivel mondial. Delta Dunării crește an de an cu aproximativ
40 m², cuprinzând ecosisteme naturale
acvatice și terestre, incluse în patrimoniul UNESCO. Mai nou (în 2019), până şi reţeta saramurii de
pește din Delta Dunării a fost selectată de UNESCO pentru a fi prezentată de Ziua Mondială a
Biodiversității, alături de alte 10 rețete culinare tradiționale din zone
protejate ale lumii.

Aşa că nu e de mirare că reţetele deltaice au
devenit obiectul unui proiect de cercetare realizat de Asociaţia Letea în
UNESCO, în parteneriat cu Centrul pentru politici durabile Ecopolis şi cu
sprijinul AFCN , Administraţiei Fondului Cultural Naţional. Caietul de reţete
din Delta Dunării este numele proiectului, dspre care am aflat de la Loredana
Pană, coordonator de proiect Asociaţia Letea în UNESCO:

Am realizat acest proiect în vara aceasta,
în Delta Dunării, într-una dintre cele mai izolate comune, comuna C.A.Rosettti,
în care am mers cu grupul Mixer, un grup format din două artiste, Ana Botezatu
şi Corina Bucea, şi am făcut o cercetare de teren. Am vizitat zece femei din
cele patru sate din comună, Letea, Periprava, Sfiștofca şi Rosetti şi le-am rugat să ne
povestească cum gătesc, care sunt reţetele lor preferate, de unde le-au
învăţat. Am încercat să intrăm în univesrul feminin al femeilor din aceste
sate.

Partea interesantă este că în comună există această diversitate etnică,
am vorbit şi cu membri ai comunităţii de ucrainieni şi ruşi lipoveni şi români.
Şi a fost interesant să observăm cum au fost influenţate reţetele de către
etnii. Şi ne-a confirmat de fapt că există această comunicare între comunităţi,
o comunicare foarte bună şi de atâta timp şi am obţinut foarte multe informaţii
frumoase. Rezultatele pot fi urmărite pe platforma dedicată proiectului, www.letea.eu/caietulderetete, în care o să
găsiţi diverse materiale obţinute în urma vizitei noastre pe teren.

Vizitatorul paginii experimentează rezultatul cercetării minuţioase,
făcute pe teren. Vine cu detalii Loredana Pană: Sunt
secţiuni de înregistrări video, montaje audio, fotografii, extrase din
discuţiile cu doamnele respective. Noi am realizat şi această publicaţie, care
se găseşte tot pe platformă, în partea dreaptă sus, în care este practic un
caiet pe care îl vom şi tipări, are 160 de pagini, în care am extras fragmente
din discuţiile cu doamnele cu care am avut interviuri, reţete, sunt scanate şi
caietele lor adevărate, pentru că de aici am şi pornit discuţiile, de la
caietele de reţete ale femeilor. Şi dacă le mai au, dacă le-au păstrat şamd.

Pe site, găsim fotografii cu caietele de reţete
vechi, scrise de mână şi prezentând reţete diverse. De la omletă economă, cu
drojdie (pusă pentru a avea o omletă mai mare utilizând mai puţine ouă), dar şi
dulciuri, precum bomboane de nucă, faguri sau eclere. Nu lipsesc,
desigur, nici reţete specifice locului, adică cu peşte şi produse derivate,
precum cea de Cartofi la cuptor cu icre şi ficat de scumbie sau proţapul de
crap.

Loredana Pană, coordonator de proiect Asociaţia
Letea în UNESCO, a adăugat: Ideea
a venit discutând cu artistele Ana Botezatu şi Corina Bucea. Ele au făcut acest
proiect iniţial în 2012, în zona Clujului şi nouă ne-a plăcut foarte mult
proiectul şi am vrut să îl ducem şi în Delta Dunării. (…) îmi pare rău că ar
fi trebui să avem o expoziţie cu public şi în Bucureşti şi în Cluj, dar, din
păcate, situaţia actuală nu ne-a permis şi am transferat totul în online, dar
partea bună este că aşa vor rămâne arhivate şi publicul extins va avea acces
nelimitat la toate materialele din proiect.

Am invitat-o pe Loredana Pană să ne spună ce a
descoperit personal ca fiind atractiv în Delta Dunării: Ce îmi plăcea şi am observat este că Delta
are o fragilitate anume. Poate faptul că
este cel mai tânăr pământ al ţării noastre, care se formează practic în
continuare de la an la an, faptul că este printre ape, îi dă un farmec anume,
care se regăseşte în toate tradiţiile lor, inclusiv în gătit. De exemplu, arhitectural,
satele, casele sunt toate construite cu puţine materiale, care în cazul în care
vine apa, să poţi lăsa totul şi să pleci. La fel şi bucătăria mi s-a părut
foarte minimalistă.

Adică, ne povesteau toate doamnele că ciorba de peşte, acum
au dezvoltat reţeta şi au adptat-o pentru turişti, dar ciorba de peşte cum o
făceau bunicii lor şi pescarii, era cu peşte, cartofi şi ceapă. Erau singurele
legume pe care le foloseau în ciorba de peşte. Şi, evident, că s-a mai schimbat
între timp, dar ei asta folosesc, dacă vor să o facă ce pe vremuri. În
principiu reţetele sunt simple, fără prea multe legume, pentru că cel mai
probabil nici nu dispuneau de ele. Pescarii îşi făceau ciorba în baltă, cum zic
ei, adică puteau să o facă şi când se duceau la pescuit şi stăteau cu
săptămânile. Toate mi-au povestit că de fapt secretul este peştele proaspăt.

Şi Loredana Pană ne-a mai făcut poftă cu o reţetă
care i-a plăcut, dintre cele descoperite aici: Mie mi-a plăcut ciorba roşie, cea rusească, cu sfeclă şi cu varză, se
poate face şi de post şi cu carne. Reţeta este în Caietul publicat de noi şi o
să vă invit să intraţi pe site ca să aflaţi mai multe detalii.

Vom da curs invitaţiei şi vom căuta reţetevechi
pescăreşti, pentru a trăi mai cu gust.