Cafeneaua virtuală

Dacă vă e dor de o ieşire la o discuţie cu prietenii, să ştiţi că nu sunteţi singurii.

Warning: Trying to access array offset on null in /home/web/rri.ro/public/wp-content/themes/rri/template-parts/content.php on line 98
Ana-Maria Cononovici, 28.04.2020, 14:14

Dacă vă e dor de o ieşire la o discuţie cu prietenii, să ştiţi că nu sunteţi singurii. Dar pentru că artiştii nu se simt bine în izolare, s-a creat încă de la începutul acestei perioade de distanţare socială, o variantă de socializare online: Cafeneaua virtuală.

Roxana Donaldson, scriitoare şi artist plastic, ne-a povestit: „Cafeneaua virtuală a pornit de la încercarea de a menţine comunicarea deschisă. Este un moment dificil, un moment al unei izolări maxime, spaţiul real s-a micşorat foarte mult, însă spaţiul virtual s-a dilatat la o viteză fantastică. Şi oferă acum posibilitatea de a păstra un pic din cum era lumea înainte. Şi eu şi prietenii mei de la Cafeneaua virtuală ne-am gândit că este momentul să umplem cumva acest timp dilatat, păstrând o comunicare prin calea momentului, prin digital. Ne-am gândit la o cafenea, pentru că suntem toţi oameni sociali, pentru că avem nevoie de conversaţie, pentru că se merge la cafenea şi pentru a schimba idei. Există o tradiţie veche a cafenelei artistice, a schimbului de idei, a comunicării intelectuale. Şi cred că noi încercăm să facem asta.”

La cafenea poate veni oricine este interesat, ne-a mai spus Roxana Donaldson şi a detaliat: „Venim fiecare din altă zonă: din arte vizuale, din literatură, din business, din freelancing, din marketing şi PR, avem în cafenea oameni foarte diverşi, pe care îi uneşte pe de-o parte dorinţa de comunicare şi pe de altă parte dorinţa de a ţine lucrurile în picioare. Fiecare în fiecare ediţie vorbeşte despre acele lucruri care îl pasionează. Propune teme de discuţie, aduce un invitat, lansează întrebări. Cafenelele noastre sunt deschise oricui doreşte să participe la eveniment, sunt libere, fără taxă, pot fi urmărite pe paginile noastre de facebook, oamenii se pot loga prin intermediul unei aplicaţii de social media, pot asculta, pot pune întrebări, putem să comunicăm, să respirăm un pic liber.”

Apoi, Roxana ne-a vorbit despre începuturi: „În prima temă, am discutat un pic despre limitele digitalului, despre teleşcoală, despre telemuncă, pentru că această primă temă a intervenit chiar la începutul perioadei de izolare. Aşa că aceste cafenele virtuale au debutat cu întrebări şi răspunsuri referitoare la cum facem faţă fiecare dintre noi şi cum ni se pare digitalul la o primă degustare, în condiţiile în care digitalul a devenit singura modalitate de comunicare.

Este o soluţie de avarie, este imperfectă, ne permite să continuăm într-un fel, să nu ne oprim cu totul, dar cred că digitalul, cel puţin în acest moment, şi-a dezvăluit şi limitele. Am înţeles că putem face lucruri în digital, dar că ele vor fi fundamental diferite decât ce înseamnă realitate şi că pentru a putea funcţiona a la long în digital, va trebui cumva să găsim modalităţi superioare de a-l utiliza. Cred că atâta vreme cât digitalul rămâne o soluţie de avarie, el nu se va dezvolta la potenţialul maxim. Partea pozitivă este că am învăţat cu această ocazie că se poate şi aşa.”

Deşi este limpede că ne-a surprins această mutare a vieţii în online, alternativa unei întâlniri la „cafeneaua virtuală” le-a plăcut participanţilor, după cum ne-a mai spus Roxana Donaldson: „Da, ne-a plăcut. Am mai avut după aceea o întâlnire în care l-am invitat pe Axel Mustaş (cu numele real de Axel Mustață, actor român, Președinte Fundația Ileana Mustatza Membru Compania Passe-Partout Dan Puric și membru fondator trupa Improvisneyland), actor la Teatrul Naţional şi liderul unei trupe de improvizaţie, care ne-a vorbit despre ce înseamnă să fii actor şi să nu mai poţi juca în acest moment.

A fost foarte interesant, pentru că am făcut inclusiv un exerciţiu de improvizaţie online şi a mers, a fost frumos şi ne-a oferit posibilitatea să ne punem problemele lui. În general, atunci când traversăm perioade de criză, fiecare din noi se gândeşte la cum îl afectează pe el. Atunci când ai posibilitatea să vezi lucrurirle puţin şi din alt punct de vedere, apreciezi mai real ce se întâmplă şi cât de profunde sunt modificările astea în toate direcţiile sociale.”

O altă temă a fost „Perfect starngers” Izolați între real și digital, perfect strangers branșați în sinapse virtuale, încercând să rezistăm. O discuție despre artă, proiecte, corona, arhive, fotografie și amintiri. Invitată la acel moment a fost Cristina Irian, preşedinte al Asociaţiei Omnia Photo, care ne-a povestit: „Sunt un invitat al acestei cafenele şi rolul meu iniţial a fost acela de a povesti câteva lucruri despre ceea ce noi reuşim să facem cu asociaţia noastră şi cu arhivele de fotografie. Chiar numele asociaţiei noastre, povesteam cu colegele de la Cafenea, provine de la numele a două studiouri foto care au funcţionat în perioada interbelică în România.

Eu şi colegul meu de la Craiova, Dorin Delureanu, am găsit, fiecare pe cont propriu, o serie de fotografii vechi, de prin anii 30-40. El a găsit Photo Omnia Craiova, eu am găsit Photo Omnia Bucureşti şi am început să ne punem întrebări despre aceste studiouri mai puţin cunoscute. De aici a venit şi ideea acestei asociaţii, prin intermediul căreia să recuperăm arhive, fotografii, colecţii de fotografie private, mai puţin cunoscute oamenilor.”

Cafeneaua virtuală îşi propune să se reunească o dată pe săptămână, iar participanţii îşi propun să rămână conectaţi şi după ce nu va mai trebui să stăm acasă. Aşa că nu ne rămâne decât să vă lansăm o invitaţie să vă aăturaţi proiectului, pe pagina Cafeneaua Virtuală Brand Trainers