Brâncuşi de jucărie

La Târgu Jiu se află operele în aer liber ale celebrului sculptor Constantin Brâncuşi: Coloana Infinitului, Poarta Sărurului, Aleea Scaunelor şi Masa Tăcerii.

România Internațional, 12.01.2014, 06:16

La Târgu Jiu se află operele în aer liber ale celebrului sculptor Constantin Brâncuşi: Coloana Infinitului, Poarta Sărurului, Aleea Scaunelor şi Masa Tăcerii. Toate sunt realizate din piatră, excepţia fiind Coloana Infinitului, realizată din module din bronz puse unul peste altul astfel încât monumentala operă brâncuşiană atinge o înălţime de aproape 30 de metri. Uneori, replicile în miniatură ale acestor opere pot deveni jucării atractive…

La început, Poarta Sărutului a fost transformată în inel de dentiţie. Apoi Coloana Infinitului a fost demontată bucată cu bucată, piesele ei vopsite fiecare în altă culoare şi reinterpretată de fiecare dată după placul celui ce se juca de-a constructorul ori poate de-a războinicul Infinitului, cu sabia sa fără sfârşit. A urmat Masa Tăcerii, al cărei blat a fost scos şi în al cărei picior s-au înghesuit toate cele 12 scaune din jurul ei, ca 12 ore într-o zi sau 12 luni într-un an. Tăiate din lemn lăcuit şi colorat în pasteluri prietenoase, replicile miniaturale ale operelor lui Constantin Brâncuşi de la Târgu Jiu, sunt de-acum o joacă de copii. Asta pentru că anul trecut, doi artişti s-au gândit să aducă arta mai aproape de mâinile copilului, să taie barierele de acces şi să scoată frumosul din vitrine, să-l decupeze dintre coperţi lucioase de albume. Cel puţin asta spune Gabriel Boldiş, unul dintre iniţiatorii proiectului Minitremu. Minitremu e un demers prin care încercăm să aducem arta la îndemâna copiilor. Când eram copil aveam acces la artă doar prin vizite ghidate, condimentate cu nu pune mâna”, ai grijă”… Cam aşa aveam noi acces la artă, sau prin intermediul unor albume, cu care trebuia să ai mare grijă cum întorci pagina. Noi încercăm să aducem arta la un absolut tangibil. Copiii au nevoie să experimenteze, să pipăie, să rupă, să interacţioneze cu obiectele de artă. Din acest punct de vedere, Minitremu încearcă să scoată arta din zona sacră, înaltă şi să o aducă la un nivel copilăros. Ideea mi-a venit în timp ce contemplam nişte copii ce se jucau la groapa cu nisip. Părinţii încearcă să compseneze absenţa lor îndelungată din viaţa copiilor prin obiecte, jucării scumpe care teoretic, îi bucură pe cei mici. Şi acum sunt locuri unde pot fi văzuţi copii ce se joacă singuri, nu interacţionează neapărat între ei dar sunt înconjuraţi de obiecte, cumva izolaţi de ele. Într-un moment de acest gen ne-am gândit că poate ar fi ok ca anumite obiecte care nu au sens pentru ei să capete o semnificaţie mai intensă, care să îi oblige cumva şi pe părinţi să aibă o relaţie cu copiii. Aşa au apărut jucăriile astea.”

Setul modular nu este o premieră în lumea jucăriilor care au tangenţă cu lumea designului. Frank Lloyd Wright şi Le Corbusier au fost crescuţi cu „cadourile” educatorului Froebel şi alte forme de jucării constructive. Faimoasa ucenică Bauhaus, Alma Siedhoff-BuscherIn, a creat o suită de jucării pe baza principiilor pedagogice, utilizând culori primare, geometria simplă şi abstracţiuni.

Pariul artiştilor de la Minitremu cu părinţii români a fost însă câştigat. Seturile de joacă inspirate de operele lui Brâncuşi sunt suficient de scumpe ca să atragă atenţia celor ce iau decizia de cumpărare. Sunt bine realizate, culorile sunt frumoase, marginile sunt rotunjite şi şlefuite, lacurile cu care sunt date nu sunt toxice. Fiecare bucată de lemn este prelucrată de mâna omului şi nu de o maşinărie, sunt produse în serie mică, doar cu precomandă – ceea ce implică o scurtă perioadă de aşteptare, numai bună să răscolească dorinţa celor ce plătesc pentru aşa nişte jucării metafizice, după cum le denumeşte artistul.

Opera lui Brâncuşi este monumentală şi prin ea avem acces la concepte metafizice: timpul, spaţiul, axis mundi. Noi ce am făcut a fost să segmentăm aceste concepte şi să le colorăm. Copiii pot să pipăie timpul dacă iau măsuţa tăcerii. Sunt jucării care la prima vedere nu reprezintă nimic, însă puse împreună pot să capete sens. Sunt jucării care nu le induc copiilor un rol de prinţesă sau de cavaler, nu impun delimitări clare şi din perspectiva asta le pot stârni imaginaţia. Nu le-am sugerat niciodată copiilor cum să se joace cu aceste jucării. Dar din ce am văzut, în afară de faptul că le place să le pipăie, pentru că sunt forme rotunde şi foarte echilibrate, invariabil clădesc o coloană din scăunele. Cred că e inclusiv o plăcere estetică să combine culorile, să găsească un echilibru cromatic. Noi am făcut totul din perspectiva artistică, abia acum aflăm valoarea lor pedagogică. E clar plăcerea de a construi şi de a contempla noţiunea de echilibru.”

În 2013, artiştii de la Minitremu au început o campanie de strângere de fonduri, care să le permită realizarea unei serii de 1000 de bucăţi din fiecare jucărie. Această sumă ar fi scăzut preţul jucăriilor la jumătate, ceea ce i-ar fi ajutat pe artişti să îşi atingă scopul: acela de a crea artă la îndemâna copiilor şi nu o jucărie exclusivistă. Campania, desfăşurată pe site-ul Indiegogo, urmărea să obţină donaţii între 5 şi 250 de dolari. Din păcate, nu au strâns cei 17 mii de dolari pe care şi-i propuseseră. Mai mult decât sume importante de bani, această campanie le-a adus însă notorietate, spune Gabriel Boldiş: Campania are foarte mare succes pentru că se bizuie pe multe persoane care au dat mai departe informaţia, care ne-au încurajat să continuăm şi din punctul ăsta de vedere, e un succes. Dacă se strâng banii sau nu, deja nu ştiu dacă mai are importanţă, comparat cu sprijinul pe care l-am primit deja.”

Totuşi, ideea în sine, aceea de a le da copiilor ocazia să se joace cu opere de artă, să le cunoască şi să le iubească, este demnă de atenţie. Artiştii de la Minitremu au în vedere şi alţi români faimoşi, ale căror lucrări pot fi transformate în jucării. Primii paşi au fost făcuţi. O carte de activităţi şi de colorat cu desenele ilustratorului Dan Perjovschi a urmat proiectului cu Brâncuşi de jucărie.