Băile Herculane, obiectiv de colecţie!
Istoria de două milenii a staţiunii Băile Herculane începe odată cu prima sa atestare documentară în anul 153 e.n. şi se continuă cu perioada ei modernă, când Împaratul Austriei numeşte Băile-Herculane drept “ceea mai frumoasă staţiune de pe continent”.
Ana-Maria Cononovici și Daniel Onea, 03.12.2024, 20:00
Istoria de două milenii a staţiunii Băile Herculane începe odată cu prima sa atestare documentară în anul 153 e.n. şi se continuă cu perioada ei modernă, când Împaratul Austriei numeşte Băile-Herculane drept “ceea mai frumoasă staţiune de pe continent”, iar minunăţiile naturale ale Văii Cernei îşi găsesc loc în jurnalul Împărătesei Elisabeta.
Dorind să păstreze vie istoria locurilor, Iacob Sârbu, un colecţionar din Băile Herculane, a adunat de zeci de ani diferite obiecte ce reconstituie gloria regiunii. Participant cu unele dintre exponate la Târgul de Turism al României, ediţia de toamnă, Iacob Sârbu ne-a spus povestea sa:
“Am început să colecționez de mic copil, vacanțele făcându-le cu bunicul mamei, la Reșița, el un împătimit colecționar, am avut ce să învăț de la el și dintotdeauna pot să spun că am colecționat. Subiectul Herculane, de care mă ocup acum, este o pasiune de aproximativ 8 ani, când am avut un moment de cumpână destul de dificil din viața mea. Şi în această colecție mi-am regăsit liniștea și mi-am canalizat toate energiile.
Dacă la început colecția mea era pentru mine și foarte puțin cunoscuţi și prieteni ai mei, după ce am cunoscut doi oameni remarcabili profesorul Ioan Traia, președintele Asociației publiciștilor din presa rurală din Banat și profesorul Gheorghe Rancu Bodrog fost dascăl și deţinător al unui muzeu în Șopotul Vechi, în zona Almăjului, județul Caraș-Severin, cei doi oameni au scos ce e mai bun din mine. Şi datorită lor am început să arăt tuturor ceea ce am. Tot datorită lor am acceptat să particip la multe acțiuni culturale din Banat și din Banatul Sârbesc, și în februarie anul acesta, la invitația Consiliul Județean, am acceptat să vin (n.r la Târg), acuma pot să zic că e a doua oară când vin. Vin pentru că vreau să arăt câte ceva din colecția mea. Ceea ce prezint aici sunt de fapt fragmente de istorie locală.”
Ca pentru orice colecționar împătimit şi pentru Iacob Sârbu toate obiectele sunt la fel de prețioase:
“Pentru mine tot ceea ce am în colecție este important. Nu pot să fac o diferențiere. Chiar dacă este o carte poștală din perioada interbelică și comunistă, care este ieftină, pentru mine are aceeași valoare și acea carte poștală sau o litografie care poate costa câteva sute de euro. Deci nu pot să fac o diferență. Totuși aș putea să zic că ceva ar fi important: această replică a statuii Împărătesei Elisabeta de la Herculane. Ea a existat, nu mai există, nimeni nu știe unde este, este spartă, este aruncată, nimeni nu știe.
După câteva fotografii, un prieten s-a apucat să facă această replică. Am insistat enorm să o termine sau să fie cât mai aproape de terminare, în așa fel încât să pot să prezint replica statuii lui Sissi de la Caransebeș, pe care am primit-o de la domnul profesor Gheorghe Rancu și această replică de la Herculane. Pentru că era păcat eu, de la Herculane, să vin cu Sissi de la Caransebeş. De-a lungul timpului, de când am început mai intensiv această corecție, am cunoscut câteva persoane și colaborez foarte bine cu câteva persoane, care mă ajută să obțin anumite lucruri care mai apar: cărți, obiecte, fotografii, cărți poștale, pe care le pot găsi pe eBay sau pe Delcampe.”
Unele dintre obiectele expuse de interlocutorul nostru vin tocmai din Argentina, fiind cărţi poştale trimise de la Herculane, către destinatari îndepărtaţi, din perioada de glorie a saţiunii. Iacob Sârbu ne-a descris câteva cărţi poştale mai deosebite, din colecţia sa, începând cu cea mai veche, datată 7 iulie 1894:
“Este pe verticală. Pe partea de sus a cărții poștale este o imagine a Parcului Ghizel, așa i se spunea, Parcul Central, delimitat de cele două hoteluri, care la vremea respectivă în perioada imperială, se numeau Frantz Iosef şi Rudolf și spre munte, faţă de Cazino. Fiecare carte poștală are o poveste, fiecare reprezintă ceva, fiecare are ceva aparte. Spre exemplu aceasta este imprimată pe mătase și mătasea este lipită pe carton. Această carte poștală, e de la 1899, dacă pui o sursă de lumină în spatele ei, toate geamurile clădirilor par luminate. Deci aceste două cărți poștale care sunt de fapt un passpartout, pentru că există aceeași carte poștală, dar și cu alte localități nu numai cu Băile Herculane, cu Vatra Dornei, cu Lipova, cu Buziaș, cu Băile Felix. Aici este caricaturizat gradul de ocupare în stațiune, iar aici faptul că omul care venea la Herculane venea doldora cu bani și pleca falit.”
Cărți poștale panoramice, pe verticală, cu lungime de 54 cm, păstrate în ramă de cei care le-au primit, o pagină de reclamă dintr-un ziar, Curierul Banatului, din 31/12/1934, cromolitografii cu Băile Herculane, de la 1840, 1842, 1860 sunt şi ele parte ale colecţiei ce îşi aşteaptă şi prezentarea online.
