Autobuzul educațional

Astăzi vă spunem o poveste cu mult, mult suflet. Ne aflăm în comuna Augustin, din judeţul Braşov. Aici doi învăţători au pus bazele unui proiect: Edubuzz sau autobuzul educaţional.

Ana-Maria Cononovici, 01.06.2021, 16:48

Astăzi vă spunem o poveste cu mult, mult
suflet. Ne aflăm în comuna Augustin, din judeţul Braşov, în sudul depresiunii Baraolt. O cumună cu 1900 de locuitori, mulţi
foarte săraci şi jumătate de etnie romă. Aici doi învăţători au pus bazele unui
proiect: Edubuzz sau autobuzul educaţional. Natalia Ginghină și Adrian Secal
sunt învățătorii care au creat Edubuzz, un proiect caritabil pentru care și
Simona Halep și-a donat ziua de naștere.

Adrian ne-a spus despre Edubuzz că: Este un fel de after-school.
Ne-am gândit la un spaţiu care să fie în afara şcolii şi cât mai aproape de
copii, astfel încât ei să aibă posibilitatea de a rămâne după şcoală. Sunt mulţi copii care nu sunt înscrişi la şcoală
sau care nu mai frecventează cursurile. E o comunitate în care abandonul e
destul de ridicat şi absenteismul şcolar şi sunt destul de mulţi copii care nu
participă la cursuri. Şi de asta am zis să oferim posibilitatea şi acestora să
poată să continue şcoala sau să înveţe, că poate unii chiar nu au făcut deloc
şcoaă până acum.

Iar Natalia a completat: Ideea a venit din nevoia de a petrece mai
mult timp cu copiii, decât petreceam deja la şcoală şi de a le oferi mai multe
activităţi împreună. Dar după ce am construit autobuzul şi am găsit această
locaţie, autobuzul nu mai este doar pentru copii care sunt în şcoală, ci este
şi pentru copiii care nu frecventează şcoala, din anumite motive. Este un
after-school, dar nu doar after-school, este şi school…, devine un loc de
şcoală.

Natalia şi Adrian au avut de luat în
considerare abandonul şcolar mare din zonă sau frecvenţa incalculabilă a
copiilor la şcoală, iar ceea ce caracterizează proiectul lor este adaptabilitatea,
după cum ne-a spus Natalia:

Avem
un sistem adaptat nevoilor de aici, adică mergem mai degrabă pe sistemul
drop-in, nu pe sistemul de programări şi deocamdată am ajuns la aproape 200 de
copii din sat. A lucra cu ei nu este pe sistemul acela clasic, în care
copilul vine săptămânal sau regulat, ci variază în funcţie de ce se întâmplă în
sat şi ce se întâmplă la şcoală în perioada respectivă, de vreme, dacă e o
perioadă în care au de lucru prin curte sau prin pădure sau prin sat, atunci nu
vor veni aici la noi, ci vor veni când îşi permit. Acolo nu există o zi
normală, standard, dar sunt activităţi care au la bază literaţia, citit, scris,
jocuri pedagogice, există activităţi în curte, precum grădinărit, şcoală în aer
liber, joc în afara autobuzului, cântat la chitară, foc de tabără am făcut de
curând, pentru că ne permite vremea, excursii, plimbări prin zonă sau puţin mai
departe.

L-am întrebat
pe Adrian care este programul de funcţionare al autobuzului: În principiu, încercăm să fim
cât se poate de dimineaţă aici, undeva pe la 09.30 începem şi câteodată stăm şi
până seara după ora 08.30, chiar 09.00. Sunt inclusiv copii care rămân până la
ora respectivă, pentru că îşi găsesc diferite lucruri de făcut. În sat nefiind
un spaţiu unde ei să meargă să se joace sau un spaţiu uşor accesibil, ei
preferă să rămână pe aici, prin zonă, pentru că aici pot să mai ia o carte, mai
citesc ceva, mai stau în hamace, ne mai ajută cu ce chestii gospodăreşti avem
de făcut pe aici, pe lângă autobuz, în curte, în autobuz chiar, jocuri pe care
le avem, boardgames şi alte tipuri de activităţi, ei preferă să rămână destul
de mult pe aici.

Natalia a detaliat: În general, dimineaţa este Adrian la autobuz, care are un
program flexibil. Eu apar aici după ce îmi termin norma la şcoală, adică în
funcţie de zi, la 11, 12 sau 14. Tot după-amiaza, mai avem o colegă,
învăţătoare într-o altă localitate, după norma de învăţător şi acum căutăm
inclusiv persoane din sat, cu care să colaborăm şi să fie mai mulţi adulţi în
spaţiu, mai ales că ne-am dori să începem să ne plimbăm din ce în ce mai mult.
E foarte frumos aici la noi. Şi atunci, pentru copiii pe care nu îi putem lua
cu noi, să rămână încă spaţiul disponibil.

Cât despre planuri, acestea sunt multe,
după cum ne-a descris Adrian: Aici
avem un spaţiu pe care dorim să îl amenajăm astfel încât să ofere cât mai multe
facilităţi şi oportunităţi copiilor şi orice fel de sprijin, pentru noi, este
bine-venit. Vrem să facem o zonă de igienă, cu toalete, duşuri, maşini de
spălat, o zonă educaţional-culturală, un spaţiu într-o şură, cu o mică scenă,
cu mese, scaune şi spaţiul din curtea mai mare, în care vrem să oferim, tot
aşa, locuri unde copiii să stea fie la umbră, fie să mai înveţe câte ceva, să
nu se întâmple toate lucrurile doar în autobuz, ci să folosim tot spaţiul pe
care îl avem la dispoziţie.

Şi mai e în plan amenajarea a încă unui
autobuz, ne-a spus Natalia: În zona din spate, avem inclusiv al doilea
autobuz pe care l-am adus, la care nu am început să lucrăm, iar planul acolo
este de a lucra împreună cu copiii din sat. Deci nevoi şi dorinţe de dezvoltare
sunt multe şi poate am avea nevoie de oameni care să ne sprijine într-un fel
sau altul, fiecare după posibilităţile şi dorinţele sale, ori cu abilităţi, ce
vor să împărtăşească direct cu copiii, fizic aici ori online, cu donaţii, cu a
ne întreba ce mai facem, cum mai suntem. Sunt mai multe moduri prin care am
putea să ne extindem, dacă am fi o echipă mai mare.

O poveste cu oameni care sfinţesc locul şi
o invitaţie de a ajuta.