Turism tradiţional şi alternativ în Transilvania

Transilvania este foarte cunoscută prin peisajele sale de revistă, prin cetăţile fortificate şi prin tradiţii. Însă cum ar fi să o puteţi cunoaşte altfel?

Daniel Onea, 04.05.2017, 10:53

Transilvania este foarte
cunoscută prin peisajele sale de revistă, prin cetăţile fortificate şi prin
tradiţii. Însă cum ar fi să o puteţi cunoaşte altfel? Prin programe special
concepute pentru iubitorii de gastronomie, de exemplu. Aţi putea participa la
un workshop de gusturi şi tradiţii rurale.

Cristian Cismaru este
manager de proiect în cadrul Asociaţiei My Transyilvania şi ne explică modul în
care se pregătesc programele de vizitare ale satelor îndepărtate dintre colinele Transilvaniei: Ne plimbăm
din aprilie şi până în octombrie, în perioada în care se găsesc produse locale,
şi ne mutăm în fiecare weekend în alt sat. În satele pe unde ajungem căutăm
mereu posibile gazde pentru evenimentele noastre. Aceste gazde sunt, de obicei,
vecinătăţi. Voi explica puţin termenul. O stradă mică sau două se unesc într-o
asociaţie informală şi formează o aşa-zisă vecinătate. În caz de nevoie, când ai de construit o
casă, de făcut o nuntă sau de organizat un botez, vecinătăţile gătesc împreună.
Atunci, pentru noi, cele mai întâlnite cazuri, sunt acele vecinătăţi, cu care
gătim în fiecare weekend reţete vechi descoperite recent sau reţete care nu
s-au uitat până astăzi, având la bază produse locale. Invităm lumea la un mare
bufet pe care îl facem mereu în fiecare sâmbătă, pentru a degusta
specialităţile locale.

Reţetele, spune Cristian
Cismaru, de obicei, sunt uşor de găsit în monografiile satului, dar şi în
cărţile de bucate din secolul al XIX-lea. Însă reţetele culese sunt mereu
dinainte de perioada de industrializare. Dacă se poate, înainte de primul
război mondial. Echipa de voluntari din cadrul asociaţiei My Transyilvania
culege reţetele de la evenimente sau le
notează vorbind cu bucătăresele din sat. În cele din urmă, evenimentele sunt
grupate în mai multe serii. Cea mai cunoscută este Transylvanian brunch,
unde gătim efectiv cu cei din sat, fie o vecinătate, fie o familie, fie un grup
de producători. Pe de-o parte prezentăm gastronomia locală, dar şi cultura
locală. Ne purtăm oaspeţii pe la atelierele de meşteşugari, pe la bisericile
din sate, le facem un tur al satului. Apoi, în Mărginimea Sibiului, în zona
Munţilor Cindrel, evenimentul se traduce, numindu-se altfel, Picnic în Cindrel.
Acolo facem o drumeţie până într-un loc cu o vedere frumoasă şi luăm un picnic
în traistă, pe care fiecare şi-l duce în rucsac. Alt evenimente pe care îl
organizăm este Flavours and Sounds of Transylvania. La acest eveniment combinăm
gastronomia cu muzica locală. Ne alegem produse reprezentative cum ar fi:
cireşele din Cisnădioara, zmeura din Sărata, salvie şi corcoduşe sau brânză de
burduf. În funcţie de localitate, găsim un produs reprezentativ şi-l combinăm cu muzică locală: concert de
orgă, cioban care cântă la fluier, ceva reprezentativ pentru locul respectiv.

Deşi programele au
denumiri în limba engleză, nu sunt neapărate gândite pentru turiştii din
străinătate, cât pentru oamenii care se află în acel moment în Transilvania,
continuă Cristian Cismaru, manager de proiect în cadrul Asociaţiei My
Transyilvania. Imaginaţi-vă că vine
foarte multă lume care lucrează în oraşe mari: Bucureşti, Cluj, Sibiu, Braşov.
Atunci, oamenii vorbesc din start foarte
multe limbi: sunt fie elveţieni, olandezi, nemţi, maghiari. Prin urmare, limba
comună e adesea limba engleză. Se întâmplă să ajungă şi turişti străini.
Procentul acestora e în creştere. Mă bucur însă că vizitatorii principali sunt
familii tineri cu copii, din oraşele României. Prima reacţie pe care o primim
de la turiştii străini este bucuria că au ajuns în sate atât de mici, unde n-au
fi ajuns altfel. Noi căutăm sate destul de mici, în care ajungi foarte greu sau
trebuie să ai un motiv destul de întemeiat ca să faci călătoria. A doua reacţie
este tot de recunoştinţă. În weekend, de exemplu, am fost într-un sat la
Agnita, lângă Apoş, iar acolo am avut trei ateliere diferite. Am fost la
ţiglăria din sat, unde se mai produc manual ţigle. Apoi, am fost într-un atelier
unde se prelucrează lâna. Nişte tineri entuziaşti au reînviat acolo un atelier
de prelucrare manuală a lânii. A treia iniţiativă pe care o sprijinim este un
mic centru de echitaţie. Nu ai des ocazia să te întâlneşti cu atâţia localnici
dintr-un sat mic, care se mobilizează exemplar pentru un astfel de eveniment.

Transilvania este
cunoscută şi pentru cetăţile fortificate. Prin urmare, există şi un program
dedicat acestora. Acesta se numeşte Descoperă sufletul Transilvaniei şi s-a
concretizat printr-un card de vacanţă, numit Transilvania card. Sezonul actual
de vizitare a cetăţilor fortificate se desfăşoară până la data de 31 octombrie
2017. Cu acest card de vacanţă, turiştii
pot vizita gratuit cele mai importante 52 biserici fortificate şi biserici medievale. Preot dr. Ştefan Coşoroabă: Pe lângă acces gratuit, acest card oferă
şi reduceri la servicii turistice oferite de partenerii noştri în zona
monumentelor. Aşadar, avem un turism integrat. Nu ne dorim să promovăm doar
bisericile fortificate, ci toată zona, împreună cu oamenii care locuiesc acolo.
Există un site dedicat acestui card. Cei interesaţi pot găsi date despre
bisericile fortificate, servicii şi despre proiectul Descoperă sufletul
Transilvaniei în limbile germană, română şi engleză. Cardul se poate
achiziţiona în opt localităţi din sudul Transilvaniei. Costă 50 de lei sau 11
euro, banii respectivi fiind investiţi în totalitate pentru restaurări. Însă
acesta se poate comanda şi prin e-mail.

Tot
în Transilvania, şi tot pentru cei în căutarea unei altfel de vacanţe, lângă
Hunedoara, există şi un parc de distracţii cu tematică militară, despre care
administratorii spun că ar fi singurul de acest fel din Europa. Deşi există şi
o piscină cu zonă de relaxare, instrucţia militară se face cu foste cadre
militare. Însă despre acesta, într-una din ediţiile viitoare.