Turism speologic în Munții Aninei
România deține aproximativ 12 mii de peșteri, plasându-se printre primele țări europene în ceea ce privește numărul și diversitatea acestora.
Daniel Onea, 26.09.2024, 15:45
România deține aproximativ 12 mii de peșteri, plasându-se printre primele țări europene în ceea ce privește numărul și diversitatea acestora. De o frumusețe aparte, ele se disting prin unicitatea formațiunilor carstice și prin lungimea mare a galeriilor, unele depășind zece kilometri. De altfel, la începutul secolului al XX-lea, exploratorul român Emil Racoviță punea bazele primului institut de biospeologie din lume, începând creionarea universului subteran. Iar în topul peșterilor, una dintre cele mai frumoase se află în vestul României, în Munții Aninei, și se numește Peștera Comarnic.
Peștera Comarnic este una dintre cele mai frumoase și mai sălbatice din România. Are o lungime de 6.203 metri și o diferență de nivel de 100 de metri, cu o dezvoltare pe trei nivele. Dintre acestea, turiștii pot vedea doar nivelul superior, cel „uscat”, pe o lungime de 1.750 de metri. Nivelul inferior este străbătut de cursul subteran al pârâului Ponicova.
Ghidul nostru de azi în Peștera Comarnic este Bogdan Bădescu, președintele Asociației Speologice „Exploratorii” din Reșița, cunoscut speolog la nivel național, fost președinte al Federației Române de Speologie. Aflăm de la Bogdan Bădescu că, pentru a se forma o peșteră, e nevoie de o rocă solubilă, în speță calcarul. Iar în Caraș-Severin sunt multe zone calcaroase.
„Calcarele se formează pe fundul mărilor sau pe fundul lagunelor, acolo unde sunt multe viețuitoare marine, care, după ce mor, rămân pe fundul apei, iar toate acele cochilii de meci și oase formează un strat gros prin depunere în milioane de ani. Astfel, se ajunge în situația actuală, în care avem Munții Aninei, înalți de peste 1.000 de metri, iar toți sunt formați doar din calcare. Avem nevoie de trei condiții pentru ca o peșteră să se formeze. Avem nevoie de o rocă solubilă. Mai avem nevoie de apă, adică de apa care să curgă prin roca solubilă și să o dizolve și în felul ăsta să se formeze spațiul. Apoi, mai e nevoie de calea prin care să curgă apă. Nu e suficient că avem roca, dacă nu există și câteva fisuri prin care să curgă apa. Într-un timp îndelungat, apa curgând, dizolvă tot mai mult calcarul. Dacă o galerie avea inițial o fisură de un centimetru lățime, acum are 10-20 de metri lățime și înălțime.”
Un aspect interesant este că în Peștera Comarnic nu există stalactite, dar sunt depuneri de carbonat de calciu, primele depuneri din peșteră, continuă Bogdan Bădescu, președintele Asociației Speologice „Exploratorii” din Reșița.
„Pe măsură ce intrăm în peșteră, vom observa mult mai multe astfel de formațiuni de carbonat de calciu în diverse faze și forme, toate foarte frumoase. Iar spre mijlocul peșterii, acolo unde adâncimea e de circa 200 de metri față de suprafața terenului, sunt niște bazine mari care acum sunt chiar pline cu apă. Se numesc popular „zidurile chinezești”. Farmecul lor e aparte. O altă caracteristică a peșterii sunt formațiunile de silex. Pe pereți, observăm niște dungi de culoare mai închisă, negru-maroniu. Acelea sunt intercalațiile de silex. Din acestea, în trecut, se confecționau unelte de către oamenii primitivi. Aceasta este roca de bază din care s-au făcut primele unelte.”
Deși pare un mediu foarte neprietenos, iar condițiile de viață din peșteră sunt foarte dificile, există forme de viață adaptate. Un adevărat univers subteran, pe care îl cunoaștem alături de Bogdan Bădescu, președintele Asociației Speologice „Exploratorii” din Reșița.
„Există o serie de nevertebrate care, de regulă, au dimensiuni de unu, doi milimetri sau chiar mai puțin de un milimetru. Acele nevertebrate trăiesc permanent în mediul adânc în peșteră, și se hrănesc unele cu altele, ori din resursele trofice aduse uneori de apă de la suprafață. În afară de aceste specii de nevertebrate care se întâlnesc în peșteră, aproximativ o sută, mai există speciile care ajung în peșteră accidental. Pârâul Ponicova, mai ales când sunt debite mari, poate aduce în peșteră în mod special raci sau broaște. Acele specii o perioadă mai trăiesc cât mai găsesc de mâncare și, la un moment dat mor, dar reușesc să supraviețuiască destul de mult. Mai sunt și fluturi și păianjeni care se întâlnesc, în mod special, în primii zeci de metri ai intrării Peșterii Comarnic. Speciile-simbol, pe care toată lumea le cunoaște, sunt speciile de lilieci. Sunt mamifere care intră în peșteră permanent, au atât habitatul pentru naștere cât și habitatul pentru hibernare și pentru adăpost. Mai ales iarna, formează colonii destul de ample în Peștera Comarnic.”
Informații practice despre vizitare aflăm de la Nicoale Ifca, directorul Parcului Național Semenic-Cheile Carașului, care are în administrare Peștera Comarnic.
„Recomand turiștilor să acceseze site-ul oficial al parcului www.pnscc.ro, unde pot să obțină toate informațiile legate de orarul de vizitare al absolut oricărui obiectiv de pe raza parcului. În peșteră întâlnim mai multe săli cu dimensiuni mai mari, mai mici, foarte multe formațiuni de tip stalactită, stalagmită, coloane, dar sigur că, pentru fiecare, avem câte o denumire dată de către administrație. Orarul nostru zilnic este începând de la ora 10:30 prima intrare, următoarea oră e 13:00, iar ultima intrare este la 15:30. De luni până vineri se poate vizita cu ghid, dar cu cerere în prealabil, dar în zilele de sâmbătă și duminică asigurăm în permanență câte un ghid”.
În Parcul Național Semenic Cheile-Carașului găsim unsprezece rezervații naturale, dar și 65 de mii de hectare de păduri virgine si seculare de fag, înscrise din anul 2016 în patrimoniul mondial UNESCO. Iar tot aici găsim și un exemplar rar de sequoia, a cărui circumferință este de 5,7 metri și a cărui vârstă estimată este de 200 de ani. Acesta este inclus într-un traseu care pleacă chiar de la Peștera Comarnic, după cum am aflat de la Nicoale Ifca, directorul Parcului Național Semenic-Cheile Carașului.
„Dacă aleg să-și petreacă o zi în zona peșterii Comarnic, turiștii pot să meargă și până la arborele Sequoiadendron giganteum. Pot să spun că este cel mai mare arbore din România cu dimensiunile cele mai impresionante. Iar, fiindcă este un traseu de patru kilometri de la peșteră până la acest exemplar, noi am realizat un traseu tematic „Carstul din Parcul Național”, am amplasat panouri informative cu informații despre toate fenomenele carstice, care reprezintă 45% din suprafața parcului.”
De altfel, Administrația Parcului Național Semenic – Cheile Carașului asigură ghidaj pentru șapte programe turistice în aria protejată. Ghizii sunt chiar rangerii parcului, cunoscători ai zonei, care vă vor oferi numeroase informații despre istorie și cultură locală, specii de floră și faună sau ecosisteme. Prețul unui program ghidat este de 70 de lei (14 euro) de persoană.
