Turism rural în Transilvania

Destinaţia acestei ediţii este comuna Rotbav, din judeţul Braşov, de unde 300 de mioare au plecat în transhumanţă, 1.400 de km, tocmai până în Polonia.

Daniel Onea, 23.05.2013, 12:06

Destinaţia acestei ediţii este comuna Rotbav, din judeţul Braşov, de unde 300 de mioare au plecat în transhumanţă, 1.400 de km, tocmai până în Polonia. N-au plecat deloc întâmplător de la Rotbav, întrucât tradiţia păstoritului a rămas vie aici, alături de alte tradiţii şi meşteşuguri la fel de interesante. Am vorbit cu tulnicărese, cu o dantelăreasă care a colaborat inclusiv pentru o prezentare haute couture la Paris, cu proprietara unei pensiuni şi am aflat câteva dintre motivele pentru care o familie ar trebui să-şi programeze o vacanţă aici, departe de aglomeraţia marilor oraşe, aproape de folclorul şi tradiţia satului românesc.

Startul lungului drum prin Carpaţi, în Transhumanţa 2013, a fost dat la 11 mai, în satul Rotbav, comuna Feldioara, judeţul Braşov. A fost un eveniment special la care au fost prezente şi tulnicăresele din ansamblul Doina Moţului, de la Casa de Cultură Câmpeni. Le-am întrebat pe fete cum de au ajuns să cânte la tulnice. Ştim foarte bine că tulnicele sau buciumele sunt voluminoase şi destul de greu de mânuit. Din copilărie am început, în joacă. Am participat la festivaluri mici. Apoi, am mers şi la TV, am prins drag de ele şi mi-a plăcut. Cred că cel mai mult se apreciază că noi purtăm încă aceste costume populare. Nu este greu deloc. Dacă înveţi tehnica şi ştii să te descurci nu e greu pentru nimeni. Este foarte uşor dacă-ţi explică cineva ce să faci.”

Le-am întrebat pe tulncăresele din ansamblul Doina Moţului cu ce obicei specific zonei lor ar atrage un turist străin în România. Iată ce am aflat: În comuna Bistra avem o tradiţie păstrată de acum 250 de ani, pe nume Prăşor. Este o festivitate care se organizează în fiecare an. Feciorii satului în număr de peste zece colindă fiecare casă a fetei. Joacă fata şi o cheamă la petrecere, la horă. Acolo se întâlnesc şi se fac aşa zisele Crăiese. În ce constră a fi Crăiasă? Craii sunt ierarhizaţi după situaţia financiară. Băiatul care dă cei mai mulţi bani e primul crai, iar fata care plăteşte cel mai mult reprezintă prima crăiasă. Lumea se adună în sat lunea, marţea şi duminica pentru a vedea hora şi pentru a-i vedea pe cei doi. Ei încep jocul, iar mai apoi sătenii se adună şi petrec şi ei trei zile.”

Tradiţiile sunt multe şi sunt respectate cu sfinţenie şi de Violeta Carmen Roman, din Feldioara de Sus, judeţul Braşov. Meşteşugul îl cunoaşte de la vârsta de nouă ani, de pe Valea Hârtbaciului, unde a crescut. E o zonă dens populată de saşi, care au adus această dantelă din zona Flandrei, când au colonizat sud-vestul Ardealului, spune dantelăreasa Violeta Carmen Roman: Această dantelă, la începutul secolului XX, era un meşteşug preorăşenesc. Era lucrat de doamnele din întreaga societate, printre care s-au numărat reginele Elisabeta şi Maria ale României. De aceea, la noi în ţară mai e cunoscută şi sub numele de dantela reginelor. Mă mândresc că sunt prima care a scos această dantelă în faţa publicului, singura care lucrează în mătase şi aţă de papiotă, respectând o tehnică specială.”

Colaborări internaţionale? Fireşte. Chiar pentru colecţia couture toamnă-iarnă creată de designerul francez Philippe Guilet, care a colaborat, de-a lungul timpului, cu nume ca Jean-Paul Gaultier, Karl Lagerfeld şi Thierry Mugler. Designerul francez a realizat colecţia cu sprijinul a peste 50 de meşteşugari, artişti şi designeri români din Maramureş, Bucovina, Braşov, Bistriţa şi Bucureşti. Printre ei şi Violeta Carmen Roman: Am lucrat cu designerul francez Philipppe Guilet în cadrul proiectului 100% punct Ro, colecţia Prejudecăţi. A fost o colecţie haute couture de 36 de piese lucrată numai de artizani români, sub coordonarea lui Philipppe Guilet. Prezentarea a fost pe 10 noiembrie la Ambasada Franţei din România şi a avut un succes remarcabil. Înainte de asta, am făcut două rochii de mirese, cu toate accesoriile. Am participat la două târguri internaţionale. Ultimul a fost la Nuernberg, în cadrul comunităţii româneşti, însă cel mai mare târg la care am participat a fost Festivalul de Dantelă Veche din Bavaria, unde am avut întâlniri cu cei mai mari dantelari de acolo. Am fost recunoscută ca dantelăreasă şi am fost premiată că am atins acest nivel ca autodidact.”

O altă poveste interesantă din zona Rotbav, Braşov, e cea a a familiei Căţean. Fraţii Căţean, Silviu, Ioniuţ şi George, au făcut o fermă cu 100 de vaci, 1.000 de oi şi 11 cai de rasă. Îşi vând producţia de lapte şi carne prin propriul magazin din Braşov. Au şi o pensiune cu specific transilvănean, iar acum se ocupă de proiectul Transhumanţa 2013. Am vorbit cu fiecare, însă cea care impresionează este mama lor. I-a sprijinit mereu şi vorbeşte despre proiectele lor mereu cu lacrimi în ochi. Dat fiind şi activitatea turistică desfăşurată prin administrarea pensiunii, am întrebat-o pe doamna Căţean ce poate face turistul în zonă. Poate să meargă la stână, să vadă ce se petrece acolo. Va vedea ce se întâmplă cu animalele, unde păşunează. Poate coborî apoi în sat, unde avem punctul de colectare şi de realizare al brânzei. Am un băiat care se ocupă de cai, e cascador şi are o herghelie, aşadar se poate face echitaţie. Lângă noi, de jur împrejurul nostru, sunt o mulţime de biserici fortificate şi cetăţi. Zona e minunată şi se pot vizita multe.”

Şi, în zonă, o puteţi vizita oricând pe dantelăreasa Violeta Carmen Roman, care spune că are mare experienţă cu turiştii: Pot să le ofer lecţii de dantelă. Ca tehnică se prinde foarte uşor, în jumătate de oră, o oră. Putem face şi un workshop. Îi aşteptăm la Feldioara în special de Rusalii, când sunt zilele comunei. De sute de ani, se păstrează un obicei foarte frumos: Bătutul arminzinilor la fete. Băieţii se îmbracă în costume tradiţionale, umblă cu caii împodobiţi, aduc mesteceni, duminică bat toată ziua la poarta fetelor, sunt întâmpinaţi cu băutură şi cu mâncare. Aştept pe toată lumea să guste din vestita Plăcintă cu griş din Feldioara.”

Veniţi, aşadar, să vă bucuraţi de tradiţii vechi, de frumoasele biserici săseşti, de oameni frumoşi, de iarbă şi codru verde. Preţurile la cazare sunt pentru toată lumea, iar mâncarea – un deliciu.