Spiritualitate şi etnografie gorjană (UPDATE film YouTube)
Ne îndreptăm azi către sudul sud-vestul României. Vom vizita judeţul Gorj şi îl vom privi dintr-o cu totul altă perspectivă
Daniel Onea, 14.01.2016, 11:00
Ne îndreptăm azi către sudul sud-vestul României. Vom vizita judeţul Gorj şi îl vom privi dintr-o cu totul altă perspectivă. Vom admira case tradiţionale, construite acum sute de ani, după tehnici moştenite din străbuni de către meşteri. Casa ţărănească, tradiţională din Gorj poate fi admirată inclusiv într-un muzeu dedicat etnografiei locale: Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj, de la Curtişoara.
Pornim însă călătoria noastră din Hobiţa, comuna Peştişani. Acolo, spune conferenţiar univ. dr. Ion Mocioi, se află o casă muzeu Constantin Brâncuşi, amplasată în anul 1971 pe locul fostei case în care s-a născut celebrul sculptor român. „Casa se numeşte muzeu, fiindcă aici a fost amenajat un muzeu din dorinţa de a face cunoscută localitatea şi casa lui Brâncuşi. Se ştie că adevărata casă a sculptorului a luat foc înainte de anul 1900. O următoare casă a fost făcută de către sora lui Brâncuşi, la o distanţă apreciabilă de locul fostei case. Aceasta s-a păstrat până de curând, când şi ea a luat foc. Casa cuprinde trei camere şi o tindă, doar parter. Este pusă pe o temelie din piatră de râu. Temelia fiind destul de înaltă, are în faţă o scară, realizată din pietre mai mari, de râu. Este acoperită cu şindrilă. S-a păstrat tradiţia de a avea şindrilă continuă şi aşa e acoperită şi acum. Tinda e nepodită, făcută din lut bătut, uscat, întărit, aşadar e rezistentă. De asemenea, în toate cele trei camere, nu a fost scândură, podea, ci tot pământ bătut. Camera din mijloc era folosită pentru bucătărie şi avea o instalaţie specifică vremii, de la sfârşitul secolului al XIX-lea. A treia cameră era de tipul unei magazii, în care se ţineau toate celelalte bunuri ale familiei. Podul era astfel amenajat încât fumul de la vatra de foc din camera din mijloc să poată fi folosit pentru afumarea produselor din carne. În mare, aşa poate fi descrisă pe scurt casa aceasta. În toate camerele au fost aduse obiectele familiilor fraţilor lui Brâncuşi, exact aşa cum erau în vremea în care s-a născut sculptorul. Brâncuşi avea în zonă şi un teren care provenea din moştenirea părinţilor. Mama sa l-a vândut, pentru a-l putea întreţine pe sculptor la Şcoala Naţională de Arte Frumoase de la Bucureşti.”
Victor Albinel Firescu, şeful secţiei de etnografie şi artă, din cadrul Muzeului Judeţean Gorj, spune că turiştii care ajung la Curtişoara pot vedea satul autentic, de acum două secole. Curtişoara este o comună situată la aproximativ 90 de km de Hobiţa şi la doar 13 km de Târgu Jiu, reşedinţa de judeţ. Nordul Olteniei, în general, şi Gorjul, în mod particular, sunt zonele care au favorizat apariţia şi dezvoltarea unui sistem arhitectural complex, bazat mai ales pe prelucrarea lemnului, spune Victor Albinel Firescu: „Condiţiile sunt de natură fizico-geografică, dar şi socială. O analiză succintă, bazată pe observaţie, scoate în evidenţă o regiune cu o bogată reţea hidrografică, factor determinant în constituirea aşezărilor. Un alt element important determinat de toponimie, este abundenţa materialului principal de construcţie: lemnul. Din punct de vedere social, condiţiile propice creaţiei materiale şi spirituale sunt specifice oamenilor liberi. Persistenţa caracterului liber al comunităţilor poate fi exemplificată până în contemporaneitate prin factorul de rezistenţă la colectivizare în perioada comunistă. Spiritul conservator şi practic al locuitorilor din acest spaţiu este pe deplin dovedit de arhitectura ecleziastică în lemn, mai mult decât de arhitectura laică. Aceasta din urmă capătă diferenţe nuanţe, în funcţie de contextul social şi de perioada istorică. Aşa se face că, în prezent, în Gorj pot fi întâlnite peste 120 de biserici monument, din lemn, bijuterii de artă arhitecturală. Cu adevărat uimitor, este modul de construcţie şi de ornamentare, dar şi durabilitatea în timp. Este efectul priceperii unor meşteri nu foarte şcoliţi, dar cu o experienţă în prelucrarea lemnului acumulată de-a lungul secolelor, transmisă din generaţie în generaţie.”
Din punct de vedere al spaţiului, locuinţa e cea care adăposteşte şi protejează familia, continuă Victor Albinel Firescu, şeful secţiei de etnografie şi artă, din cadrul Muzeului Judeţean Gorj. Este centrul lumii. Este spaţiul dezvoltării armonioase a omului curat, nepătat şi frumos în ansamblu, ferit de relele lumii şi aflat în cea mai strânsă legătură cu natura. Însă cum arată Muezul Arhitecturii Populare din Gorj? „Avem parte de gospodării din toate zonele etnografice ale Gorjului. Muzeul se întinde pe o suprafaţă de câteva hectare. Pe lângă arhitectură în lemn, avem şi arhitectură ecleziastică. Puteţi vedea două biserici. Biserica Gheorghe Tătărăscu, strămutată din Poiana Rovinari în perioada anilor 2000-2002, şi biserica cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, ctitorie de la 1821 a Bălaşei Cornoiu. Cea din urmă este o biserică din zid, cu o pictură naivă, ţărănească, foarte frumoasă. Mi-aş dori să am aici oameni cărora să le pot explica tot ceea ce palpită pe acest pământ, care a dat oameni de mare anvergură, inclusiv în lumea folclorului. Vizitatorul nu poate pătrunde toate lucurile de aici dintr-o simplă vedere. Trebuie zăbovit puţin mai mult asupra lor.”
Invitaţia de final îni aparţine conferenţiarului univ. dr. Ion Mocioi: „Doresc să vină cât mai mulţi turişti să vină, ca să vadă locul unde s-a născut Brâncuşi, casa realizată de tatăl lui Brâncuşi, identică cu cea în care s-a născut sculptorul, care fusese realizată pe la 1870. În grădina aceasta sunt nişte pomi, unii dintre aceştia din vremea sculptorului. Este o atmosferă atrăgătoare, în care veţi găsi sufletul lui Brâncuşi. Părerea mea este că Brâncuşi trebuie vizitat la casa lui, în care s-a amenajat un muzeu, pentru a cunoaşte cât mai mult despre sculptor. Există acolo specialişti, care pot sta de vorbă cu toţi oaspeţii. În acest an, funcţionează şi la Târgu Jiu un muzeu naţional Constantin Brâncuşi, recent aprobat prin lege de către Parlamentul României.”
Iată aşadar locuri de poveste, cu istorii bogate, cu legende, locuri care inspiră şi de unde s-au ridicat personalităţi marcante ale culturii şi spiritualităţii româneşti.
