Bucureşti

Are peste 2,4 milioane de locuitori şi se află pe locul şase ca dimensiune în topul oraşelor din Uniunea Europeană.

Daniel Onea, 18.01.2018, 10:17

Are peste 2,4 milioane
de locuitori şi se află pe locul şase ca dimensiune în topul oraşelor din
Uniunea Europeană. Bucureştiul
figurează, alături de litoralul Mării Negre, Delta Dunării, Bucovina şi Maramureş,
pe lista preferinţelor turiştilor străini care vizitează România. Deşi este
situată într-o zonă de câmpie, capitala României nu are un relief cu totul
plat. Totuşi, diferenţa de nivel nu depăşeşte 100 de metri. Facem o călătorie
în centrul Bucureştiului, însoţiţi de ghidul nostru, Adriana Nica, directoare
executivă la o companie de training autorizat in turism. Vom străbate la pas
Calea Victoriei, artera principală a oraşului căutat de tot mai mulţi străini. Este
una dintre cele mai importante artere ale Bucureştiului. Este presărată, de
asemenea, cu multe obiective, turistice, istorice, culturale şi spirituale.
Înainte de a ajunge la obiective, să înţelegem de ce se numeşte Calea Victoriei
şi de ce este o arteră atât de importantă. Până în anul 1692, erau două
drumuri. Drumul Braşovului, care pornea din Calea Victoriei până la Cercul
Militar şi uliţa mare spre Sărindari, care se întindea de la Biserica Sărindari
până la Piaţa Naţiunilor. Pe locul bisericii Sărindari se află în prezent Cercul
Militar. În 1692, marele domnitor Constantin Brâncoveanu uneşte cele două
drumuri într-unul singur sub denumirea de Podul Mogoşoaiei. În data de opt
octombrie 1878, armata română intra triumfătoare în Bucureşti defilând în paşi
de marş victorios, parcurgând Podul Mogoşoaiei sau uliţa cea mare, cum i se mai
spunea atunci. În cinstea acestei victorii, pentru a rămâne în memoria şi în
inimile românilor câştigarea independenţei ţării, acestui drum important i s-a
spus Calea Victoriei. Practic, Calea
Victoriei sărbătoreşte câştigarea independenţei României în timpul războiului
din 1877-1878.

Calea Victoriei nu este
doar o arteră foarte importantă, ci este presărată cu obiective şi clădiri
declarate monument istoric, spune Adriana Nica. Am făcut o selecţie a celor mai importante obiective. Prima oprire
recomandată este la Muzeul Naţional George Enescu, găzduit de Palatul
Cantacuzino. Clădirea este o adevărată bijuterie arhitectonică, construită în
1903 de către Gheorghe Grigore Cantacuzino. Compozitorul George Enescu a locuit
o perioadă în Palatul Cantacuzino şi din 1956, după moartea acestuia, clădirea
a fost transformată într-un muzeu dedicat vieţii şi operei lui George Enescu.

Următorul reper este
Ateneul Român. Adriana Nica, executive manager la o companie de training
autorizat in turism. A fost inaugurat în
1889 şi a fost construit la iniţiativa societăţii omonime printr-o campanie
celebră denumită Daţi un leu pentru Ateneu. Banii s-au strâns în câţiva ani,
iar construcţia a devenit unul dintre motivele pentru care Bucureştiul a primit
supranumele de Micul Paris. Stilul arhitectonic este neoclasic, dar se regăsesc
şi elemente ale eclectismului şi ale arhitecturii franceze de secol XIX.

Aproape faţă în faţă cu
Ateneul Român se află Palatul Regal. În urmă cu mai bine de 300 de ani, în anul
1659, când a fost mutată capitala Ţării Româneşti de la Târgovişte la
Bucureşti, pe locul unde se află acum Palatul Regal se termina Podul
Mogoşoaiei, iar ultimele clădiri erau o casă şi mănăstirea Creţulescu. Adriana
Nica, directoare executivă la o companie de training autorizat in turism . Această casă, care mai târziu avea să
devină Palatul Regal, a trecut prin posesia mai multor oameni înstăriţi din
rândul clericului, pentru ca mai târziu, în 1833, să fie vândută Sfatului
Administrativ. Se hotărăşte transformarea ei în reşedinţă domnească, iar,
astfel, palatul trece prin mai multe transformări sub îndrumarea unor arhitecţi, printre care
şi celebrul Xavier Villacrosse. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în
1860, palatului i se aduc îmbunătăţiri interioare, arta decorativă fiind în
stil Napoleon al III-lea. Sub domnia lui Carol I, palatul domnesc este
transformat în palat regal. Chiar dacă exteriorul nu impresiona în mod
deosebit, Carol I a reuşit să transforme interiorul într-o formă de eleganţă şi
rafinament, plin de statui şi picturi. Decorarea palatului s-a definit şi prin
valoroasa colecţie de pictură universală, specifică perioadei renascentiste şi
baroce. Astăzi, în interiorul Palatului Regal şi Muzeul Naţional de Artă al
României. Modificările palatului în forma actuală au fost începute de regele
Ferdinand I şi finalizate de regele Carol al II-lea, în anul 1940, când Europa
era implicată în cel de-al Doilea Război Mondial. Arhitectul preferat de regele
Carol al II-lea a fost Arthur Lorentz, numit arhitect şef al palatului regal.
După abdicarea forţată a regelui Mihai I, din cauza comuniştilor, în 1950,
palatul este desemnat Muzeu Naţional de Artă.

O clădire impresionantă
este şi Palatul Casei de Economii şi Consemnaţiuni, pe scurt CEC. Adriana Nica: Palatul
CEC este încă un simbol arhitectural al Micului Paris şi a fost inaugurat în
anul 1900. Este conceput în stilul neo-barocului francez, cu faţade tripartite
sculptural, spre a marca silueta sa pe Calea Victoriei. Imobilul se finalizează
cu o cupolă de sticlă masivă şi metal. Trăinicia clădirii este dată de intrarea
încununată de un fronton în semicerc, sprijinit de coloane în stil compozit.
Alte cupole în stil renascentist acoperă patru volume de colţ, decorate la
rândul lor cu frontoane şi steme. Finisajele de excepţie ale faţadelor şi
echilibrele volumelor s-au dovedit a fi extrem de rezistente în timp. Prin
urmare, niciunul dintre cutremurele care au afectat Bucureştiul nu au lezat
structura clădirii. În incinta palatului se mai află şi un muzeu, inaugurat în
septembrie 2005, deschis în holul mare.

Vizavi
de CEC, Palatul Poştelor a fost inaugurat tot în anul 1900. Construcţia în stil
neoclasic prezintă şi o curte interioară, iar aspectul clădirii spune Adriana
Nica, directoare executivă la o companie de training autorizat in turism, pare
să fie inspirat din cel al Palatului Poştelor din Geneva. Până în anul 1972,
palatul a găzduit sediul central al Poştei din Bucureşti. Începând cu 1972, în
cadrul palatului, a fost inaugurat Muzeul Naţional de Istorie.