Aurul alb de pe Valea Trotuşului
Concursul cu premii, organizat de Radio România Internaţional, Prin salinele României, continuă astăzi printr-o nouă ediţie a rubricii turistice săptămânale Radio Tour. Astăzi mergem în estul României, pe valea pitorească a Trotuşului, în judeţul Bacău.
Daniel Onea, 17.01.2013, 11:39
Concursul cu premii, organizat de Radio România Internaţional, Prin salinele României”, continuă astăzi printr-o nouă ediţie a rubricii turistice săptămânale Radio Tour. Astăzi mergem în estul României, pe valea pitorească a Trotuşului, în judeţul Bacău, şi deschidem porţile Salinei Târgu Ocna. Baza modernă de agrement, situată la 240 de metri adâncime, oferă condiţii excelente pentru relaxare, mişcare şi pentru tratarea afecţiunilor respiratorii. În mijlocul muntelui de aur alb, căci aşa e denumită aici sarea, se află şi o biserică ortodoxă. Apoi, peisajul fascinant e completat de un lac de apă sărată, cu cascadă.
Despre toate posibilităţile de agrement în salina de la Târgu Ocna, dar şi despre istoricul acestui obiectiv turistic am vorbit cu Carmen Maria Ţintaru, inginer geolog în cadrul complexului: În ceea ce priveşte tradiţia exploatării sării, aceasta e mai veche de 500 de ani. Întreaga activitate a zonei gravitează în jurul acestei resurse minerale atât de importante pe care am denumit-o aurul alb al pământului”. La început, extracţia sării în oraşul Târgu Ocna s-a realizat pe zone mai mici, în acele exploatări miniere, denumite ocne. În această manieră, sarea s-a extras din secolul al XV-lea până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când s-a trecut la o metodă mai eficientă de exploatare a sării, în camere trapezoidale. Această metodă s-a aplicat mai întâi la mina Moldova Veche, denumită şi Carol I, care a funcţionat în perioada 1870-1941, şi mai apoi în mina Moldova Nouă, de unde am exploatat sarea în perioada 1936-1968. Începând cu anul 1967, s-a aplicat la Târgu Ocna, pentru prima dată, experimental în România, o nouă metodă de exploatare, care se utilizează şi în prezent.”
În paralel cu principala activitate a sucursalei Târgu Ocna, extracţia, preparea şi comercializarea produselor din sare, salina oferă şi servicii de turism, a continuat invitata noastră Carmen Maria Ţintaru, inginer geolog la Salina Târgu Ocna: În ceea ce priveşte începuturile acestei activităţi putem vorbi de anul 1974, când la Târgu Ocna s-a amenajat prima bază de turism a salinei. Ulterior în anul 1992, la Târgu Ocna, s-a ctitorit la nivelul etajului nouă prima biserică ortodoxă subterană, realizată într-o mină de sare, în Europa, biserica cu hramul Sfânta Varvara, protectoarea minerilor, la nivelul etajului nouă. În anul 2005, mai exact pe 11 iulie, întreg potenţialul turistic al salinei s-a concentrat la nivelul etajului nouă, la 240 de metri adâncime, în miezul blocului de sare.”
Am întrebat-o pe Carmen Maria Ţintaru, inginer geolog la Salina Târgu Ocna, cum se realizează accesul la această bază de turism şi agrement şi cum arată salina turistică: Accesul se realizează cu mijloace auto. Salina Târgu Ocna dispune de autobuze şi microbuze care realizează transportul turiştilor din toate colţurile lumii la adâncimea de 240 de metri unde e amplasată această bază de turism şi de agrement. Lungimea traseului parcurs este de 3100 de metri, iar diferenţa de nivel dintre punctul de intrare şi vatra etajului nouă este de 136 de metri. Accesul se realizează pe un plan înclinat în spirală, care depăşeşte nivelurile orizonturilor exploatate şi ajunge la nivelul etajului nouă, unde se desfăşoară această activitate de turism. La Târgu Ocna ţi se oferă inedit, relaxare, sănătate şi, nu în ultimul rând, cunoaştere. Se pot trata cu maximă eficienţă şi afecţiunile respiratorii datorită efectului benefic al aerosolilor. De asemenea, sunt amenajate spaţii de joacă pentru copii, dotate cu leagăne, tobogane, balansoare, terenrui de sport pentru adulţi de baschet, tenis, bedminton. Sunt locuri unde se poate practica biliardul, există mese pentru practicarea tenisului, tobogane gonflabile pentru copii. Există şi un interesant muzeu al sării cu diferite exponate, ce amintesc de trecut, dar şi de începuturile formării zăcământului de sare de la Târgu Ocna. Avem amenajat un cabinet medical, un lac cu apă sărată, te încântă de fiecare dată când ajungi în subteran cu fântânile sale arteziene. De asemenea, mai avem un magazin de suveniruri şi o terasă, unde poţi servi un ceai sau o cafea,la adâncimea de 240 de metri, în inima masivului de sare.”
Iată aşadar un univers subteran care ne poate asigura un sejur inedit, un univers care nu e ascuns şi nici n-a rămas nedescoperit. Turiştii care au vizitat salina din Târgu Ocna au revenit, ne-a asigurat invitata noastră, Carmen Maria Ţintaru: La început am fost bineînţeles descoperiţi de români. Ei au fost încântaţi de tot ceea ce au descoperit în acest colţişor de ţară, în acest loc minunat din Moldova. Apoi, ne-au vizitat englezii, francezii şi cetăţeni din fosta URSS şi actualele republici ruse. Însă am avut plăcerea să avem oaspeţi şi de pe alte continete, din Statele Unite, China, Japonia. De fiecare dată, îi întâmpinăm cu aceeaşi plăcere şi cu informaţii despre ceea ce înseamnă tradiţia exploatării sării la Târgu Ocna, dar şi potenţialul turistic al zonei noastre.”
Şi, fiindcă am amintit de potenţialul turistic, printre obiectivele care trebuie vizitate în zonă este Mănăstirea Măgura Ocnei. Existenţa sa nu e nici scurtă şi nici liniştită. Aici au fost construite succesiv trei biserici. Mănăstirea de maici din Măgura Ocnei a fost construită în perioada 1750-1757 pentru a amenaja un complex turistic. Ulterior, după căderea regimului comunist, mănăstirea a fost reînfiinţată, iar biserica actuală a fost construită după 1990, de Epifanie Bulancea, arhimandrit şi stareţ al mănăstirii: În 1991 am început lucrarea. Oamenii erau foarte dornici să aibă o biserică aici, iar într-un an am ridicat-o de la temelie până sus. O înălţam mereu cu câte doi metri de la o săptămână la alta. Salina Târgu Ocna m-a ajutat foarte mult cu maşinile. Văzând că ridic biserica aceasta m-au luat să-i ajut să facă şi biserica de sare. M-au pus arhitect. În 1993 am terminat biserica, iar în perioada 1993-1997, am realizat pictura. În acest timp, au început să vină şi maicile, în jur de 100. Nici n-am terminat bine şi am făcut casa pentru maici. Oamenii au fost foarte dornici să li se facă această biserică.”
Pictura bisericii, realizată în ulei, în tehnica frescă, dar şi cadrul pitoresc al mănăstirii, ridicată la 505 metri altitudine, într-o pădure bogată, vă vor face să nu regretaţi alegerea.
În speranţa că v-am convins de ineditul acestui sejur de odihnă activă, vă aşteptăm şi săptămâna viitoare cu o nouă destinaţie.
