Atracții turistice în județul Gorj

Situat în sud-vestul României, pe cursul mijlociu al râului Jiu, județul Gorj vă aşteaptă, în orice sezon, cu turism de aventură, rural, montan, religios și cultural.

Daniel Onea, 18.04.2019, 12:27

Situat în sud-vestul
României, pe cursul mijlociu al râului Jiu, județul Gorj vă aşteaptă, în orice sezon, cu turism
de aventură, rural, montan, religios și cultural. În partea de nord a județului
se află culmile munţilor Parâng, cu cadre naturale deosebite, cu lacuri
glaciare, cu chei şi versanţi abrupţi, cu ponoare şi peșteri declarate
monumente ale naturii.

Oana Paloș, purtător de
cuvânt în cadrul Consiliului Județean Gorj explică de ce județul Gorj are un
mare potențial turistic. Fiind un județ cu zonă montană, aici există
foarte multe posibilități de a se practica turismul de aventură în toate
anotimpurile anului. În munții Gorjului există o zonă deja cunoscută pe plan
național. La Rânca se poate practica schiul în perioada de iarnă. La noi se mai
practică și alpinismul, zborul cu parapanta, snowboard, bobul. Însă sportul
rege al zonei e raftingul. Județul Gorj se detașează clar de concurență,
specialiștii spunând că aici se practică cel mai bine acest sport.

Sezonul de rafting pe defileul
Jiului începe, de obicei, în luna aprilie şi se poate întinde până în prima
parte a lunii octombrie, dacă temperaturile se menţin plăcute. Cei interesați
de acest sport pot găsi pachete la un preț deosebit de avantajos, pe un traseu
canion spectaculos. Albia este foarte îngustă, printre stânci înalte. Râul are
foarte multe curbe, iar valurile sunt foarte mari. Este o tură de adrenalină
pură, căci așa definesc experiența cei care organizează pachetele. De exemplu,
pentru două, trei ore, pe un traseu de 15 km, veți plăti 220 de lei (46 de
euro). În preț sunt incluse instructajul, ghizii brevetați, echipamentul
complet și fotografiile profesionale. Nu e nevoie de cunoștințe anterioare.

Oana Paloș, din cadrul
Consiliului Județean Gorj spune că turismul de aventură nu este singurul punct
de interes când vorbim despre județul Gorj. Putem vorbi și despre
turism monahal, de agrement sau cultural. Turismul monahal este diversificat, întrucât,
pe raza județului avem mai multe mănăstiri ce datează din veacurile trecute.
Din punct de vedere al turismului cultural, în județul Gorj avem o destinație
foarte importantă: municipiul Târgu Jiu. Aici veți găsi ansamblul monumental
Calea Eroilor, operele marelui sculptor Constantin Brâncuși, renumit în toată
lumea. Avem un concept de city break care se aplică atât la nivelul
municipiului, cât și la nivel de județ. Astfel, se pot bifa multe obiective și,
mai ales, evenimente.

Agenda culturală a județului nostru e foarte bine
concepută. În fiecare lună a anului, pe lângă faptul că turiștii pot vizita
frumusețile meleagurilor gorjene, că se pot bucura de gastronomia locală, ei
pot interacționa cu noi și prin cadrul evenimentelor anuale, aflate la ediții
destul de înaintate. De exemplu, lunile de vară sunt pline de folclor. Aș
menționa Festivalul Internațional de Folclor, desfășurat la finalul lunii
august, în fiecare an, și unde ne vin foarte mulți invitați din străinătate. Pe
străzile municipiului Târgu Jiu se pot vedea parade de costume populare foarte
frumoase din foarte multe țări.

Arhidiaconul
Ioniță Apostolache, purtător de cuvânt al Centrului Eparhial Craiova, amintește
moștenirea bogată a mănăstirilor din județ. În județul Gorj se
găsesc cele mai vechi mănăstiri ortodoxe din România. Începem cu mănăstirea
Tismana, care a fost ridicată în secolul al XIV-lea. Aceasta este așezată
într-o zonă pitorească și este destinația celor care doresc să se roage, dar și
acelora care vor să se bucure de frumusețile naturii. Inedite sunt și pădurile
de tisă și de castan sălbatic din jurul mănăstirii. Lângă mănăstire, a fost
întemeiat Muzeul Monetăriei Naționale, unde a fost depozitat tezaurul național
în perioada Primului Război Mondial.

Biserica din interiorul
mănăstirii este înconjurată de ziduri puternice, accesul în interior făcându-se
printr-o uriaşă poartă de lemn. Mănăstirea are o istorie de peste șase secole,
iar primele pagini au fost scrise de către călugărul Nicodim. Acesta a ridicat
mănăstirea, însă nu a decorat pereţii interiori ai bisericii, limitându-se doar
să-i picteze într-o singură culoare, ocru, cu motive florale şi geometrice. A
doua pictură a bisericii a fost făcută în secolul al XVIII-lea, după ce
biserica fusese profanată şi incendiată. Această pictură post-bizantină datează
din anul 1733 şi îi este atribuită pictorului Dimitrie Diaconu.

Ne continuăm călătoria
alături de arhidiaconul Ioniță Apostolache: Cea de-a doua
mănăstire care merită amintită în acest context este mănăstirea Polovragi.
Pelerinul ajunge într-o zonă deosebit de frumoasă și se poate bucura de
frumusețea stilului brâncovenesc al locașului de cult. La Mănăstirea Polovragi
se poate admira arta brâncovenească, cu pictură unicat în România. Cea de-a
treia ar fi mănăstirea Lainici, așezată pe defileul Jiului, care face legătura
cu Transilvania.

Rolul important al acestei mănăstiri s-a remarcat mai ales în
perioada interbelică, când călugării de la mănăstirea Lainici au participat
activ în susținerea spiritului românesc și în promovarea tradițiilor și
valorilor ortodoxe. Fiecare mănăstire are un reprezentant care să ofere toate
detaliile într-o limbă de circulație internațională. Există, de asemenea, și
muzee care împodobesc patrimoniul nostru. La Tismana, de exemplu, există un
muzeu cu obiecte foarte vechi, unicat în țară. De aici, turiștii pot fi
direcționați către zonele mai puțin cunoscute. La Tismana, la 1.000 de metri
altitudine, se poate merge chiar pe jos, se găsesc schiturile Cioclovina de Sus
și Cioclovina de Jos. Detalii despre această călătorie se pot obține de la
maicile de la mănăstirea Tismana.

Județul Gorj este
ofertant și din punct de vedere balnear, prin stațiunea Săcelu, atestată
documentar încă de pe vremea romanilor, unde se găsesc foarte multe vestigii de
băi romane. Un punct de interes este și Transalpina, cea mai înaltă șosea din
România, care se spune că atinge norii, de fapt, un drum vechi, folosit încă de
pe vremea dacilor și romanilor de către oieri pentru transhumanță.