Artă românească și europeană, prin tururi virtuale

Continuăm azi seria tururilor virtuale în lumea artei cu Muzeul Colecțiilor de Artă, care se află pe Calea Victoriei, în centrul Bucureștiului, adăpostit de vechiul palat Romanit.

Daniel Onea, 07.05.2020, 14:22

Continuăm azi
seria tururilor virtuale în lumea artei cu Muzeul Colecțiilor de Artă, care se
află pe Calea Victoriei, în centrul Bucureștiului, adăpostit de vechiul palat
Romanit. Este un palat impresionant, construit la sfârșitul secolului al
XIX-lea și păstrat în aceeași formă, cu trei corpuri până astăzi. Georgiana
Iacob, de la secția de Educație, Comunicare și Proiecte Culturale a Muzeului
Național de Artă al României. Urmărind turul virtual puteți să vă faceți
o imagine de ansamblu asupra colecțiilor românești în special din perioada
interbelică. Veți vedea artă românească, dar nu numai. Menționez colecțiile
impresionante de pictură românească, cum este colecția Dona, una dintre cele
mai importante, care conține un număr impresionant de tablouri semnate de
Nicolae Grigorescu. Orientalismul a fost o tendință foarte importantă și
interesantă în această perioadă.

Mulți colecționari sunt atrași de tot ceea ce
înseamnă Orient, fie că vorbim despre zona de influență islamică sau de
îndepărtata Japonie. Avem lucrările fraților Avakian, Hrandt și Béatrice, dar
și o superbă cameră arabă în colecția diplomatului Marcu Beza. În acest palat,
există importante colecții monografice. Aș aminti colecția Corneliu Baba, care
reprezintă ultima perioadă a creației artistului. Această colecție a intrat în
componența muzeului în 2009, a fost donată de către soția artistului și pune în
valoare exact această perioadă de final, o perioadă foarte importantă de
transformări.

Veți admira
lucrări din seria Regilor Nebuni sau Spaimele și, bineînțeles portrete și
autoportrete. Veți vedea portretele soției, autoportretele artistului, prezente
în multe compoziții, cu multe personaje. Georgiana Iacob. Dintre colecțiile
monografice, le-aș mai aminti pe cele dedicate lui Iosif Iser, foarte bine
reprezentat și în colecția Weinberg. De asemenea, Micaela Eleutheriade sau
Lucia Demetriade-Bălăcescu sunt reprezentante ale mișcării feministe în arta
românească interbelică. Ample colecții ale acestora sunt expuse în muzeu. În
turul virtual, recomandăm și răsfoirea catalogului, care, în mod excepțional,
în această perioadă, este prezent pe site-ul muzeului. Acest catalog oferă
informații suplimentare despre fiecare colecție și colecționar în parte, fiind,
de asemenea, amplu ilustrat cu lucrările pe care le puteți vedea și în turul
virtual.

Muzeul Zambaccian
și Muzeul Theodor Pallady sunt două muzee de mici dimensiuni. Fiecare este
construit în jurul unei singure colecții. Vom începe cu muzeul Zambaccian.
Georgiana Iacob, de la secția de Educație, Comunicare și Proiecte Culturale a
Muzeului Național de Artă al României. Această colecție, strânsă în special în
perioada interbelică de importantul colecționar Krikor Zambaccian, prezintă una
dintre cele mai bune panorame ale artei românești interbelice și nu numai.
Alături de nume importante din arta românească, precum Nicolae Grigorescu,
Ștefan Luchian, Tonitza, Pallady sau Petrașcu, Zambaccian a fost interesat și
de arta franceză.

Deși colecția de artă franceză e destul de mică, există nume
sonore ca Paul Cézanne, Camille Pissarro, Pierre Bonnard, Albert Marquet. Vă
invităm să vedeți până unde a mers interesul colecționarului în arta franceză,
dar, totodată, să admirați prin acest tur și interiorul foarte interesant al
casei sale, o casă construită special pentru a-i adăposti colecția care era
vizitabilă chiar din timpul vieții lui Zambaccian și care a fost menită a se
transforma într-un muzeu de artă.

Clădirea Muzeului
Zambaccian a fost construită la finalul anilor ’40 și mărită pe măsură ce
colecția se mărea și avea nevoie de tot mai mult spațiu de expunere. Există un
parter generos, cu o sală mare, unde se află piese de mobilier spaniol, italian
și un șemineu impresionant. Ușile nu sunt tradiționale, nu se deschid într-o
direcție sau alta, ci intră în perete tocmai pentru a nu ocupa spațiul de
expunere. Georgiana Iacob, din cadrul secției de Educație, Comunicare și
Proiecte Culturale a Muzeului Național de Artă al României.

Ultima sală, de la parter, dedicată lui Luchian, are un luminator
tocmai pentru a crea o lumină difuză, foarte potrivită pentru privirea
lucrărilor de artă. Tot la parter se află una dintre frumoasele încăperi ale
acestei clădiri, biroul-bibliotecă al colecționarului, în care sunt expuse lucrări semnate de
Theodor Pallady. Etajul are o seamă de încăperi de mici dimensiuni, fostele
dormitoare ale familiei. Aceste încăperi sunt transformate acum în mici săli de
expunere. Coridoarele de legătură, unde lumina nu e atât de puternică încât să
deranjeze exponatele, sunt dedicate desenelor. Tot aici, la etaj, este expusă
în două săli de mici dimensiuni colecția de artă franceză.

Ultimul tur este
cel al Muzeului Theodor Pallady, un muzeu foarte special, fiindcă acesta nu
spune o poveste, ci trei. În primul rând, ar fi povestea Casei Melik, care se
pare că ar fi cea mai veche casă locuită din București. Grație turului, puteți
vedea nu doar exteriorul acestei
clădiri, ci și interiorul: scara, etajul, holul mare, din care se intră în
camerele laterale și cerdacul frumos, închis, specific arhitecturii de atunci.

Georgiana Iacob Cea de-a doua poveste este chiar povestea
lui Theodor Pallady, a artistului însuși. Însă e un Pallady interesant, fiindcă
e reprezentat de perioada sa franceză. Sunt câteva lucrări în ulei și o
colecție impresionantă, de aproximativ
800 de desene, realizate de artist în perioada în care a locuit la Paris. Aceste
desene reprezintă o plimbare prin Parisul interbelic, un Paris foarte îndrăgit,
de altfel, de artist. Lucrările sunt deosebite fiindcă au rămas în atelierul
artistului în momentul în care acesta s-a întors, credea el, pentru o scurtă
vreme în România. Din păcate, n-avea să mai revină niciodată în capitala
franceză.

A treia poveste este povestea lui Gheorghe Raut, prietenul
lui Pallady la Paris, cu care locuia în același imobil din Place
Dauphine. Era de meserie bancher și un mare iubitor al artei, fiind un
colecționar pasionat. La finalul anilor
’60, începutul anilor ’70, decide să-și doneze o parte din colecția sa statului
român. Practic, Muzeul Pallady, prezintă această colecție foarte eterogenă,
alături de lucrările din grija sa, semnate de artistul român. Colecția Gheorghe
Răut ne prezintă preocupările colecționarului, care vizau arta europeană, dar
și obiecte de artă orientală.

Contactul nemijlocit cu arta este unic, însă, până
când porțile Muzeului Național de Artă se vor deschide, tururile virtuale și
cataloagele online vor fi un adevărat răsfăț pentru toți iubitorii de frumos.