Ascultă Live

Ascultă Radio România Internațional Live

Tragedii ale Revoluţiei române: cazul Otopeni

Momentele înălţătoare ale recâştigării libertăţii s-au împletit cu evenimente tragice. Unul dintre acele evenimente a fost masacrul de la Otopeni din dimineaţa zilei de 23 decembrie.

Tragedii ale Revoluţiei române: cazul Otopeni
Tragedii ale Revoluţiei române: cazul Otopeni

, 22.12.2014, 13:18

Revoluţia română din decembrie 1989 a fost cel mai important eveniment care a marcat istoria României în cea de-a doua jumătate a secolului 20. O asemenea descătuşare autentică de energie în masă era ceva nemaivăzut până atunci pentru cei mai mulţi dintre români. Se întâmpla ceva unic şi toţii cetăţenii au simţit că trebuie să participe la înnoirea României.



Dar momentele înălţătoare ale recâştigării libertăţii s-au împletit cu evenimente tragice. Unul dintre acele evenimente a fost masacrul de la Otopeni din dimineaţa zilei de 23 decembrie. În urma unei teribile neînţelegeri, dispozitivul de apărare a aeroportului a deschis focul împotriva unui convoi format din trei camioane ucigând 50 de militari care veneau pentru a întări paza obiectivului. Consideraţi terorişti, militarii au plătit cu vieţile slaba instrucţie a celor care ocupau dispozitivul, deficienţele de comunicaţii, ordinele contradictorii, surescitarea oamenilor şi impactul zvonurilor. Împreună cu istoricul Şerban Pavelescu am reconstituit acea zi neagră a revoluţiei române la 25 de ani.



”Incidentul din 23 decembrie 1989 se situează în rândul evenimentelor care trebuie să servească drept şcoală pentru instrucţia militarilor. În ancheta militară, în procesul care a urmat şi care a durat 18 ani, mărturiile supravieţuitorilor dovedesc că există o conjuncţie de factori care au condus la evenimentele care s-au desfăşurat în noaptea de 22 spre 23 şi în dimineaţa zilei de 23 decembrie. Concret, în dispozitivul de apărare a aeroportului Otopeni erau mai multe subunităţi aparţinând atât Ministerului Apărării Naţionale, cât şi grănicerilor, Direcţiei Aviaţiei Militare şi gărzilor patriotice. Trebuie notat că unele elemente din acest dispozitiv nu aveau instrucţia militară necesară, iar altele erau în curs de a o căpăta. Cele mai valoroase şi cele mai instruite elemente erau dezarmate şi considerate a fi suspecte. Mă refer la subunitatea aparţinând Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA) şi celor ale Ministerului de Interne, însărcinat cu asigurarea normală a pazei şi securtităţii aeroportului.”



Şerban Pavelescu a descris dispozitivul aeroportului şi premisele care au dus la declanşarea tragediei. ”Erau desfăşurate lanţuri de trăgători atât la nivelul etajului 1 al vechii aerogări, cât şi la nivelul solului, pe clădirea Direcţiei Aviaţiei Civile, care mărginea căile frontale de acces spre aerogară. Erau desfăşuraţi atât puşcaşi, cu armament uşor de infanterie, cât şi armament greu de infanterie, în special un transportor amfibiu blindat (TAB) şi mitraliere grele de calibrul de 14,5 mm. Dispozitivul era constituit de mai bine de 48 de ore, oamenii erau obosiţi, fuseseră în alertă continuă, avuseseră mai multe incidente asupra cărora nu ne putem pronunţa dacă au fost reale sau nu. Putem spune însă că ele au fost privite ca reale de cei din dispozitiv. Oamenii erau surescitaţi şi, după cum a relevat şi ancheta ulterioară a procuraturii militare, prost conduşi. Existau comunicaţii proaste între elementele aparţinând dispozitivului de apărare a aerogării şi cei cu care ar fi trebuit să coordoneze de pe clădirea Direcţia Aviaţiei Civile.”



În zorii zilei de 23 decembrie, întăririle, cunoscute sub numele de detaşamentul Câmpina” deoarece proveneau de la şcoala de subofiţeri a Ministerului de Interne din oraşul Câmpina, plecau spre Otopeni. Din nou, Şerban Pavelescu.


”Detaşamentul de la Câmpina primise ordin de la comandantul trupelor de securitate, generalul Grigore Ghiţă, prin eşaloanele ierarhice, să se deplaseze la aerogară. Or, cei din dispozitiv care fuseseră deja alertaţi prin apeluri telefonice anonime, prin Televiziunea Română şi chiar prin căile obişnuite de comandă pe care le aveau că vor fi atacaţi, aşteptau aceste întăriri în cu totul altă parte. Cert este că deşi ar trebuit ca detaşamentul Câmpina să intre pe drumul de serviciu care ducea către terminalul de transport mărfuri al aeroportului, paralel cu cel care duce către vechea aerogară. Detaşamentul a intrat perpendicular pe dispozitivul de apărare.”



Finalul cumplit care îi aştepta pe militarii de la Câmpina a fost efectul logic al circumstanţelor arătate de istoricul Şerban Pavelescu. ”În jurul orei 7 dimineaţa, în decembrie era încă întuneric. Era o lumină spectrală, oameni foarte obosiţi, cu mai multe alarme peste noapte. În tot acest cadru, a existat un exces de zel din partea căpitanului Zorilă, care, pentru a opri coloana de camioane, deschide focul de avertisment. Numai că în acel moment, odată deschis focul, cei de pe acoperişul clădirii Direcţiei Aviaţiei Civile consideră că sunt atacaţi. Nu aveau o comunicare reală cu cei din aerogară şi cu cei de la primul aliniament. Ei deschid focul la rândul lor. Ceea urmează este o canonadă generală care este întreruptă cu greu. Militarii supravieţuitori din detaşamentul Câmpina strigă că se predau, coboară, sunt dezarmaţi şi cu mâinile sus. Se aude un alt foc de armă, nimeni nu a putut spune dacă a fost imaginar sau real. A părut real celor din dispozitiv. A fost acel efect pe care l-am văzut peste tot în zilele revoluţiei, şi anume că era de ajuns să se deschidă un singur foc de armă ca să urmeze o canonadă generală, fără o ţintă precisă. Urmează a doua fază a masacrului în care militarii din detaşamentul Câmpina sunt a doua oară supuşi tirului, de data asta cu mult mai intens, care durează aproximativ 10 minute. În final, în momentul în care militarii suprvieţuitori răniţi au fost preluaţi, apare şi autobuzul schimbului serviciilor civile. Urmează o nouă canonadă în care mai mor 7 civili.”



Militarii detaşamentului Câmpina au plătit o parte a tributului de sânge al revoluţiei române. În urmă cu 25 de ani, cei care au căzut la Otopeni sunt eroii României care nu s-au dat în lături să fie acolo unde a fost nevoie de ei.

Prizonieri sovietici în România
Pro Memoria luni, 18 noiembrie 2024

Prizonieri sovietici în România

România a intrat în cel de-al doilea război mondial pe 22 iunie 1941 când, alături de Germania, a declanșat operațiuni militare împotriva...

Prizonieri sovietici în România
Ziarul Scânteia
Pro Memoria luni, 28 octombrie 2024

Ziarul Scânteia

Una dintre armele forte ale propagandei regimului comunist a fost presa. Libertatea de expresie și a presei este un drept câștigat în secolul al...

Ziarul Scânteia
Securitatea și KGB-ul în divorț
Pro Memoria luni, 21 octombrie 2024

Securitatea și KGB-ul în divorț

Cea mai de temut instituție a statului comunist român a fost Securitatea, creată după modelul NKVD-ului, KGB-ul de mai târziu. Structură cu...

Securitatea și KGB-ul în divorț
banner-Pro-Memoria.-960x540-2
Pro Memoria luni, 14 octombrie 2024

Vasile Luca

Începând de la finalul celui de-al doilea război mondial din 1945 și până în 1989, Armata Roșie a impus regimuri ale partidelor comuniste în...

Vasile Luca
Pro Memoria luni, 07 octombrie 2024

PCR și reforma agrară

Conform tezelor marxist-leniniste despre mijloacele de producțíe, proprietatea trebuia să fie una comună, a tuturor celor care le foloseau și...

PCR și reforma agrară
Pro Memoria luni, 30 septembrie 2024

Flota militară română în cel de-al doilea război mondial

Istoria flotei militare române începe la jumătatea secolului al 19-lea, când după unirea celor două principate Moldova și Muntenia se unesc...

Flota militară română în cel de-al doilea război mondial
Pro Memoria luni, 23 septembrie 2024

Ana Pauker

În istoria regimului comunist din România, numele Ana Pauker este printre cele mai importante. Ea a jucat un rol decisiv în echipa care a instalat...

Ana Pauker
Pro Memoria luni, 16 septembrie 2024

Nicolae Titulescu și diplomația română în Europa anilor 1930

Diplomațiile țărilor care gravitează în jurul celor puternice au întotdeauna misiunea de a fi cu un pas înaintea evenimentelor. Ele trebuie...

Nicolae Titulescu și diplomația română în Europa anilor 1930

Parteneri

Muzeul Național al Țăranului Român Muzeul Național al Țăranului Român
Liga Studentilor Romani din Strainatate - LSRS Liga Studentilor Romani din Strainatate - LSRS
Modernism | The Leading Romanian Art Magazine Online Modernism | The Leading Romanian Art Magazine Online
Institului European din România Institului European din România
Institutul Francez din România – Bucureşti Institutul Francez din România – Bucureşti
Muzeul Național de Artă al României Muzeul Național de Artă al României
Le petit Journal Le petit Journal
Radio Prague International Radio Prague International
Muzeul Național de Istorie a României Muzeul Național de Istorie a României
ARCUB ARCUB
Radio Canada International Radio Canada International
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”
SWI swissinfo.ch SWI swissinfo.ch
UBB Radio ONLINE UBB Radio ONLINE
Strona główna - English Section - polskieradio.pl Strona główna - English Section - polskieradio.pl
creart - Centrul de Creație Artă și Tradiție al Municipiului Bucuresti creart - Centrul de Creație Artă și Tradiție al Municipiului Bucuresti
italradio italradio
Institutul Confucius Institutul Confucius
BUCPRESS - știri din Cernăuți BUCPRESS - știri din Cernăuți

Afilieri RRI

Euranet Plus Euranet Plus
AIB | the trade association for international broadcasters AIB | the trade association for international broadcasters
Digital Radio Mondiale Digital Radio Mondiale
News and current affairs from Germany and around the world News and current affairs from Germany and around the world
Comunità radiotelevisiva italofona Comunità radiotelevisiva italofona

Furnizori de servicii de difuzare/redifuzare

RADIOCOM RADIOCOM
Zeno Media - The Everything Audio Company Zeno Media - The Everything Audio Company