Simboluri feminine ale istoriei României
Pe 1 decembrie 2021, Banca Națională a României a emis o bancnotă cu valoarea de 20 de lei, aproximativ 4 euro, cu chipul sublocotenentului Ecaterinei Teodoroiu, eroină căzută pe frontul primului răznoi mondial.
Steliu Lambru, 03.01.2022, 16:16
Pe 1 decembrie 2021, Banca Națională
a României a emis o bancnotă cu valoarea de 20 de lei, aproximativ 4 euro,
cu chipul sublocotenentului Ecaterinei Teodoroiu, eroină căzută pe frontul
primului răznoi mondial. În aceeași lună decembrie a anului 2021, guvenul
României a propus o lege prin care anul 2022 să fie dedicat Smarandei Brăescu,
prima femeie parașutist din România. Cele două figuri reprezintă o evidențiere a
patrimoniul istoric feminin românesc și a tributului pe care femeile l-au
plătit alături de bărbați în trecut. Ecaterina Teodoroiu și Smaranda Brăescu au
fost două femei greu încercate, dar ele nu și-au abandonat pasiunea și vocația.
Ecaterina Teodoroiu a fost, prin
exemplul sacrificiului personal, eroina-simbol a primului război mondial. A
fost femeia-soldat care nu a dorit să rămână în spatele liniilor unde se dădeau
luptele, ci a ales să fie acolo unde încleştarea era mai aspră. Născută în 1894
în judeţul Gorj într-o familie de ţărani, Ecaterina Teodoroiu a fost o elevă
silitoare şi, înainte de a ajunge la liceu în Bucureşti pentru a deveni
învăţătoare, a fost eleva şcolii germane din Târgu Jiu. A urmat şi o şcoală
pentru surori medicale. Intrarea României în război în august 1916 a fost
primită cu entuziasm de populaţie şi mulţi tineri s-au înrolat voluntari.
Ecaterina Teodoroiu a fost şi ea una dintre acei tineri şi a ales varianta dură
a experienţei războiului. Pentru participarea ei la lupte, Ecaterina sau
Cătălina va fi decorată şi va primi gradul de sublocotenent. Pe 22 august 1917,
la ora 21.15, regimentul ei este atacat de armata germană, românii fiind
nevoiţi să se retragă. Sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu a fost lovită în
zona capului de două gloanţe de mitralieră care au ucis-o.
Istoricul Ioan
Scurtu arată că ea a devenit încă de atunci cel mai puternic simbol feminin al
Marelui Război:
Încă din
1917-1918 Ecaterina Teodoroiu a devenit o legendă, cei care au fost alături de
ea şi au luptat în aceleaşi unităţi au relatat despre comportamentul, curajul
şi eroismul ei. Faptul că o fată, o femeie, s-a angajat efectiv în luptă a
constituit o valoare de simbol. După ce a ieşit din spital, ea a fost insistent
rugată să rămână să lucreze la Crucea Roşie împreună cu alte doamne, în frunte
cu regina Maria, dar ea a refuzat. A spus că locul ei era pe front, să lupte au
arma în mână. În 1921, când se împlineau 100 de ani de la revoluţia lui Tudor
Vladimirescu, s-a organizat transportarea osemintelor ei din mormântul luptelor
de la Mărăşeşti la Târgu Jiu unde s-a construit şi un sarcofag pentru ea de
către sculptoarea Miliţa Pătraşcu. Şi regele Ferdinand, şi regina Maria, şi
istoricul Nicolae Iorga, şi mareşalul Alexandru Averescu precum şi toţi cei
care aveau un rol în conducerea României în construirea simbolului ostaşilor
români, a celor 800.000 de ostaşi români morţi în război au căutat să
evidenţieze personalitatea Ecaterinei Teodoroiu.
Smaranda Brăescu s-a născut în 1897
în județul Tecuci, în estul României. A fost prima femeie-pilot,
femeie-paraşutist şi prima femeie-instructor de piloţi militari din România. A dat
dovadă de un caracter foarte puternic şi şi-a urmat pasiunea cu o tenacitate
extraordinară. A fost campioană europeană la paraşutism în 1931, la vârsta de
34 de ani, când a sărit de la 6000 de metri şi a stabilit un record european,
şi campioană mondială în 1932, când a sărit de la 7400 de metri în concursul de
la Sacramento din SUA şi a stabilit un record mondial care a rezistat nu mai
puţin de 20 de ani. A fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică, clasa
Crucea de aur. Pe cât de tenace a fost în hobby-ul ei, pe atât de delicată a
fost formarea ei intelectuală. Smaranda a studiat Academia de Belle-Arte din
Bucureşti, secţia de artă decorativă şi ceramică.
Ana Maria
Sireteanu, strănepoata marii campioane, şi-a adus aminte că tăria de caracter a
Smarandei Brăescu nu a putut fi frântă nici de un accident foarte grav.
La Satu Mare, după un salt, a
fost târâtă de paraşută şi s-a accidentat la ambele picioare. Şi acesta ar
putea fi un semn pentru cei care ar descoperi osemintele ei. S-ar putea vedea
foarte gravul accident de la picioare. A stat 5 luni în spital şi un
providenţial doctor a operat-o şi a reuşit să se refacă. După alte 7 luni, un
om care a fost accidentat atât de grav a obţinut două recorduri, unul european
şi altul mondial, în 1931 şi 1932. Asta pentru a vedea ce motivaţie, ce
extraordinară îndârjire şi dorinţă de a aduce performanţă pentru ţara ei.
În timpul războiului, Smaranda a fost
activă ca pilot în celebra escadrilă albă de avioane sanitare, pe
frontul de răsărit şi apoi pe frontul de vest în Transilvania, Ungaria şi
Cehoslovacia. A semnat, alături de alte 11 personalităţi, un memoriu prin care
se condamna falsificarea alegerilor din noiembrie 1946. Urmărită de
autorităţile comuniste, Smaranda Brăescu a dispărut. Se pare că a fost
adăpostită la o mănăstire de călugăriţe care au înmormântat-o sub un alt nume
atunci când a murit, pe 2 februarie 1948, la 51 de ani.