Prima şcoală românească la Şcheii Braşovului
În 1495, în Şcheii Braşovului se ctitorea biserica ce avea să adăpostească şi prima instituţie de învăţământ din spaţiul românesc.
Monica Chiorpec, 13.07.2015, 13:49
În 1495, în Şcheii Braşovului se ctitorea biserica ce avea să adăpostească şi prima instituţie de învăţământ din spaţiul românesc. Astăzi, clădirea restaurată în stil baroc în secolul al XVIII-lea adăposteşte muzeul denumit Prima şcoală românească” din Braşov. Despre apariţia acestui leagăn al spiritualităţii româneşti ne vorbeşte părintele profesor Vasile Oltean:
Traversând istoria, constatăm că biserica ce adăposteşte această zonă este ctitorită de mai bine de 32 de domni şi mari boieri din Ţara Românească şi Moldova. Graţie acestui avantaj, confirmat de cele 80 de hrisoave domneşti (în Evul Mediu, act cu funcţia de titlu de proprietate) pe care le avem aici, s-a creat un centru cultural şi spiritual românesc foarte puternic, care s-a materializat întâi de toate prin prima şcoală românească. Conform istoriei, ştiam că învăţământul românesc datează din secolul al XVI-lea, dar acest lucru este infirmat de cronica bisericii, care spune pe înţelesul oricui că s-au zidit sfânta biserică şi şcoala la 1495”. Cum să nu credem cronica, în condiţiile în care, în 1932, Aurelia Mureşan publica documentele construirii clădirii la 1495? Este o documentaţie capabilă să dovedească adevărul. Totul pentru ca, între timp, să fim surprinşi de textul Bulei Papale a lui Bonifaciu al IX-lea, de la 13 decembrie 1392, prin care Papa de la Roma vorbea de schismaticii din Şchei, care primeau învăţătură de la pseudo-dascăli.”
În jurul şcolii din Şchei s-au format, de-a lungul mai multor secole, adevărate focare de cultură, reprezentative nu doar pentru regiunea Bârsei, ci pentru întregul spaţiu românesc. Aici au apărut primele cărţi în limba română ale diaconului Coresi şi, tot la şcoala din Şchei, braşoveanul Dimitrie Eustatievici a scris, în 1757, şi prima carte de gramatică românească.
Despre parcursul zbuciumat al patrimoniului primei şcoli româneşti din Şcheii Braşovului, părintele părintele profesor Vasile Oltean: Mă gândesc la anul 1981, când am descoperit manualul de şcoală din secolele XI-XII, de 700 de pagini. Numai lecţia despre virtute are 250 de pagini. Un asemenea manual de proporţii şi importanţă extraordinară, cu un conţinut atât de bogat, presupune cu siguranţă şi existenţa unui învăţământ de nivel superior. Mă gândeam la profilul celui ca venea la şcoală să înveţe după un asemenea manual… Avem 15 camere de depozite şi încă trei camere necercetate. Deţinem şase mii de cărţi vechi şi 30 de mii de documente. Toate acestea, până în 1962, au fost ascunse în turnul bisericii. Nu ştia nimeni de ele, iar în 1962, întâmplător, un bătrân, profesorul Ioan Colan, a urcat în turn să ia o scândură, a tras de acea scândură în spatele căreia s-a dărâmat un zid care ascundea aceste documente. Ioan Colan a făcut opt ani de închisoare pentru că avea biblia lui Şaguna în bibliotecă, nu a acceptat să-i dea foc şi, prin urmare, a fost declarat tâlhar şi duşman al poporului”. După cei 8 ani de închisoare, a fost angajat aici, la biserică, pe post de muncitor necalificat, tâmplar, în ciuda faptului că avea trei doctorate şi două licenţe.”
În 1949, odată cu decretul Anei Pauker, prin care toate valorile de patrimoniu bisericesc se ardeau public, urma să fie incendiate şi toate documentele şcolii din Şchei. Un preot le zidise în turnul bisericii, pentru a le proteja de distrugerea iminentă din ordinul autorităţilor comuniste, unde au rămas până în 1962, când au fost descoperite. Protopopul Vasile Cuman începea imediat organizarea muzeului şcolii din Şchei. Revine cu detalii părintele profesor Vasile Oltean:
Dacă avem un manual din secolul al XI-lea, cu siguranţă aveam o şcoală. Am găsit şi un catalog de elevi, probabil cel mai vechi din ţară, din 1683. Era un singur profesor, Ioan Duma. Avea 110 elevi, cel mai tânăr avea vârsta de 20 de ani. Stătea în şcoală trei luni, după care devenea gociman. Acest termen provine din limba germană, Gottsmann” însemnând omul lui Dumnezeu”. Era, de fapt, administratorul obştei şi al bisericii. Aceşti administratori aveau o putere extraordinară, îl puteau destitui chiar pe preot, dacă nu corespundea cerinţelor. Dacă stătea şase luni la şcoală, elevul devenea dascăl. Cânta în strana bisericii şi îngrijea de şcoală. Dacă stătea nouă luni, devenea preot. Ca să vină la şcoală, un elev trebuia să aducă o găleată cu grâu, un car cu lemne şi bani, patru florini, după cum reiese din catalog. Cu aceşti bani, se puteau cumpăra trei sau patru boi. Dar nu plătea elevul şi nici tatăl său, plătea tot satul. Faptul că erau 110 elevi denotă faptul că veniseră aici din toată Ţara Bârsei, nu numai localnici. Prima elevă a fost înregistrată abia în 1846.”
În colecţia Şcolii din Şchei se află şi prima carte în limba slavă, datând din 1491, tipărită din porunca domnitorului Moldovei, Ştefan cel Mare. Sweipold Fiol era cel care, fără să ştie, tipărea prima carte ortodoxă, deşi în centrul lumii catolice, la Cracovia. Cele şase mii de cărţi vechi şi cele 30 de mii de documente de la Braşov reprezintă adevărate comori ale culturii universale.
