Planul Z
Ocupate după 1945 și fiindu-le impuse regimuri ale partidelor comuniste, țările Europei Centrale și de Est, practic, nu aveau strategii de apărare națională fiind la cheremul Uniunii Sovietice.
Steliu Lambru, 27.05.2024, 11:30
Ocupate după 1945 și fiindu-le impuse regimuri ale partidelor comuniste, țările Europei Centrale și de Est, practic, nu aveau strategii de apărare națională fiind la cheremul Uniunii Sovietice. Aceasta nu a ezitat să ocupe Ungaria în 1956 și Cehoslovacia în 1968 și să înlăture conducerile reformiste de acolo. Amenințată și ea de agresivitatea sovietică, România, care condamnase invazia Cehoslovaciei, a căutat să pună la punct un plan prin care să se protejeze.
După 1968, liderul român Nicolae Ceaușescu a conceput doctrina militară a ”războiul întregului popor” pentru apărare. Generalul Neagu Cosma a lucrat în structurile informative de dinainte de 1989. Intervievat în anul 2002 de Centrul de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română, el a dat detalii despre ceea ce a fost denumit în presa de după 1989 Planul Z. Cosma a ținut să spună că, la origine, planul era conceput după logica oricărei strategii naționale de securitate.
”Au fost multe discuţii cu privire la dislocarea statului, a comandamentului operaţiunilor militare şi, respectiv, a comandantului suprem. Unii spun că, din laşitate, Ceauşescu voia să fugă cu orice preţ şi a creat o structură specială ca el şi familia lui să dispară din calea invadatorului şi să-şi salveze pielea. Eu vreau să vă răspund cu date concrete că şi evacuarea lui Ceauşescu se înscria în regula războiului, era comandantul suprem al armatei. În orice armată şi în orice ţară, comandantul şi comandamentul trebuie să aibă un loc de retragere, dacă aici nu mai merge, îl am pe celălalt de rezervă şi aşa mai departe.”
Denumit Rovine IS 70, planul Z era menit să asigure existența statului român în circumstanțe extreme. Neagu Cosma. ”Planul a primit, pe parcurs, numele de cod Rovine IS 70, iar după decembrie ‘89 presa l-a numit planul Z. Planul Rovine IS 70 stipula ca să fie pus în aplicare în momentul în care, ca urmare a unui act de agresiune îndreptat împotriva statului român, exista pericolul iminent al ocupării vremelnice a capitalei şi a unei părţi din teritoriu. Faptul ar fi îngreunat sau chiar ar fi făcut imposibilă exercitarea conducerii luptei de rezistenţă a întregului popor din acelaşi sediu în care se afla comanda. În plan erau fixate modalităţile scoaterii din clădirea CC-ului a şefului şi iată cum: Nicolae Ceauşescu urma să fie scos din sediul CC-ului prin tunelul care leagă clădirea CC de fostul Palat Regal de vizavi.”
Planul prespunea, între altele, în cazul unei invazii și ocupații sovietice, lupte de gherilă, sabotaje, retragerea armatei către frontiera cu Iugoslavia și punerea în siguranță a lui Ceaușescu și a conducerii armatei. Conceput în 8 puncte, el a fost îmbunătățit odată cu trecerea anilor.
Neagu Cosma. ”Mijloacele de comunicare radio şi staţia TV erau funcţionale deja, erau operaţionale. Echipele de diversiune erau şi ele gata să acţioneze, unele erau deja amplasate în teren. Cu privire la apărarea comandamentului şi a comandantului suprem au fost luate următoarele măsuri. Unu: scoaterea lui Ceauşescu din sediul C.C. al P.C.R., în cazul în care acesta ar fi fost împresurat. Ăsta era un prim punct din plan, cum îl scoatem din sediul CC-ului. Doi: să se realizeze la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele un dozimetru de mici dimensiuni pentru controlul radiaţiilor nucleare.
Trei: să se studieze căile rutiere de la sud de Carpaţii Meridionali pentru folosirea lor în cazul unei retrageri precipitate. Patru: aceeaşi operaţiune trebuia făcute pentru toate trecătorile catre Carpaţi. Cinci: să se stabilească locul de dislocare a unor instituţii şi comandamente şi căile de deplasare spre fiecare nou stabiliment. Şase: constituirea unor comisii mixte alcătuite din ministru Transporturilor, şeful secţiei organizatorice de la C.C. al P.C.R., specialişti în Transporturi care să studieze şi să prezinte propuneri de fluidizare a circulaţiei feroviare şi rutiere de la Bucureşti la Timişoara. Şapte: au fost microfilmate documentele din arhiva Securităţii, erau uşor de transportat şi ascuns pentru a nu cădea în mâinile invadatorilor. Opt: schimbarea cifrului de stat.”
Însă creșterea impopularității regimului, duritatea conducerii și cinismul cuplului Ceaușescu au făcut ca planul Z să fie personalizat și să-și piardă menirea. În 1989, planul de rezistență națională care prevedea și protejarea lui Ceaușescu a fost inutil. L-am întrebat pe Neagu Cosma de ce nu a funcționat planul Z în 1989? ”Nu a funcţionat pentru că nu au fost oameni care să-l aplice. Atunci, în 1968, erau oameni şi-l aplicau până la sacrificiu. Acum nu era nici unul dispus să aplice planul, nici măcar unul, pentru că toţi erau sătui. În rândul ofiţerilor de gardă au fost nu ştiu câte tentative măcar teoretice de a-i anihila pe Ceaușești. Ei erau acolo, ei vedeau ce se întâmplă. De aia Planul Z, sau cum s-a chemat în final, nu s-a mai aplicat. Nu a mai avut cine, nu a vrut nimeni să-l aplice.”
Abandonarea planului Z și a cuplului Ceaușescu în decembrie 1989 a fost prima mutare importantă pentru salvarea României. Iar siguranța de stat a redevenit ce trebuia să fie într-un climat normal, liber.
