Percepţii publice asupra Revoluţiei române
Teroriştii au fost obsesia Revoluţiei române din decembrie 1989 şi implicarea serviciilor secrete străine a creat o puternică dezamăgire.
Steliu Lambru, 23.12.2013, 11:11
Mai mult decât o obsesie, teroriştii au fost o adevărată nevroză, care a marcat masiv percepţia publică cu privire la cel mai important moment al istoriei recente a României. Victimele din decembrie, schimbările anevoioase care au urmat şi aşteptările înşelate au făcut ca Revoluţia română să fie privită cu regret, cu desconsiderare, chiar cu dispreţ. Consolidarea sentimentelor negative faţă de revoluţie a crescut odată ce subiectul teroriştilor şi al serviciilor secrete străine au devenit şi mai tenebroase, odată cu trecerea timpului.
Istoricul Adrian Cioroianu de la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti a încercat să răspundă la întrebarea cine au fost teroriştii? ”E o idee în care mulţi am crezut şi am îmbrăţişat-o atunci. Ceea ce numim noi azi terorişti puteau fi astfel de trupe de mercenari veniţi din ţări mai mult sau mai puţin arabe, puteau fi faimoşii ”turişti” sovietici despre care s-a vorbit. Dar ceea ce deoamdată în istorie avem cât de cât cu certitudine este că o bună parte dintre cei care au tras până pe 25 decembrie şi, sporadic după această dată, se poate să fi fost elemente ale Securităţii interne care să-i fi rămas fidele lui Ceauşescu. Sigur că urmând teoria conspiraţiei putem specula în sensul că totul ar fi fost o imensă punere în scenă doar pentru a crea senzaţia unei revoluţii, şi e o interpretare de care mă tem şi nu aş vrea s-o verificăm peste ani. Ar fi cinic pentru că au fost victime umane în acele schimburi de focuri.”
De la istorici se aşteaptă un răspuns clar cu privire la terorişti. Dar explicaţiile lor prudente nu au puterea de convingere pe care o are teoria conspiraţiei. Adrian Cioroianu ne spune care sunt dificultăţile pe care le întâmpină istoricul. ”Până nu vom avea mărturii veridice din partea celor care au gestionat atunci situaţia, rolul istoricul este unul ingrat. Nu putem decât culege mărturii de atunci, credibilitatea lor e destul de discutabilă. În zilele acelea de şoc şi haos e greu să faci distincţia între ce era adevărat şi ce era fals. Or, istoricul, pe cât posibil, e condamnat să caute adevărul. Întotdeauna adevărul, într-o perioadă de haos, e practic imposibil de găsit dacă cei care au gestionat situaţia nu-şi spun partea lor de adevăr. Veterani ai serviciilor de informaţii, cei care au pierdut partida în decembrie 1989, vorbesc despre un complot care ar fi fost pregătit, unii spun chiar în Uniunea Sovietică. Cât timp nu avem o bază documentară minimală nu putem face decât speculaţii.”
În istoria revoluţiilor s-a vorbit despre elemente contrarevoluţionare care s-ar fi opus valului revoluţionar. Prezenţa teroriştilor la Revoluţia română a făcut ca ea să fie considerată atipică. Adrian Cioroianu. ”Nu cred că Revoluţia română este atipică. E diferită de ceea ce s-a întâmplat în restul Europei de Est, dacă ne comparăm cu Cehoslovacia, Ungaria sau cu RDG. Trebuie să acceptăm că existenţa unui regim comunist naţional, cum nu era în Ungaria, Polonia sau Cehoslovacia, ne condamna dinainte la o asemenea dispunere a forţelor: oameni care să comploteze împotriva lui Ceauşescu şi oameni care să-l apere pe Ceauşescu. Privind azi cu ochii mai limpezi ai retrospectivei, într-un fel trebuia să ne aşteptăm la această polarizare şi această separare în două tabere în conflict. Şi nu vreau să fac decât comparaţia cu ce s-a întâmplat în fosta Iugoslavie unde, la fel, era un comunism naţional şi ştim cât a durat despărţirea de regimul încă legitimat drept comunist al lui Miloşevici. Totdeauna, comunismul naţional a creat asemenea probleme şi a dus la conflicte interne.”
Este vreo şansă ca românii să perceapă Revoluţia din decembrie 1989 la adevărata ei valoare? Adrian Cioroianu crede că da. ”Sunt convins că tot mai mulţi români vor ajunge la concluzia de bun simţ că, măcar prin consecinţele ei, această descătuşare de energie din decembrie 1989 a fost o revoluţie. Sigur că noi am numit-o în fel şi chip, în mod neutru preferăm să o numim evenimentele din decembrie tocmai pentru că ne ferim să găsim un nume generic. Eu cred că ar trebui să-i spunem revoluţie deoarece consecinţele sunt ale unei revoluţii, indiferent de ce au avut în minte cei care au pregătit sau n-au pregătit lovitura de palat împotriva lui Ceauşescu. Vom putea să discutăm, în viitor, şi despre implicarea vecinilor noştri. În mod normal, în orice poveste de acest gen, atunci când într-o ţară se întâmplă evenimente de asemenea amploare, serviciile secrete ale ţărilor vecine intră în alertă. Şi să nu ne imaginăm că serviciile secrete sovietice, cele ale Iugoslaviei sau Ungariei, nu au fost atente la ce se întâmpla în România. Era datoria lor să fie atente. Normal că una e să fii atent şi alta e să te implici. Dar încă nu e limpede pentru noi în ce măsură URSS a fost implicată în Revoluţia română. Dar am convingerea că timpul le vindecă pe toate, chiar şi în istorie.”
Revoluţia română din decembrie 1989 a readus libertatea şi democraţia după 45 de ani de comunism. Iar neîmplinirile pe care fiecare român le are faţă de ce a urmat sunt cu adevărat nesemnificative în comparaţie cu viaţa sub tirania comunistă.
