La sfârșitul secolului al 18-lea și începutul secolului al 19-lea, Europa este bulversată de războaiele napoleoniene și de circulația ideilor și imaginea unei alte Europe decât a celei de dinaintea ei se naște. Axa Noii Europe va fi fluviul Dunărea.
Istoria epidemiilor în spațiul românesc a scris în anii primului război mondial pagini îngrozitoare despre tifosul exantematic.
În decembrie 1989 românii și-au câștigat și dreptul de a face politică, alături de celelalte drepturi și libertăți.
Pe 20 martie 1820, în orașul Bârlad, în estul României de azi, se năștea colonelul Alexandru Ioan Cuza, primul principe al Moldovei și Munteniei unite, cel care încarna viitoarea structură statală formată din cele două entități politice românești.
Unul dintre câștigurile cu care regimul comunist s-a mândrit mereu a fost acela că a lichidat analfabetismul.
Principii care au ocupat tronurile Principatelor Române în secolul al 18-lea veneau din cartierul grecesc Fanar din Constantinopol.
Securitățile țărilor din Europa Centrală și de Est au avut cam același comportament timp de mai mult de 40 de ani.
Printre numele politice cele mai importante ale secolului al 19-lea a fost şi cel al lui Lascăr Catargiu. Descendent al unei mari familii boiereşti bogate din Moldova, Catargiu s-a născut în 1823, în plină epocă de modenizare şi edificare a statului român
Ordinele monastic-militare medievale au fost înființate atât pentru a răspândi mesajul creștinismului, cât și pentru a apăra ori recuceri teritorii ocupate de musulmani.
Înființată prin Decretul 221 din 30 august 1948 sub numele de Direcția Generală a Securității Poporului, după model sovietic, Securitatea a semănat teroare în rândul românilor înainte de 1989.
La finele primului război mondial, România se afla în tabăra câștigătoare.
Politicianul Ion Rațiu a fost unul dintre modelele la care societatea românească s-a raportat atunci când a început refacerea democrației în 1990, după 45 de ani de comunism.
Istoricul Nicolae Iorga este unul dintre românii care se bucură de o bună imagine în ochii compatrioților săi.
Avansul Imperiului otoman către Europa din secolele 14-15 a însemnat o perioadă de confruntări și coexistență mai mult decât o perioadă de conflicte permanente și deschise.
În prima jumătate a anilor 1940, România și Germania erau aliate. Erau aliate nu numai pe front ci și în conceperea unor politici antisemite.
