Opoziție culturală anticomunistă în Basarabia
În Basarabia, încorporată în Uniunea Sovietică în 1944, opoziția față de regimul sovietic a avut accente naționale, așa cum s-a întâmplat și la celelalte națiuni din lagărul sovietic.
Steliu Lambru, 10.06.2019, 13:57
În Basarabia, încorporată în Uniunea Sovietică în 1944, opoziția față de regimul sovietic a avut accente naționale, așa cum s-a întâmplat și la celelalte națiuni din lagărul sovietic. Oprimați ideologic și național, românii basarabeni au dezvoltat forme culturale de a rezista ideologizării și deznaționalizării prin opoziție culturală. Ea a însemnat supunerea la directivele culturale oficiale dar și dezvoltarea practicilor subversive de scriere a textelor în afara canoanelor politico-ideologice. Opoziția culturală în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească a fost dominată de scriitori. Ei au fost cei care au dat tonul de manifestare a spiritului de rebeliune față de chingile culturale ale regimului. Iar locul de manifestare a divergențele culturale era cadrul instituționalizat al Uniunii Scriitorilor, începând cu jumătatea anilor 1950, după dispariția lui Stalin.
Andrei Cușco este profesor la Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Chișinău. El a arătat că perioada de după moartea lui Stalin a fost cea în care au apărut tensiunile din lumea scriitorilor basarabeni. “Este vorba despre perioada imediat următoare dezghețului hrușciovist. Începând cu această perioadă putem vorbi despre apariția unor spații de autonomie relativă, atât instituțională, cât și personală ale unor reprezentanți ai mediilor intelectuale din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Ele apar în măsura în care dinamica regimului se schimbă și formele de represiune deschisă și destul de dură care caracterizaseră perioada stalinistă sunt înlocuite de forme mult mai puțin definite. Este vorba despre un continuum al formelor de presiune și colaborare sau mai bine zis despre rezistență și opoziție.”
Uniunea Scriitorilor fusese reformată după 1945 înlocuind tot ceea ce reprezentase cultura română. Fricțiunile de după moartea lui Stalin s-au conturat în jurul a două poluri de putere, așa cum arată Andrei Cușco: “Pe parcursul celei de-a doua jumătăți a anilor 1940, relațiile de putere din cadrul Uniunii Scriitorilor din RSSM au avut o conotație politică puternică, bazată pe principii de apartenență geografică în primul rând. Adică, în mod concret, era vorba despre opoziția dintre facțiunea așa-numită transnistreană, cea a scriitorilor provenind din fosta Republică Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească de pe malul stâng al Nistrului, și așa-numiții basarabeni. Această opoziție geografică era dublată de una politică care îi opunea pe scriitorii comuniști, membri de partid, celor fără afiliere la partid.”
Grupurile de scriitori care se confruntau aveau tradiții formative clar diferite și opțiuni politice la fel de clare. Andrei Cușco a spus că alianța între două generații de scriitori românofili a dus la formarea opoziției culturale: ”Uniunea Scriitorilor din RSSM era dominată de două generații care se luptau pentru dominație și preeminență pe parcursul întregului deceniu și pe parcursul anilor 1970. Există o dinamică intergenerațională interesantă. Este vorba despre generația dezghețului, cei care s-au impus după destalinizare, care era formată din scriitori născuți în anii 1920, dintre care mulți aveau studii în instituții românești, cu competențe solide în cultura română. Pe de altă parte, este vorba despre generația anilor 1960, a șaizeciștilor cum s-au definit ei mai târziu, care era formată dintr-un grup de scriitori mai tineri în ascensiune, născuți la sfârșitul anilor 1920 și în prima jumătate a anilor 1930, formați în instituțiile sovietice. Ei erau aparent oamenii regimului. Aceasta este o diferență care va conta.
Cu toate că ambele grupuri se confruntau frecvent în privința unor probleme legate de stilul literar, de definirea realismului socialist, ele s-au aliat împotriva grupului de scriitori transnistreni care avuseseră inițial o poziție dominantă în cadrul Uniunii din cauza apropierii lor de puterea politică și de partid. Într-un fel, această a doua generație a șaizeciștilor a fost cumva școlită de generația anterioară, de generația dezghețului, care a beneficiat de capitalul simbolic asociat culturii române. Acești scriitori ai generației 1960 au asimilat sloganurile sovietice în mod superficial, dar în același timp au dezvoltat și un anumit grad de gândire critică.”
Opoziția culturală din Basarabia se formează la jumătatea anilor 1960 în urma unui eveniment decisiv. Andrei Cușco. “Punctul de cotitură din cadrul instituției este Congresul al III-lea al scriitorilor moldoveni care are loc în anul 1965. El marchează o evoluție clară și o schimbare în dinamica de putere din cadrul Uniunii Scriitorilor. Acest congres care a avut loc în perioada iniţială a brejnevismului este de obicei considerat un punct culminant al manifestării de opoziție antiregim care venea din partea intelectualității locale. El a marcat cumva consacrarea definitivă de scriitori pe care i-am numit generația anilor 1960 sau șaizeciștii. Acești oameni au fost primii care și-au scris operele în limba română standard. Începând din anul 1957, limba așa-numită moldovenească devenise româna standard scrisă însă în grafie chirilică, ea a fost ultima reformă lingvistică din RSSM. Calitatea producției literare a acestor oameni era net superioară majorității predecesorilor lor și se sincroniza cu tendințele de liberalizare care erau atunci vizibile în întreaga Uniune Sovietică. I-aș menționa aici pe câțiva reprezentanți ai acestei generații, Grigore Vieru, Ion Druță, Aureliu Busuioc, Pavel Boțu și alții. Acest al III-lea Congres al Uniunii Scriitorilor a fost prima manifestare clară a unei agende conștiente din punct de vedere național și primul eveniment de acest fel care s-a ținut în limba română după al doilea război mondial în RSSM.”
Opoziția culturală din Basarabia a fost o luptă surdă însă tenace pentru apărarea spiritului național. Ea a câștigat la final, însă moștenirea ei are nevoie de timp pentru a fi integrată.
