Istoricul David Prodan (1902-1992)

România a avut câțiva istorici foarte buni în secolul 20, unul dintre ei fiind academicianul David Prodan, om și istoric contemporan cu marile evenimente ale secolului său.

Steliu Lambru, 01.01.2024, 11:51

România a
avut câțiva istorici foarte buni în secolul 20, unul dintre ei fiind
academicianul David Prodan, om și istoric contemporan cu marile evenimente ale
secolului său. Se poate spune că a fost norocos că a avut privirea martorului
ocular, dublată de cea a istoricului, la schimbările pe care anii 1918, 1945 și
1989 le-au produs.

David
Prodan s-a născut în 1902 în județul Alba, în sudul Transilvaniei, și a murit
în 1992 la Cluj, în vârstă de 90 de ani. A fost primul copil al unei familii de
țărani. Studiile liceale le-a urmat la colegiul reformat de limbă maghiară
Kocsárd Kún din Orăștie, iar facultatea la Cluj. A fost pasionat de istoria
socială, mai ales de istoria țărănimii române, populație majoritară în
Transilvania de dinainte de 1918. Tema tezei sale de doctorat, susținută în 1938
și extinsă la o carte în două volume cuprinzând 1370 de pagini, a fost răscoala
lui Horea, amplă mișcare de protest a țărănimii din anii 1784-1785. Fluent
cunoscător al limbilor maghiară și latină, limbi în care documentele despre
istoria medievală și modernă a Transilvaniei erau redactate, Prodan a devenit o
autoritate în aria sa de cercetare.

Într-un interviu din 1991, la 89 de ani,
aflat în arhiva Centrului de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română, David
Prodan s-a referit la subiectul masivei sale teze de doctorat ca la unul care poate
fi mereu rescris.

Istoria
răscoalei lui Horea e un subiect istoric, veşnic deschis, inepuizabil,
materialul e imens şi nimeni nu poate spune că a cuprins totul, că a ajuns la
capăt. Există o răscoală a lui Horea a secolului XIX a lui Densuşianu, există o
răscoală a lui Horea a secolului XX care e a mea, şi va fi mâine o altă
răscoală a lui Horea la nivelul de mâine şi la nivelul cercetărilor de mâine.
Este o imensitate, sunt zeci de volume şi documentaţie. Nimeni nu poate spune
că a epuizat cercetarea ei.

Prodan a
fost legat, prin existența sa și prin tot ceea ce a scris, de Transilvania. El
a răspuns la întrebarea care îi cerea să se autodefinească.

Sunt ardelean şi ţăran şi atât.
Sunt omul locului, altceva ce aş putea să spun? Şi fiul acestui popor român
care întâmplător nu e numai Transilvania. Transilvania este rădăcina neamului
românesc. De aici a descălecat în toate părţile, în Ţara Românească, în
Moldova, de aici a pornit daco-românismul. Asta nu se poate nega. Transilvania
e cheia. Transilvania ne-a deschis porţile romanităţii, podul lui Traian e
alături, Dunărea e alături, practic toate sunt legate de istoria poporului
nostru, indiferent că suntem dincoace sau dincolo. Suntem romanitatea de
răsărit, care nu e de azi de ieri.

Atenția
acordată istoriei sociale l-a avantajat în carieră după instaurarea regimului
politic comunist de după 1945. Prodan a devenit profesor universitar în 1948, șef
de secție al Institutului de Arheologie din Cluj, iar în 1955 Academia
Republicii Populare Române l-a primit în rândurile sale. A continuat să scrie
despre starea socială a iobăgimii române din Transilvania, despre drepturile
politice ale națiunii române din Transilvania, despre nume importante ale
istoriei românilor din Translvania. Deși simpatizant al ideilor de sânga, ale
socialismului și comunismului, Prodan a reușit cumva să păstreze distanță față
de istoria militantă, abuzivă, practicată de unii istorici mult prea zeloși ai
partidului. Orice națiune își justifică existența prin apelul la trecut și prin
istorie, abuzul de istorie din acei ani a fost resimțit și de Prodan.

Istoria încă nu a reuşit nimeni
să o definească. Istoria se defineşte ea singură, îţi spune ea, întreab-o pe
ea, nu întreba istoricul, că istoricul e numai ce ştie el. Atâta e istoricul.
Istoria este prin ea însăşi. Istoricul poate să facă ceea ce poate face omul:
să strângă materialul, să jure că acesta e adevărul atunci când nimeni nu poate
afla adevărul istoric, că acesta este adevărul omeneşte posibil de aflat și
atât. Dar ceea ce poate face istoricul nu este adevărul.

Prodan a fost istoric pasionat, dar
profesia nu a fost singura lui pasiune. Ca orice intelectual, el a avut
deschidere către arte, în general, iar muzica a fost una dintre ele.

Muzica a fost, aş zice, faţă de
istorie care a fost profesiune intelectuală, profesiune psihică. Muzica este de
altă natură, pătrunde în alte zone ale sufletului omenesc. Am fost mare
pasionat de muzică clasică, de artă, de pictură. Generaţia noastră a ţinut să nu
fim doar specialişti, ci să ne pricepem cât se poate la toate, să avem o viaţă
completă care să fie combinată. Dumnezeul nostru era Bach, ideologie de toate
naturile.

David Prodan a fost istoricul care a scris
cele mai consistente texte ale istoriei sociale a națiunii române din
Transilvania de până la anul 1800. Deși este mai puțin cunoscut de public, importanța
operei sale este inversă notorietății de care se bucură.