Începuturile BBC în limba română
În universul radiodifuziunii, BBC nu mai are nevoie de nicio prezentare. Este unul dintre reperele fără de care istoria domeniului nu se poate scrie și în existența sa centenară un loc îl ocupă și serviciul în limba română.
Steliu Lambru, 09.09.2024, 15:34
În universul radiodifuziunii, BBC nu mai are nevoie de nicio prezentare. Este unul dintre reperele fără de care istoria domeniului nu se poate scrie și în existența sa centenară un loc îl ocupă și serviciul în limba română. Începuturile BBC în limba română sunt legate de izbucnirea celui de-al doilea război mondial, în luna septembrie a anului 1939, dată la care serviciul român împlinește 85 de ani. Însă și influența extrem de importantă a Marii Britanii în lume justifica funcționarea unui asemenea serviciu în condițiile în care, după 1945, la finele conflagrației, scena geopolitică mondială devenea și mai complicată decât fusese.
În 1997, Centrul de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română l-a intervievat pe Liviu Cristea, unul dintre primii jurnaliști ai serviciului român de la BBC, crainic la BBC Română între 1939 și 1971. Cristea își amintea de începuturile serviciului și de testările făcute în acest sens. ”La acest post de radio s-au facut unele încercări, ca un fel de perioadă de probă, cu oameni care fuseseră recomandați de legația României. Unele dintre posturile de ascultare ale englezilor căutau, în felul acesta, să verifice dacă emisiunea se auzea în România și, în același timp, dacă vocile care apăruseră în fața microfonului erau potrivite sau nu. Însă prima echipă care a preluat munca în redacție și la microfon a fost compusă din patru persoane: un funcționar al Ministerului de Finanțe Niculae Gheorghiu, aflat la Londra în schimb de experiență, un profesor de istorie Ion Podrea, trimis de Institutul Iorga pentru cercetări, un jurist în continuare de studii de drept comparat care eram eu și un tânăr student al Politehnicii din Londra Jose Campus.”
La început, emisiunea în limba română era un buletin de știri de 15 minute. El informa ascultătorii din România cu știri din presa internațională și cea britanică. Începuse războiul iar polonezii, autorități și cetățeni simpli, se retrăgeau spre România și căutau să ajungă în Occident. Emisiunea se difuza din Broadcasting House din Portland Place, în centrul Londrei, de acolo se auzise pentru prima oară în română anunțul ”Aici Radio Londra”. Atunci când bombele germane au avariat clădirea, serviciul s-a mutat într-un hotel și apoi într-un patinoar. Liviu Cristea spunea că foarte repede el și colegii săi s-au adaptat sarcinilor de serviciu și a dat detalii despre organizarea muncii editoriale.
”În scurtă vreme, vocile crainicilor deveniseră o sursă de informare certă, identificabilă, aducătoare de oarecare speranță în zile mai grele. La același microfon își expuneau opiniile oameni de știință, de stat, editorialiști, profesori, sindicaliști, scriitori, militari, luptători din fronturile subterane, refugiați și prizonieri evadați din lagărele de muncă sau de prizonieri de razboi. Știrile după izbucnirea războiului erau verificate nu cenzurate de resorturi diplomatice și militare. Materialul primit de redactorii secției române era gata prelucrat într-o redacție centrală. El trebuia tradus și comentat de redactorii români pentru a-l face cat mai inteligibil ascultatorului mediu. Comentariile presei erau selecționate pentru fiecare zonă spre care se îndreptau emisiunile, conferințele ținute de ziariști de frunte căutau să plaseze evenimentul sau știrea zilei în contextul situației precum apărea în acel moment.”
Starea de război cerea ca emisiunile BBC în română, ca și în celelalte limbi, să fie atent monitorizate. Liviu Cristea. ”Noi aveam la dispoziție de la început un așa-zis monitoring service, adică un serviciu care asculta emisiunile din țară și din alte părți. Cei care supravegheau emisiunile propriu-zise în fața microfonului aveau rolul de a urmări ca în fața microfonului noi să nu citim altceva decât ce era scris pe buletinele de știri, cu un cuvânt să nu improvizăm, să nu ne abatem de la textul care fusese aprobat de șeful secției înainte de a merge la microfon. Și acești domni care ne supravegheau au fost George Campbell, doctorul Morrison și un domn care fusese pe vremuri un înalt amploaiat al unei societăți petroliere din România și care vorbea bine românește.”
În clădirea BBC, Liviu Cristea își amintea și de marea sa întâlnire cu un personaj care avea să facă istorie în agitatul secol XX: ”Când am trecut prin dreptul portarului, acolo se afla un ofițer care era oarecum stingerit de faptul că nu se putea întelege cu portarul. Fiindcă era un ofițer francez, în uniformă franceză, m-am oferit imediat să-l ajut si l-am rugat să-mi spună despre ce era vorba. El mi-a răspuns foarte sec și oarecum vexat: “Sunt colonelul de Gaulle, vin de pe front și am o întâlnire. Am depășit deja ora de întâlnire cu 5 minute și nu înțeleg de ce sunt reținut aici și nu m-a așteptat nimeni la recepție?” Am fost foarte emoționat când, ulterior, am descoperit că acest colonel cu stea era generalul de Gaulle, care, după cum știm, a condus Rezistența franceză și apoi a fost acela care a dat prima structură politică postbelică a Franței.”
BBC în limba română a împlinit 85 de ani. A continuat să fie una dintre citadelele apărării depturilor omului până în 1989 și continuă s-o facă și azi.
