Giuseppe Mazzini și românii

România este o creație a ideilor din Europa occidentală din prima jumătate a secolului al 19-lea și a lobbyului dus de generația tinerilor politicieni români educați în Occident, așa-numiții pașoptiști.

Steliu Lambru, 08.01.2024, 13:05

România este o creație a ideilor
din Europa occidentală din prima jumătate a secolului al 19-lea și a lobbyului dus
de generația tinerilor politicieni români educați în Occident, așa-numiții
pașoptiști. Ideile de națiune etnică, de unire într-un singur stat și de
forma de guvernământ au avut cel mai mare impact asupra spiritului public
român. Unul dintre cei mai influenți gânditori în spațiul public românesc a
fost juristul și publicistul italian Giuseppe Mazzini (1805-1872), remarcabil
exponent al Risorgimento, mișcarea de renaștere a Italiei din secolul al
19-lea.

Democrat
radical, republican, revoluționar și luptător pentru unificarea Italiei,
Mazzini s-a născut în timpul războaielor napoleoniene la Genova, a fost crescut
și educat în spiritul ideilor iacobine ale Revoluției franceze. Una dintre
ideile-forță ale spiritului revoluționar francez a fost moștenirea Romei antice
la care Mazzini a aderat cu toată convingerea. La sfârșitul anilor 1820, el se
alătură mișcării carbonare care lupta împotriva imperiilor multinaționale, mai
ales împotriva Austriei. În 1831, Mazzini fondează societatea Tânăra Italie. În
timpul revoluției din 1848, în organizarea căreia s-a implicat și care a proclamat
republica, Mazzini a deținut cea mai înaltă poziție politică. Scrierile incisive
ale revoluționarului italian au mobilizat o parte importantă a tinerilor
intelectuali români din Muntenia mult mai percutant decât i-a mobilizat pe cei din
Moldova. Ideea națiunii entice române, latinitatea și unirea celor două
principate române au constituit axul central al programului revoluționar
pașoptist român.

Istoricul
Remus Tanasă este autorul volumului Apostolul națiunii. Mazzini și nașterea
României moderne în care este descrisă influența pe care revoluționarul italian
a avut-o asupra spiritului românesc. Pașoptiștii români și-au însușit ideile
mazziniene, le-au aplicat cazului românesc despre care au scris în presa
occidentală, le-au adus și răspândit în cele două principate.

O parte a elitelor române,
tinerii pașoptiști, l-au descoperit pe Mazzini în anii 1830, înainte și în
preajma primăverii popoarelor din 1848-1849. Mazzini a fost unul dintre cei
trei triumviri ai celei de-a doua republici romane pentru o scurtă perioadă de
câteva luni. Papa a fost alungat din Roma și Cetatea Eternă a fost guvernată de
un triumvirat. Dintre cei trei, Mazzini era cel mai important, primus inter
pares.

Ideile
lui Mazzini au câștigat adepți mai ales în Muntenia unde spiritul revoluționar
era mai efervescent și unde mișcarea europeană a anului 1848 se soldase cu
numirea unui guvern revoluționar. Remus Tanasă a spus ce nume mai importante
ale pașoptismului român au fost vrăjite de cuvintele lui Mazzini, între ele și
Nicolae Bălcescu.

Primele două nume sunt Dumitru Brătianu, fratele mai
mare al lui Ion C. Brătianu, și C. A. Rosetti. Dumitru Brătianu chiar s-a
alăturat uneia dintre inițiativele lui Mazzini de la Londra, Comitetului Central
Democratic European, care a existat între 1850 și 1853. Ideile lui Mazzini au
încolțit în spațiul românesc mai târziu, după încheierea Războiului Crimeii din
1856. Cel de-al doilea nume, C. A. Rosetti, a fost mult mai legat de Mazzini
prin temperament, deși nu s-au întâlnit niciodată. Este unul dintre românii
care au avut pe biroul de lucru portretul lui Mazzini până la moartea
revoluționarului italian.

Remus
Tanasă a arătat cum s-au folosit românii de scrierile italianului.

Mazzini a promovat mai multe
idei controversate în epocă. Cea mai importantă pentru spațiul românesc și
pentru pașoptiști a fost ideea de națiune. Mazzini a fost un promotor asiduu al
ideii care făcea din națiune un subiect politic prin intermediul
statului-națiune. Așa se face că una dintre poreclele lui Mazzini a fost aceea
de apostol al națiunii. În perioada de după 1848 era nevoie ca românii să-și
facă cunoscută apartenența, identitatea. Inclusiv Mazzini, până la 1848, era
confuz cu privire la identitatea românilor. După 1848, pașoptiștii nu doar că
au scris despre români în limbi de circulație europeană, dar și prin momentul
revoluționar de la București au reușit să atragă atenția decidenților și
diferitelor tabere revoluționare din Occident cu privire la identitatea latină
a românilor.

Republican
convins, Giuseppe Mazzini s-a opus ideii de monarhie. Pașoptiștii români au
înțeles că unele dintre ideile sale erau mult prea avansate pentru o societate
politică europeană periferică, așa cum erau românii. Remus Tanasă.

Pașoptiștii noștri bineînțeles
că la început au fost și ei republicani. Însă și-au dat seama că într-o Europă
a monarhiilor, ideea republicană nu putea avea câștig de cauză. Astfel că au
dat prioritate ideii de națiune și de unitate națională a românilor, lăsând
ideea de republică în plan secund. Paradoxal, Mazzini nu dorea și nu intenționa
să renunțe la ideea de republică, în privința românilor l-a sfătuit pe Dumitru
Brătianu să accepte și să poarte tratative cu oamenii de stat din Occident
lăsând deoparte ideea de republică.

Așa cum
se întâmplă mereu, ideile politice își trăiesc perioada de glorie și mereu sunt
supuse criticilor și reformulărilor. Către 1900, ideile mazziniene își pierd
din influență în România, ele circulând ca moșteniri ale trecutului.