Germani și sovietici în România în cel de-al doilea război mondial

Războaiele sunt printre cele mai respingătoare forme de degradare umană, iar cel de-al doilea război mondial a atins limite greu de imaginat.

Steliu Lambru, 12.02.2024, 13:38

Războaiele
sunt printre cele mai respingătoare forme de degradare umană, iar cel de-al
doilea război mondial a atins limite greu de imaginat. A fost războiul în care
civilii au suferit cel mai mult, a fost războiul la sfârșitul căruia dreptul
internațional a fost modificat și recreat semnificativ pentru a acoperi toate
atrocitățile comise. Cu toate acestea, majoritatea covârșitoare a abuzurilor și
crimelor la care au fost supuși civilii au rămas nepedepsite. Memoria civililor
față de comportamentul armatelor de ocupație a rămas marcat de experiențele
fiecăruia în parte, de amploarea suferințelor.

România
a avut nenorocul, asemenea celorlalte țări din Europa Centrală și de Est, să suporte
ambele tipuri de ocupație militară din cel de-al doila război mondial, cea
germană și cea sovietică. Românii și ceilalți central-europeni au făcut
comparație între comportamentele german și sovietic și, în general,
comportamentul german este perceput ca unul pozitiv, în timp ce acela sovietic
este considerat unul negativ. Memoriile românilor de atunci, foarte multe
confirmate de documentele de arhivă, legate de germani sunt cele ale unor
oameni prietenoși, corecți, amabili, gata să ajute. Amintirile legate de
sovietici sunt, dimpotrivă, negative: oameni agresivi, iraționali, egoiști și
dominați de porniri animalice. Centrul de Istorie Orală din Radiodifuziunea
Română a avut ocazia să înregistreze mărturii ale celor care au asistat la
comportamentele celor două armate din care reies aceleași percepții.

Asistentul
medical Petre Radu Damian, în 1999, povestea cum a fost trimis la
Câmpina, în 1939, unde se instalaseră primele trupe germane de transmisiuni. În
afara tehnicii militare, germanii au descins cu mașini sanitare și dotări care
l-au uimit pe Damian.

Şi
ne-am dus dincolo, la ei, în faţa cazărmii era colonelul comandant al unităţii
de Panzere. Era pentru prima dată când vedeam nişte borcane mari care erau la
modă în tratamentul blenoragiei, şi multe alte lucruri pe care nu le mai
văzusem. Am fost acceptat în mjilocul lor, era o mare bucurie pentru ei şi
ne-am împrietenit repede cu un doctor originar din Banat, dar şef era un
căpitan. Colaborarea era nemaipomenită. Ei mergeau mai mult pe chestii medicale
din astea de interpretări și analize, se foloseau de laboratoare.

Comerciantul Aristide Ionescu, în 2000,
își amintea cum s-au purtat militarii germani care locuiseră în casa părinților
săi dintr-o comună din județul Vâlcea.

În 1940, în iarnă, au venit în ţară trupele germane care urma să atace
Rusia. În comună la noi au fost cazaţi la şcoală, în nişte barăci. Germanii au
avut un comportament foarte disciplinat, nu s-a luat de la nici un ţăran nimic
fără plată, iar la noi în casă a fost comandamentul, în biblioteca noastră era comandamentul.
Alături, aveam două camere de trecere, în cea din fund stăteam eu şi în prima a
fost cazat un locotenent german. Trecând prin camera lui am văzut că avea
ceasul acolo și mai avea și alte lucruri lăsate. Eu încuiam totdeauna camera
mea, şi atunci am înţeles aluzia şi nici eu nu am mai încuiat. Într-o noapte,
au dispărut. A plecat mai departe unitatea germană şi s-a aflat în sat. Pe la
ora 10 vine o motocicletă la poartă la noi şi motociclistul îmi spune, într-o
limbă franceză destul de curentă, că locotenentul care stătuse la mine în gazdă
luase din greșeală o pernuţă și mi-o trimitea înapoi.

Din 1944, soarta războiului se schimba.
Veneau sovieticii ca eliberatori, însă ei nu erau nici pe departe așa.

Petre
Radu Damian: Când au venit
ruşii erau bande de jefuitori din ăştia care, dispersaţi sau la comandă, nu
știu, au intrat și pe uliţa noastră. Unul singur, călare pe un cal pe care-l
furase de undeva, cu o balalaică din aia de gât, intră în curte la noi şi tot
zicea din gură să îi prind două gâşte repede ca să le lege de picioare pe
amândouă. Voia să mi le pună pe umăr şi să le duc unde aveau ei gazdă. A venit
câinele și a tras după câine cu balalaica asta şi l-a atins la coadă. Ăsta era
deja beat, rușii beau peste tot, au tras cu armele în butoaiele cu vin, au
făcut o mulţime de lucruri urâte.

Mai grave decât jafurile erau crimele și
violurile. Iar Aristide Ionescu își amintea de un caz de viol comis de
militarii sovietici.

Pe 20
septembrie 1944 au intrat primii ruşi la noi în comună, trei au fost, cu
pistoale din acelea mitralieră. Ei au intrat dinspre Drăgăşani şi în prima casă
din sat au intrat la o familie, Trican îi spune, era chiar un fin al nostru. Le-a
dat mâncare, le-a dat băutură, s-au îmbătat, şi după aceea bătrâna care
rămăsese acasă, avea peste 60 de ani, a fost violată chiar în curte, pe prag la
magazie.

Amintirile românilor în privința
comportamentelor armatelor germană și sovietică de pe teritoriul României în cel
de-al doilea război mondial sunt polarizate până azi. Și așa vor rămâne deoarece
istoria nu se șterge și nu se uită.