Generație și schimbare în secolul al 19-lea românesc
Ideea de modernizare la români apare vag după anii 1770 în memoriileboierilor către Rusia și Austria, urmată de materializarea primeia în 1822.
Steliu Lambru, 01.02.2021, 16:44
Ideea de modernizare la români apare vag după anii 1770 în memoriile boierilor către Rusia și Austria, urmată de materializarea primeia în 1822. În acel an,Imperiul otoman, în urma revoltei conduse de Tudor Vladimirescu din 1821, înlocuia domniile fanariote cu domni numiți din rândul marii boierimi autohtone. Era o primă victorie însă altele urma să vină.În prima jumătate a secolului al 19-lea, până în 1859 când Moldova și Muntenia se vor uni și vor forma România, două generații de români se vor strădui să modernizeze țara.
Este vorba despre generația anilor 1820, care a deschis poarta reformelor, și de generația anilor 1840, cea care a declanșat revoluția de la 1848.Generația anilor 1820 era una care se formase în spiritul culturii orientale în caremodelul cultural otoman era dominant. Ea aflase de ideile reformatoare din Occident prin intermediul informatorilor și al diverșilor călători. Generația anilor 1840 era generația tinerilor copii de boieri care studiaseră mai ales în Franța, Germania și Italia și care luaseră contact direct, la fața locului, cu ceea ce însemna modernitatea occidentală. Întorși acasă, tinerii bonjuriști, așa cum fuseseră ironizați adesea de generația vârstnică, au gândit un program radical de transformare a Principatelor Române față de cei de dinaintea lor.
Istoricii care studiază secolul al 19-lea românesc au gândit profundele transformări de atunci în cheia diferențelor dintre cele două generații. Ei au mers mai departe și au observat chiar rupturi între bătrâni și tineri. Istoricul Alin Ciupală de la Universitatea din București este unul dintre cei care privesc așa la derularea evenimentelor de atunci. Ciupală consideră că după revolta lui Tudor Vladimirescudin 1821 și înlăturarea fanarioților din Principatele române se poate vorbi despre germenii apariției societății politice în spațiul românesc.
După revenirea la regimul domniilor pământene în 1822, marea boierime română este de fapt împărțită în mai multe facțiuni. Avem o facțiune a marii boierimi fidelă Rusiei și politicii sale în Principate și în zona balcanică. Avem de asemenea o facțiune a marii boierimi fidelă puterii suzerane, a Imperiului otoman și intereselor sale în această zonă. Avem, mai ales după 1840, o nouă generație formată din boieri mai mari sau mai mici din punctul de vedere al rangului, în general tineri care studiaseră în Occident, care vor dezvolta o nouă idee, un nou proiect politic legat de revoluția de la 1848, de unirea Principatelor, de modernizare a societății românești.
Apariția societății politice românești a fost rezultatul luptei duse de ambele generații pentru libertatea de exprimare și abolirea cenzurii. Ea a marcat însă și diferențierea celor care s-au angajat în politică și de multe ori diferențierea s-a făcut pe criteriul apartenenței la o generație. Nu mai puțin diferența de generație a însemnat și diferențierea pe sexe, femeile fiind mult mai disponibile la schimbare decât bărbații.
Alin Ciupală. Putem vorbi în această epocă pașoptistă de două cezuri, de două rupturi. Este pe de-o parte ruptura între soți la nivelul cuplului, între bărbați și femei. De multe ori, bărbații rămân atașați unui model cultural de tip oriental în timp ce femeile au mai mult curaj și fac mult mai devreme și mai răspicat pasul către o mică modernitate. Ele se îndreaptă mai mult către un model cultural occidental. A doua ruptură, care se vede foarte bine mai cu seamă odată cu apariția generației pașoptiste, este cea dintre părinți și copii. Tinerii, noua generație, una școlită în universități din spațiul francez și din cel german, se întorc acasă cu idei noi, cu dorința de a schimba situația.
Un domeniu aparent neînsemnat a jucat un mare rol în delimitarea valorilor bătrânilor de cele ale tinerilor, un domeniu pe care mulți oameni îl consideră frivol: moda. Hainele, încălțămintea, bijuteriile la care se s-au adăugat gusturile muzicale, literare și jocurile de salon au contribuit esențial la schimbarea mentalităților românilor. Sursele iconografice arată clar cum diferențierea generațională era puternică. În tablourile pictate în epocă în care sunt înfățișate portrete de boieri împreună cu soțiile lor se observă două lumi aproape diametral opuse. Soții îmbrăcați în haine orientale contrastează cu soțiile lor ale căror haine erau după ultima modă pariziană.
Alin Ciupală are ca exemplu un monument de for public din București pentru a susține afirmația anterioară.: În București există un monument foarte frumos, din păcate trecem de multe ori pe lângă el nepăsători. Este monumentul familiei Golescu din apropierea Gării de Nord unde îl vedem pe Dinicu Golescu, tatăl, îmbrăcat în haine orientale, o vestimentație pe care o vor aduce aici fanarioții la începutul secolului al 18-lea. Dinicu Golescu este înconjurat de busturile celor patru fii ai săi, viitorii pașoptiști, toți patru îmbrăcați după moda occidentală,după moda nemțească, pentru a folosi un termen din epocă. Acest monument ne poate oferi o imagine a rupturii despre care aminteam și, până la urmă, o imagine a transformării societății din Moldova și Muntenia în prima jumătate a secolului al 19-lea.
Acum mai bine de 160 de ani se crea România modernă. Pentru acest obiectiv au depus eforturi două generații care deși au fost diferite în multe privințe au avut același obiectiv: modernizarea
