Ascultă Live

Ascultă Radio România Internațional Live

Generaţia cu cheia de gât

Cei născuţi în România între 1965, anul venirii la putere a lui Nicolae Ceauşescu, şi 1970, mai ales cei născuţi după 1966, anul în care a fost emis decretul 770 privitor la interzicerea avortului, au fost denumiţi generaţia cu cheia de gât.

Generaţia cu cheia de gât
Generaţia cu cheia de gât

, 29.06.2015, 13:31

Cei născuţi în România între 1965, anul venirii la putere a lui Nicolae Ceauşescu, şi 1970, mai ales cei născuţi după 1966, anul în care a fost emis decretul 770 privitor la interzicerea avortului, au fost denumiţi generaţia cu cheia de gât. Acestei generaţii, care acum se apropie de vârsta de 50 de ani, i se mai spune şi generaţia decreţeilor. Potrivit ambiţiilor regimului, generaţia cu cheia de gât, educată în spiritul ideilor socialiste şi comuniste, avea menirea să ducă România în comunism. Metafora cu cheia de gât se inspira de la o realitate sordidă. Părinţii legau de gâtul copiilor lor cu un şnur cheia de la apartamente, pe sub cămaşă sau tricou, şi le dădeau o responsabilitate imensă, adesea peste puterile lor: aceea de a proteja locuinţa, şi, implicit, familia. Astfel, cheia de la gât le dădea celor mici senzaţia de putere, de egalitate cu adulţii, de libertate şi de capacitate de a lua decizii. Generaţia cu cheia de gât era generaţia copiilor ai căror părinţi munceau în fabrici şi uzine în trei schimburi, care nu aveau întotdeauna bunici care să-i supravegheze, care îşi făceau programul unei jumătăţi de zi aşa cum îşi putea imagina mintea unui copil de 11-12 ani. Este generaţia care locuia cu părinţii în blocurile cartierelor muncitoreşti din marile oraşe dezvoltate începând cu 1970.



Istoricul Simona Preda a studiat mecanismele prin care s-a format generaţia cu cheia de gât, ea însăşi un exponent al acelei generaţii. Caracteristicile sale au fost descrise în termenii obedienţei: O generaţie educată să tacă, să asculte şi să nu iasă din rând, să salute cu onoare gloria partidului, o generaţie care cronologic vorbind se înscrie între 1965 şi 1989, legată foarte tare de acea configuraţie urbanistică. Este momentul în care peisajul citadin se schimbă, apare acel conglomerat de blocuri comuniste, arterele devin carteziene şi cartierele răsar peste noapte în urma demolărilor. România îşi schimbă practic faţa arhitectonică şi urbanistică. Noi, cei crescuţi în creşe şi mai puţin de bunici, cei care am locuit şi a căror copilărie de se leagă de acest bloc comunist, suntem generaţia cu cheia de gât. De ce stăteam cuminţi cu mâinile la spate? Pentru că trebuia să ascultăm cuvântul partidului omniprezent. Partidul ne învăţa să ascultăm, să fim docili, să avem vise înalte strict în înălţimea veleităţilor şi dezideratelor regimului. Partidul ne învăţa orice, mai puţin să fim oameni liberi. Ne învăţa că totul este posibil atât timp cât această posibilitate avea de-a face cu utopia comunistă.



Ideologia şi stilul puterii de a relaţiona cu cetăţenii s-a caracterizat în cel mai înalt grad prin brutalitate, opacitate la deschidere şi educaţie represivă. Instalat în 1945, în anii 1960-1970 nu existau semne că regimul comunist ar putea fi înlocuit, iar oamenii se resemnaseră şi încercau să trăiască pe cât posibil feriţi de intruziunile puterii abuzive. Astfel a fost învăţată duplicitatea, ceea ce George Orwell a denumit dubla gândire în romanul său 1984. Simona Preda a subliniat ca generaţia cu cheia de gât a fost cobaiul pedagogiei duplicităţii. De mici am fost obligaţi să învăţăm şi lecţia duplicităţii. Într-un fel ni se vorbea la şcoală, în alt fel ni se vorbea acasă, şi într-un alt fel ascultam discursul oficial la radio sau la televizor sau în presă. Acea generaţie a oamenilor noi a fost cea care de mici ne-am construit devenirea şi personalitatea pe lecţia duplicităţii. Nu trebuia să spui afară ceea ce auzeai acasă. Poate bunicul sau tatăl ascultau radio Europa liberă, poate aveau loc anumite consfătuiri, poate existau anumite secrete, însă ele nu trebuiau spuse afară. Noţiunea de afară merită puţină atenţie pentru că totdeauna sistemul comunist a prezentat capitalismul şi noţiunea de afară ca fiind ceva blamabil şi inechitabil din start. Tot ceea ce presupunea graniţă, frontieră simbolică, noţiunea de afară se încadra în acel câmp al alterităţii care trebuia blamată şi opusă regimului comunist dinăuntru.



Depersonalizarea a fost o metodă de anihilare a duşmanului îndrăgită de mai toate tiraniile. Dar pentru comunism a fost singurul mod de a-şi forma cetăţenii. Cum generaţia cu cheia de gât urma să înlocuiască generaţia veche, cu rămăşiţe burgheze în educaţie şi atitudine, depersonalizarea a fost nu numai o cerinţă a pedagogiei comuniste, ci un mod acceptat a uşura viitoarea carieră în societate a celor care aveau să devină adulţii de mâine. Simona Preda. Ce presupunea depersonalizarea? Dezideratul suprem al regimului a fost ca omul nou să fie o masă amorfă, o masă în care individualitatea nu era premiată decât în cazuri excepţionale şi nu era în niciun caz încurajată să iasă la rampă. Se premiau clasa, detaşamentul, şcoala, unitatea, judeţul, însă nu personalitatea şi individualitatea. Regimul, mai ales în ultima sa fază, a dorit să transpună noţiunea de om nou, milioanele de mici Eu într-un imens Noi. Fiecare se contopea cu masa amorfă. Nivelul cel mai de jos al omului nou, la nivel preşcolar şi şcolar, a fost cel al şoimilor patriei şi pionierilor.



La nivelul cel mai de sus pedagogia represivă şi propaganda, toate sub controlul ideologiei şi-au dat mâna pentru formarea omului nou comunist depersonalizat, reeducat. La un nivel intermediar funcţionau activităţile extraşcolare de cercuri şi cenacluri, de munca agricolă, activismul cadrelor de partid şi profesorilor. Iar la un nivel inferior erau planurile pe care şi le făceau părinţii pentru locul copiilor lor într-o lume din ce în ce mai ostilă, aşa cum se vor dovedi anii 1980.



Spre surpriza regimului comunist, în 1989 generaţia cu cheia de gât va fi tocmai cea care îi va da lovitura de graţie. Acea generaţie depersonalizată şi sleită de perspectivele cele mai sumbre se va trezi la conştiinţa libertăţii şi demnităţii umane şi, în loc să construiască socialismul, aşa cum se aştepta regimul, va face exact opusul: se va întoarce la valorile umane democratice călcate în picioare de tirania comunistă.

Prizonieri sovietici în România
Pro Memoria luni, 18 noiembrie 2024

Prizonieri sovietici în România

România a intrat în cel de-al doilea război mondial pe 22 iunie 1941 când, alături de Germania, a declanșat operațiuni militare împotriva...

Prizonieri sovietici în România
Ziarul Scânteia
Pro Memoria luni, 28 octombrie 2024

Ziarul Scânteia

Una dintre armele forte ale propagandei regimului comunist a fost presa. Libertatea de expresie și a presei este un drept câștigat în secolul al...

Ziarul Scânteia
Securitatea și KGB-ul în divorț
Pro Memoria luni, 21 octombrie 2024

Securitatea și KGB-ul în divorț

Cea mai de temut instituție a statului comunist român a fost Securitatea, creată după modelul NKVD-ului, KGB-ul de mai târziu. Structură cu...

Securitatea și KGB-ul în divorț
banner-Pro-Memoria.-960x540-2
Pro Memoria luni, 14 octombrie 2024

Vasile Luca

Începând de la finalul celui de-al doilea război mondial din 1945 și până în 1989, Armata Roșie a impus regimuri ale partidelor comuniste în...

Vasile Luca
Pro Memoria luni, 07 octombrie 2024

PCR și reforma agrară

Conform tezelor marxist-leniniste despre mijloacele de producțíe, proprietatea trebuia să fie una comună, a tuturor celor care le foloseau și...

PCR și reforma agrară
Pro Memoria luni, 30 septembrie 2024

Flota militară română în cel de-al doilea război mondial

Istoria flotei militare române începe la jumătatea secolului al 19-lea, când după unirea celor două principate Moldova și Muntenia se unesc...

Flota militară română în cel de-al doilea război mondial
Pro Memoria luni, 23 septembrie 2024

Ana Pauker

În istoria regimului comunist din România, numele Ana Pauker este printre cele mai importante. Ea a jucat un rol decisiv în echipa care a instalat...

Ana Pauker
Pro Memoria luni, 16 septembrie 2024

Nicolae Titulescu și diplomația română în Europa anilor 1930

Diplomațiile țărilor care gravitează în jurul celor puternice au întotdeauna misiunea de a fi cu un pas înaintea evenimentelor. Ele trebuie...

Nicolae Titulescu și diplomația română în Europa anilor 1930

Parteneri

Muzeul Național al Țăranului Român Muzeul Național al Țăranului Român
Liga Studentilor Romani din Strainatate - LSRS Liga Studentilor Romani din Strainatate - LSRS
Modernism | The Leading Romanian Art Magazine Online Modernism | The Leading Romanian Art Magazine Online
Institului European din România Institului European din România
Institutul Francez din România – Bucureşti Institutul Francez din România – Bucureşti
Muzeul Național de Artă al României Muzeul Național de Artă al României
Le petit Journal Le petit Journal
Radio Prague International Radio Prague International
Muzeul Național de Istorie a României Muzeul Național de Istorie a României
ARCUB ARCUB
Radio Canada International Radio Canada International
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”
SWI swissinfo.ch SWI swissinfo.ch
UBB Radio ONLINE UBB Radio ONLINE
Strona główna - English Section - polskieradio.pl Strona główna - English Section - polskieradio.pl
creart - Centrul de Creație Artă și Tradiție al Municipiului Bucuresti creart - Centrul de Creație Artă și Tradiție al Municipiului Bucuresti
italradio italradio
Institutul Confucius Institutul Confucius
BUCPRESS - știri din Cernăuți BUCPRESS - știri din Cernăuți

Afilieri RRI

Euranet Plus Euranet Plus
AIB | the trade association for international broadcasters AIB | the trade association for international broadcasters
Digital Radio Mondiale Digital Radio Mondiale
News and current affairs from Germany and around the world News and current affairs from Germany and around the world
Comunità radiotelevisiva italofona Comunità radiotelevisiva italofona

Furnizori de servicii de difuzare/redifuzare

RADIOCOM RADIOCOM
Zeno Media - The Everything Audio Company Zeno Media - The Everything Audio Company