Emil Otto Hoppé și România în imagini
Emil Otto Hoppé a fost un călător care a dorit să descopere lumea și s-o fotografieze. Între țările văzute și fotografiate de el a fost și România...
Steliu Lambru, 24.06.2019, 14:35
Fotograful britanic de origine germană Emil Otto Hoppé este considerat unul dintre fotografii universali, cei care nu țin seamă de frontiere naționale și de bariere rasiale, etnice și religioase. Născut la Munchen în 1878 în familia unui bancher, Hoppé a urmat studii de artă la Paris și Viena. La 22 de ani, în 1900, la cumpăna dintre secolele 19 și 20, el se mută la Londra pentru a căpăta o educație financiară însă acolo devine un pasionat al fotografiei și își deschide un studio fotografic. Din 1907 devine un fotograf pasionat și cel mai bun fotograf portretist la vremea sa. După aproape 50 de ani de carieră fotografică prestigioasă, în 1954 Hoppé își vinde enorma colecție de fotografii uneia dintre cele mai importante arhive de fotografie din lume din Londra. Pentru mai bine de 60 de ani, colecția de fotografie a lui Hoppé a căzut în uitare în arhivă și a fost redescoperită de curatorul american Graham Howe. Acesta a catalogat-o, a conservat-o și a repus-o în circulație. Având aproximativ 10.000 de fotografii realizate, Hoppé este unul dintre cei mai prolifici fotografi din istoria fotografiei.
Emil Otto Hoppé a fost un călător care a dorit să descopere lumea și s-o fotografieze. Între țările văzute și fotografiate de el a fost și România care a fost cea care i-a deschis gustul de a trece de la fotografierea oamenilor importanți ai vremurilor la oamenii obișnuiți. Pe lista lui se aflau mari nume ale politicii și culturii de la regele George al V-lea și soția sa regina Maria la scriitori ca Henry James, Rudyard Kipling, George Bernard Shaw, Aldous Huxley la savanți ca Albert Einstein și artiști ai scenei ca dansatoarea Anna Pavlova.
Eroului nostru i s-a deschis universul în urma unei banale sugestii, așa cum povestea doctorul în artă Graham Howe, sosit la București pentru a participa la lansarea albumului lui Hoppé cu fotografii despre România: “La Londra, exact vizavi de locuința domnului Hoppé, în Piața Cromwell, era Legația României și la aceasta erau oameni foarte sofisticați literar care încercau să influențeze Marea Britanie. Figurile acestor scriitori și politicieni veneau la Hoppé pentru serile sale de socializare. El dădea petreceri și mulți veneau pentru a fi împreună. La un moment dat, vecinul său îl întreabă, “domnule Hoppé, de ce nu veniți în România?” Ceea ce este interesant a fost că prieteni ai lui Hoppé ca George Bernard Shaw și mulți scriitori descriau oameni obișnuiți în scrierile lor. Shaw, de exemplu, a scris piesa de teatru Pygmalion” care a devenit musicalul My Fair Lady”. Această idee a mobilității sociale este curentă în opera lui Hoppé.”
România Mare, asemenea statelor din Europa Centrală și de Est de după 1918, era o apariție nouă pe harta continentului. Hoppé se atașează de aceste societăți noi, le vizitează și le fotografiază. România l-a atras în special deoarece avea pe tronul său o suverană de origine scoțiană, regina Maria, extrem de populară, care făcuse eforturi uriașe ca țara sa să fie recunoscută pe plan internațional, dar și pentru exotismul său și diversitatea sa culturală. Din România, pașii îl poartă în Cehoslovacia, Polonia și mai departe în Africa, India, Asia, Extremul Orient, Australia. Graham Howe a arătat publicului bucureștean prezent la lansarea volumului “Portretul unei țări: România Mare în fotografiile lui E.O. Hoppé, 1923“ că artistul a descoperit, o dată cu România, și bogăția vieții cotidiene și universul oamenilor obișnuiți.
“Primește această invitație de a călători în România și acesta este un punct critic în cariera sa în care tipurile sale fotografice umane, tipologiile sale se schimbă. Este invitat în România de rege și de regină, este primit să fotografieze în castelul regal. În același timp, el fotografiază și sălașurile de țigani. De fapt, cartea sa publicată în 1923 este intitulată ”In Gipsy Camp and Royal Palace”. Acea călătorie în România îl schimbă pe Hoppé. Din acel moment devine un călător-fotograf și fotografiază oameni din toată lumea și produce, de-a lungul vieții sale, un număr de 27 de cărți. Ceea ce încearcă să facă este să înțeleagă natura centrală a caracterului uman. Aici, de exemplu, în această fotografie, încerc să vă fac o idee despre cât de imaginativ a fost acest om. În această fotografie este prințesa Elena pe treptele Palatului Regal în costum iar aici, în același an, este Anna Pavlova dansând în chimono în Hampstead Heath la Londra. Se mișcă printre stiluri artistice și genuri diferite ale artei și istoriei artei pentru a înfățișa oamenii în modurile cele mai bune, în cele mai imaginative moduri. Este un mare umanist, simte atașament pentru oameni. Aceasta este o fotografie extraordinară, cu domnul Hoppé la dreapta și cu doctorul Enescu la stânga, mâncând un pepene în România.”
“Portretul unei țări: România Mare în fotografiile lui E.O. Hoppé, 1923“ este o colecție de documente fotografice despre o nouă țară care își căuta locul în noul concert european. Dar nu mai puțin ea este și viziunea unui artist fotografic despre lume care vede în ea ceea ce până atunci rămăsese neobservat, firescul omului obișnuit.