Deutsche Welle

Istoria emisiunilor de radio în limba română are o pagină dedicată și postului de radio public german Deutsche Welle.

Steliu Lambru, 05.06.2023, 10:16

Istoria emisiunilor de radio în limba română are o pagină
dedicată și postului de radio public german Deutsche Welle. Prima emisiune a
postului a fost pe 3 mai 1953 de la Bonn și el a fost considerat vocea prin
care Germania își cerea iertare lumii pentru tragediile celui de-al doilea
război mondial. În discursul cu care inaugura emisiunea Deutsche Welle,
președintele Republicii Federale Germania Theodor Heuss afirma că misiunea
postului public de radio german putea fi rezumată într-un singur cuvânt de
origine franceză: deténte. Politica de relaxare și de reconciliere avea
numeroase componente, însă pacea era indisolubil legată de cele două.

La
Deutsche Welle a apărut, la 10 ani de la nașterea sa, și serviciul român. Acolo
a lucrat 30 de ani și istoricul Tatiana Korn, din 1963 până în 1993. În 1962,
Tatiana Korn părăsea România după ce se căsătorise cu un etnic german din
România și ajunsă în RFG se face jurnalist. În 1998, Centrul de Istorie Orală
din Radiodifuziunea Română a realizat împreună cu Tatiana Korn o scurtă istorie
a Deutsche Welle în limba română. Postul de radio Deutsche Welle s-a înfiinţat cu scopul de a prezenta Germania,
în toate aspectele ei, lumii întregi. Bineînţeles că nu s-a putut să fie
înfiinţate încă de la început secții în limbile tuturor țărilor. Întâi au
început secțiile pentru ţările Africii, apoi pentru ţările Asiei, pentru
America și America Latină şi, mai târziu, s-a înfiinţat, pe măsură ce Războiul
Rece devenea din ce în ce mai fierbinte, secţia Europa de Răsărit. În cadrul
Europei de Răsărit s-a început cu Uniunea Sovietică, după aceea a fost
înfiinţată o secţie iugoslavă, secţie ungară şi, în fine, au fost înfiinţate
secţiile română şi cea bulgară la începutul lui ’63.

Începutul
a fost dificil, ca orice început. Iar resursele umane care să corespundă
cerințelor erau greu de găsit, așa cum spunea și Tatiana Korn. Se căutau cu disperare oameni
care să lucreze în această secţie. S-a început întâi cu o jumătate de oră de
emisie. Erau două dificultăți. În primul rând, era vorba despre posibilitatea
de a transmite pe unde scurte la această distanţă, era foarte greu de realizat
o staţie-releu. În al doilea rând, de a găsi oameni potriviţi pentru această
secţie. Pentru că trebuia să fie o cunoaştere foarte bună a limbii germane şi
una perfectă a limbii române. Trebuia să fie o limbă română vorbită perfect,
fără accent. Pentru că se ştia, de exemplu, că un german care vorbeşte cu
accent bavarez nu este acceptat la postul de radio. Trebuie să vorbeşti o
germană absolut curată, fără accent regional. Și acelaşi lucru se cerea şi
pentru limbile respective: o română fără accent german sau accent ungar. Și
asta era greu de găsit. În plus, trebuia să aibă și o voce radiofonică. Nu
oricine poate vorbi la radio, nu oricine poate traduce.

Eforturile de a găsi jurnaliști
competenți au dat roade. La început, emisiunile în limba română au beneficiat
și de sprijinul voluntar al unor oameni care își ofereau serviciile de
traducători specializați în tehnologie, medicină, cultură, politică. Redacția
română se informa și din abonamente făcute la presa din România deoarece era
interesată de limbajul folosit. Din primele echipe redacționale au făcut parte
nume de jurnaliști precum Nadia Șerban, Ioana Exarhu, Elisabeta Panaitescu, Mihai
Negulescu, Virgil Velescu. Politica postului era de a nu angaja foști exponenți
ai fascismului și comunismului. La început, emisiunile erau mai scurte, după
care s-au făcut mai lungi și mai multe. Deutsche Welle în română emitea de trei
ori pe zi câte o oră. Programul era format din 10 minute de știri, apoi revista
presei, comentarii de actualitate, cronici cu subiecte de știință, tehnologie,
medicină și cultură. Tatiana Korn s-a referit la toate acestea și a amintit și
publicul-țintă. La început,
s-a transmis la ora 12 la prânz aici, deci ora 1, Ora României. Știam că nu e
ora cea mai potrivită din punctul de vedere al audienţei, adică nu găseam acasă
generaţia cea mai importantă. În schimb, pensionarii erau acasă care ascultau
şi care erau pentru noi foarte buni multiplicatori. Ai auzit ce-a spus
Deutsche Welle? Ai auzit ce-a spus ăla?… Ascultau postul de radio şi
povesteau. Și pentru noi era foarte important, erau oameni care transmiteau
mesajele noastre mai departe. Iar noi nu puteam transmite la alte ore, pentru
că era o chestiune de împărţire de frecvenţe. În al doilea rând, pe unde scurte
erau unde mult mai bune peste zi decât seara. Și posibilităţile tehnice de
astăzi, cu sateliţi şi aşa mai departe, nu existau pe vremea aceea.

Mulți au făcut comparația între Deutsche
Welle și Radio Europa liberă. Diferența dintre cele două era că Europa liberă era
un post de radio american care reflecta și politica emigrației române din
Europa, iar Deutsche Welle era un post de radio al Germaniei. Un post de radio
cu identitate proprie și cu personalitate care și-a îndeplinit misiunea
etico-profesională la cele mai înalte standarde.