Civilizaţia Cucuteni

Cultura neolitică a Cucuteniului este una dintre cele mai vechi civilizaţii din Europa.

Ștefan Baciu, 02.10.2017, 14:41

Numele ei provine de la satul Cucuteni din judeţul Iaşi unde în 1884 s-au făcut primele descoperiri iar oamenii care au lăsat acele urme au primit numele generic de “cucutenieni”. Cucuteni era răspândită pe o suprafaţă de aproximativ 350.000 kilometri pătraţi, pe teritoriul actual al României, nordul Republicii Moldova şi Ucrainei şi marca ei cea mai importantă este ceramica de o calitate deosebită.

Constantin Preoteasa, cercetător la Muzeul Culturii Cucuteni din Piatra Neamţ (oraş din nord-estul României), a arătat că descoperirile de până acum privitoare la aşezările cucutenienilor se bazează pe observarea mai multor straturi suprapuse de civilizaţie: “Nu doar sarea i-a atras pe cucutenieni aici, ci şi multe alte resurse. Tocmai datorită acestei diversităţi avem această suprapunere de situri în cadrul aşezărilor cucuteniene. În est, situaţia se prezintă altfel. Acolo avem aşa-numitele aşezări-gigant tripoliene, cum le numesc ucrainenii. Sunt situri cu o singură aşezare, nu cu mai multe, dar sunt aşezări de dimensiuni foarte mari. Aşezarea de la Talianki din regiunea Uman are o suprafaţă de aproximativ 500 de hectare, cea ce e enorm pentru acea perioadă. Sunt aproximativ 2000 de construcţii identificate prin prospecţiuni geomagnetice şi nu prin săpături arheologice. Construcţiile sunt dispuse după planuri prestabilite, în cercuri concentrice, 12 la număr. Populaţia este estimată pe la 20.000 de oameni. În cadrul aşezărilor cucuteniene nu întâlnim numai locuinţele care adăposteau comunităţile umane. Mai întâlnim anexe gospodăreşti, ateliere specializate în confecţionarea diferitelor unelte. Erau meşteri specializaţi precum ceramiştii care au realizat obiectele de prestigiu din muzeu. De asemenea, mai întâlnim construcţiile de cult, sanctuarele, care probabil că erau cele mai importante dintre construcţiile cucuteniene.”

Există două componente de bază ale artei cucuteniene, arta decorativă în care vasele au decor pictat, şi arta figurativă în care predomină reprezentările antropomorfe şi zoomorfe. Constantin Preoteasa: “În ceea ce priveşte arta cucuteniană se pot distinge cu claritate două perioade de evoluţie. Prima este cuprinsă între anii 5000 şi 4000 înaintea erei noastre, iar cea de-a doua între 4000 şi 3500. Din prima perioadă de evoluţie artistică sunt vase mai puţin voluminoase, vase zvelte cu picior, decorate atât cu decoruri adâncite, excizii, incizii, caneluri, dar mai ales cu pictură bicromă sau tricromă. Tricromia sau “tricolorul cucutenian”, cum este numit de specialişti, este alcătuit din nuanţe de alb, roşu şi negru. Atunci când decorul este bicrom se întâlnesc combinaţiile de alb cu negru sau alb cu roşu, niciodată roşu cu negru. La început, pictura a fost aşternută pe vase după arderea acestora, este aşa-numita pictură crudă care, din păcate, s-a păstrat mai puţin, în mare parte s-a şters. Ulterior, datorită perfecţionării tehnicii, pictura a fost aşternută înainte de ardere şi practic ea a fost fixată pe vase prin ardere. Iar calitatea artefactelor este cu totul excepţională.”

Constantin Preoteasa a arătat în ce consta modul de fabricare a ceramicii cucuteniene: “Cu toate mijloacele moderne de care dispunem în prezent, şi sunt meşteri populari la târguri care încearcă să realizeze replici după artefactele cucteniene, calitatea lor este net inferioară. Niciodată comunităţile umane nu au mai ajuns la acest stadiu de rafinament pe care l-au atins meşterii cucutenieni. Toate piesele de prestigiu sunt realizate dintr-o pastă foarte fină şi foarte densă, chiar dacă vasele au dimensiuni mai mici, ele sunt foarte grele datorită densităţii ei şi arderii uniforme. Arderea se făcea în aşa-numitele cuptoare cu reverberaţie, vasele nu intrau în contact direct cu focul, ele erau coapte în cuptor de curenţii fierbinţi dirijaţi din camera focului aflată sub nivelul de călcare, la subsol, cum am zice azi. La nivelul de călcare se construia o placă de lut foarte solidă, perforată, pe care erau dispuse vasele. Prin circulaţia curenţilor de aer fierbinte, la temperaturi care atingeau 900 de grade Celsius, au fost arse vasele. La început erau şi vase reducătoare, cu nuanţe de cenuşiu şi negru, cu o rezistenţă mai mică. Însă, în general, vasele sunt arse oxidant, cu mult oxigen. Pentru acest motiv au nuanţe frumoase, de la gălbui până la brun.”

Reprezentările spirituale ale cucutenienilor gravitau în jurul numerologiei. Constantin Preoteasa, cu detalii: ”Numărul 12, ca şi 3, 7, 9, 21, nu e întâmplător, fiecare are o valoare simbolică, nouă ne scapă astăzi acele valori. De asemenea 4 şi 6. Pe celebra “horă de la Frumuşica” sunt 6 cariatide umane, stilizate, feminine, prinse ca într-o horă, ca într-un dans ritual, văzute din spate. Pe alte hore, cum ar fi cea de la Bereşti, din judeţul Galaţi, sunt numai 4 cariatide. Însă în concepţia populaţiilor tradiţionale, unora dintre ele, există ideea că ar exista două apusuri şi două răsărituri. Şi atunci, punctele cardinale devin 6, nu 4. De asemenea, acele ligamente de la vasul-coroană sunt în număr de 3, un alt vas are 4. Un vas cu colonete desoperit la Poduri are 3 ligamente unghiulare, un alt vas care este şi sigla instituţiei noastre are 4 ligamente. Atunci când avem 4 asemenea creaţii artistice sau când descoperim 4 statuete în complexele de cult în general dispunerea lor este cardinală.”

Cultura Cucuteni este forma artistică superioară la care a ajuns neoliticul omenesc în decursul timpului. Dar, în acelaşi timp, mărturiile despre practicile, credinţele şi relaţiile sociale ale culturii Cucuteni rămân misterioase.