Centenar Mihai I de România
Anul 2021 a avut mai multe centenare decât de obicei, unul dintre acestea este cel al nașterii ultimului rege al României Mihai I.
Steliu Lambru, 25.10.2021, 13:13
Anul 2021 a avut mai multe centenare
decât de obicei, unul dintre acestea este cel al nașterii ultimului rege al
României Mihai I. A fost un suveran care s-a ridicat la înălțimea cerințelor
unei asemenea poziții în ochii contemporanilor săi. A condus România în ani
extrem de dificili, anii regimului fascist, anii celui de-al doilea război
mondial, anii instaurării regimului comunist.
Mihai I s-a născut pe 25 octombrie
1921 în castelul Peleș, la Sinaia, reședința regilor României. A fost fiul
regelui Carol al II-lea și al principesei Elena de Grecia și Danemarca. În
moștenirea sa genetică se regăseau cele mai mari dinastii ale Europei, ale
Hohenzollernilor și Romanovilor, însă Mihai I a spus mereu sunt român prin
naştere şi destin. Numele i-a fost dat în memoria lui Mihai Viteazul,
principele Munteniei din secolul al 17-lea, care a încercat o uniune personală
între Muntenia, Moldova și Transilvania. Mihai a ajuns prima oară rege la vârsta
de 6 ani, în 1927, la moartea bunicului său Ferdinand I. Tatăl său, viitorul
rege Carol al II-lea, renunțase la dreptul de pricipe moștenitor cu un an
înainte, în 1926. În 1930, după trei ani de regență, tatăl său Carol acceptă să
redevină principe moștenitor și să fie încoronat ca rege al României. Mihai
primește titlul onorific de Mare voievod de Alba Iulia, titlu purtat de
principele moștenitor.
Peste 10 ani, în 1940, începea cea de-a doua domnie după
ce tatăl său renunța a doua oară la prerogativele sale de suveran. În luna
septembrie 1940, Mihai ajungea pe tronul României a doua oară, dar acum într-un
moment foarte delicat: dezastrul pierderilor teritoriale și ascensiunea
extremei drepte. Generalul Ion Antonescu devenea conducătorul statului, relaţiile
cu acesta fiind un alt capitol al amintirilor neplăcute ale suveranului pe care
le mărturisea în 2008, atunci când acorda un interviu Centrului de Istorie
Orală din Radiodifuziunea Română.
El tot mă considera un fel de cantitate neglijabilă, bună pentru semnat
anumite lucruri, şeful armatei, uniforme, parăzi, numai chestii din astea, dar
restul nu. Avea mai mult respect pentru mama mea, pentru că, de fapt, graţie
lui ea s-a întors după septembrie 1940 şi pentru asta eu i-a fost întotdeauna foarte
recunoscător. Dar după aceea au început frecuşurile. A fost unul dintre
mesajele noastre de Anul Nou, mi se pare, sau Crăciun 1943, când am spus ceva
negativ despre război. S-au înfuriat şi nemţii, dar nu a fost nicio urmare după
asta.
Regelui
Mihai I i s-a reproşat tratamentul la care a fost supus Ion Antonescu după
arestarea de pe 23 august 1944, când România a trecut în tabăra aliaților:
refuzul regelui de a-l fi graţiat pe fostul conducător al statului. Pentru acea
schimbare a taberelor, România a fost recompensată cu retrocedarea
Transilvaniei de Nord pierdută în august 1940. În 2008, suveranul a avut
explicaţii pentru ceea ce a fost atunci. A fost în capul multora ideea că eu puteam să-l graţiez sau să-i comut
pedeapsa. Ei nu ştiu sistemul constituţional care era la noi atunci, că nici un
act, chiar semnat de mine, nu era valabil dacă nu era contrasemnat de un
ministru. În orice lege era asta. Or, în cazul de faţă, ministrul de justiţie
era Pătrăşcanu, el refuza să semneze. Şi asta nu a înţeles-o nimeni. În cazul
acesta, ruşii şi anglo-americanii nu ar fi acceptat niciodată.
După
război, PCR acapara întreaga putere în stat cu sprijinul Armatei Roșii de
ocupație. Regele Mihai I și anturajul său s-au opus tăvălugului sovietic prin
toate mijloacele legale de care dispuneau. Însă lipsa sprijinului din
Occidentul democrat a făcut diferența. Pe 30 decembrie 1947, cu toate
instituțiile statului sub controlul guvernului comunist, regele Mihai I era
forțat să abdice și să plece împreună cu mama sa. La 26 de ani el avea să
înceapă o viață nouă și să-și întemeieze o familie bazată pe rigorile moralei
creștine.
În toți anii dictaturii comuniste
vocea regelui s-a făcut auzită la posturile libere de radio condamnând
abuzurile și crimele regimului comunist. După 1989, suveranul alungat a revenit
în țară și românii descopereau o parte a propriei istorii ce le fusese furată.
În interviul menționat din arhiva Radiodifuziunii Române, el dădea câteva
sfaturi generațiilor viitoare, sfaturi simple, de viață. Să te comporţi omeneşte cu ceilalţi, pe cât se poate să nu
dispreţuieşti pe nimeni. Să ai bunătate, în general, dar nu bunătate până la
infinit, câteodată mai trebuie să strângi şurubul, cum se spune. Am văzut
atâtea lucruri teribile care se întâmplau în ţară cu oamenii şi când vezi că
autorităţilor nu le pasă şi aproape că îi aruncă pe jos, ţi se face scârbă când
vezi aşa ceva. Eu sunt învăţat altceva: tocmai asta, omenia, şi să te porţi cu
omul de rând, sărac, la fel, tot oameni suntem. Este foarte greu câteodată când
îi întâlnesc pe câte unii care nu au această mentalitate şi dau în oamenii
ăştia săraci, îi aruncă acolo ca pe gunoi, este ceva infernal asta!
Centenarul
nașterii regelui Mihai I înseamnă astăzi, între multe altele, ziua armatei
române care, pe 25 octombrie 1944, elibera întregul teritoriu al României de sub
ocupația străină.