Abraham Goldfaden şi începuturile teatrului idiş în România

Teatrul în limba idiş este legat de numele lui Abraham Goldfaden, care a început să-l creeze ca gen literar şi ca instituţie în Iaşi.

Steliu Lambru, 05.03.2018, 14:30

Teatrul în limba idiş este legat de numele lui Abraham
Goldfaden, care a început să-l creeze ca gen literar şi ca instituţie în Iaşi.
Autor a 40 de piese de teatru, Goldfaden a fost acel om care s-a identificat în
totalitate cu un domeniu artistic la care s-au raportat următoarele generaţii
de autori. Nonconformist, adept al educaţiei şi culturii pentru luminarea
poporului şi al rigorii, Godlfaden a fost o personalitate greu de încadrat în
şabloane.

S-a
născut în 1840, în Ucraina, parte a Imperiului rus, ca fiu al unui ceasornicar
evreu. A primit o educaţie tradiţională evreiască într-o şcoală rabinică şi a
învăţat câteva limbi străine. A sosit în România, la Iaşi, fosta capitală a
Moldovei, la 26 de ani. Până atunci publicase câteva piese de teatru, poezii şi
articole de critică literară în presa culturală de limbă idiş din Rusia şi
Imperiul habsburgic.

Camelia
Crăciun predă cultură idiş la Universitatea din Bucureşti şi este consilier
literar la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti. Conform opiniei sale,
aventura dramatică a lui Abraham Goldfaden a întrunit condiţiile de manifestare
depline atunci când a sosit în România. La Iaşi, în ultimul sfert al secolului al 19-lea, au fost condiţii
prielnice pentru înfiinţarea primului teatru şi primei trupe profesioniste de
limbă idiş. De aici, totul a devenit internaţional deoarece fenomenul a
continuat să se extindă şi în cele în urmă a ajuns, în epoca de glorie, în SUA
într-o cultură cu public extraordinar. În cultura evreiască a existat, în
perioada de până la Holocaust, această tensiune între limba elitei, limba
ebraică, folosită în administraţie, în spaţiul religios, în spaţiul juridic,
apanaj mai ales al bărbaţilor, şi idişul, care a fost întotdeauna perceput, în
pofida tendinţelor de a fi pus în poziţia sa corectă de a doua limbă evreiască,
ca având un prestigiu mai scăzut. Primii scriitori în limba idiş şi-au ales
pseudonime pentru a evita compromiterea familiei şi atragerea oprobriului
public. A fost întotdeauna animat de convingerea că era menit să educe masele
evreieşti. Era adept al Haskalei, iluminismul evreiesc, un om deschis către
modernizare, care a conştientizat faptul că îi va reveni o sarcina destul de
grea, de a crea o instituţie în sine, de la zero, fără a avea sprijin din
partea nimănui.

Pasionat de cultură şi de misiunea sa
de a educa masele evreieşti în idiş, Goldfaden se dedică proiectului teatral
novator. Camelia Crăciun. Întrebarea
are un răspuns deschis: cum îi vine ideea de a crea un teatru, o trupă
profesionistă de limba idiş? Există trei explicaţii, actanţii implicaţi fiind
indeptăţiţi să spună că lor le-a venit ideea. În primul rând, Itzok Librescu,
achizitorul de abonamente, povesteşte cum într-o discuţie cu Goldfaden soţia sa
ar fi avut ideea de a-i deturna proiectul de a face o publicaţie la Iaşi. În
vremea respectivă, Iaşiul avea o populaţie de peste 40% formată din evrei
vorbitori de idiş. Soţia lui Librescu i-ar fi spus că ar fi bine să facă un
teatru cum aveau românii. Teatrul românesc avea câteva decenii bune de
existenţă şi mulţi evrei ieşeni mergeau la teatrul românesc. Goldfaden însuşi
are o altă opinie: mergând să cunoască viaţa culturală a evreilor ieşeni, îşi
găseşte foarte multe dintre poeziile pe care le publicase în presa de limbă
idiş interpretate de nişte cântăreţi ambulanţi. Văzând că e o tradiţie în care
cântăreţi care prezentau mici scheciuri sau glume mergeau individual în
cârciumi şi înveseleau oamenii, lui i se pare o idee bună de a combina poeziile
lui, transformate în cântecele cu succes, într-un program mai amplu. În al
treilea rând, unul dintre cântăreţii ambulanţi cu care el ia legătura, cu mare
popularitate în Iaşi, şi anume Israel Grodner, spune că a fost ideea lui. El
interpreta câteva poezii ale lui Goldfaden şi ar fi fost ideea lui să-l cheme
pe Goldfaden la o reprezentaţie şi să înceapă un proiect mai amplu.

Ambiţia lui Goldfaden şi motivarea
celor care îl înconjurau va da roade. La Iaşi se va monta loc primul spectacol
de teatru idiş din istoria evreilor europeni, care se va dovedi un succes
încurajator. Camelia Crăciun. Primul
spectacol este prezentat, pentru posteritate, de nimeni altul decât de Mihai
Eminescu, care e denumit în istoriografie semnatarul certificatului de naştere
al teatrului de limbă idiş. Eminescu publică în Curierul de Iaşi pe 20 august
1876, o cronică teatrală. Fiind vorbitor de germană şi provenind dintr-o zonă
în care exista o consistentă minoritate vorbitoare de idiş, pentru el a fost un
fenomen extrem de accesibil vizionarea spectacolelor de limbă idiş. Apropiat al
teatrului, el este semnatarul primei cronici de teatru în idiş. Este o cronică
pozitivă, excepţie face remarca pe care o face faţă de textul literar. Eminescu
pare destul de plăcut impresionat de spectacolul în sine dar mai ales de
impactul acestuia asupra publicului.

Teatrul lui Abraham Goldfaden a devenit un
succes şi a devenit itinerant în toate marile comunităţi evreieşti din Europa Centrală
şi de Est. El şi-a dat seama că proiectul său trebuia să depăşească graniţele
regiunii pentru a deveni un bun al evreilor de pretutindeni. A părăsit România
în 1896 şi s-a stabilit la New York unde a continuat să monteze piese de teatru
şi să activeze în presa de limbă idiş până în 1908, anul morţii sale.