80 de ani de la cedarea Cadrilaterului

Cadrilaterul sau Dobrogea de Sud a intrat în componența României în 1913 în urma păcii de la București.

Steliu Lambru, 05.10.2020, 15:15

Cadrilaterul sau Dobrogea de Sud a intrat în componența
României în 1913 în urma păcii de la București. În 1912, Liga balcanică formată
din Bulgaria, Grecia, Serbia și Muntenegru începea ofensiva militară împotriva
Imperiului otoman de la care avea să cucerească Albania, Macedonia și Tracia
după două luni de lupte. Însă neînțelegerile care au apărut între aliați cu
privire la împărțirea cuceririlor au dus la declanșarea celui de-al doilea
război balcanic între Bulgaria și Serbia, Grecia și Muntenegru. România a
intervenit în dispută împotriva Bulgariei și prin pacea încheiată la București
pe 10 august 1913 s-au redesenat granițele dintre statele balcanice.

Competiția
statelor balcanice pentru teritoriul Imperiului otoman data de la începutul
secolului al 19-lea și era una acerbă care va degenera în violență civilă și
militară. Era perioada naționalismului radical în care revendicările
teritoriale dominau agenda politică. Cererile teritoriale din toate părțile se
bazau pe dreptul istoric și pe structura etnică dintr-o regiune. Astfel, fiecare
țară balcanică se simțea îndreptățită să ocupe cât mai mult teritoriu în dauna
vecinilor săi. În Balcani, unde toate națiunile se urau reciproc și fiecare la
rândul ei îi ura pe turci, se implicaseră și puterile occidentale care
sprijineau o țară sau alta încercând să creioneze o hartă în conformitate cu
interesele proprii și cu situația de pe teren. Franța și Marea Britanie
susțineau Grecia și Serbia, Germania susținea România și Bulgaria,
Austro-Ungaria și Italia susțineau Albania.

În acest amalgam de interese, prin
tratatul de la București, România încorpora Cadrilaterul locuit de bulgari în
proporție de 47%, de turci în proporție de 37%, romi 4%, tătari 4% și români
2%. Chestiunea Dobrogei de Sud era o restanță de la tratatele de pace de la San
Stefano și Berlin de după războiul ruso-româno-turc din anii 1877-1878. Atunci,
Rusia promisese Dobrogea României la schimb cu sudul Basarabiei însă
promisiunile ruse se reduseseră numai la Dobrogea de Nord. România se simțise
nedreptățită și păstrase chestiunea Dobrogei de Sud ca una pentru care trebuia
să primească satisfacție. Cadrilaterul avea să fie integrat statului român
pentru 3 ani. În 1916, la intrarea României în război alături de Franța, Marea
Britanie și Rusia și ocuparea ei de către Germania, România avea să piardă
întreaga Dobroge fiind ocupată de Puterile Centrale. La finele războiului, prin tratatul de la Neuilly
sur Seine, granița dintre România și Bulgaria redevenea cea din 1913.

Între
1918 și 1940, România a dus o politică externă francofilă și anglofilă, ceea ce
a rezultat în prăbușirea granițelor sale în 1940 sub noua ordine europeană a
Germaniei Naziste. În luna iunie 1940, Uniunea Sovietică, în acord cu Germania,
ocupa Basarabia și Bucovina de Nord prin două ultimatumuri transmise guvernului
de la București. La sfârșitul lunii august 1940, prin tratatul de la Viena,
Ungaria ocupa Transilvania de Nord iar pe 7 septembrie 1940 la Craiova se semna
tratatul prin care România ceda Cadrilaterul Bulgariei. Ambele tratate au fost
impuse României de Germania și Italia.

L-am întrebat pe istoricul Ioan Scurtu
dacă noul regim fascist instalat la București pe 6 septembrie 1940 putea face
ceva pentru a nu pierde Cadrilaterul. Chestiunea Cadrilaterului fusese hotărâtă de Hitler în scrisoarea adresată
lui Carol al II-lea la 15 iulie 1940 în care îi cerea să cedeze Ungariei o
parte a Transilvaniei și Bulgariei Cadrilaterul. Deci decizia era deja luată și
încă în timpul lui Carol al II-lea. Negocieri au avut loc la Turnu Severin în
cursul lunii august și s-a stabilit, pe baza unei hotărâri a Consiliului de
Coroană condus de Carol al II-lea, ca România să cedeze Bulgariei Cadrilaterul.
Așa încât în timpul lui Antonescu nu s-au semnat decât actele de cedare
întrucât hotărârea fusese luată.

Între anii 1918-1940, România a făcut eforturi
deosebite pentru dezvoltarea Cadrilaterului. Așa cum se angajase în tratatele
de pace de după primul război mondial, România respecta drepturile
minorităților naționale bulgară și turcă cu privire la proprietate, învățământ
și presă în limba proprie, drept de vot, asistență juridică și toate celelate
drepturi de care se bucura orice cetățean român. În anii 1920, autoritățile
militare române au fost nevoite să consolideze granița de sud din cauza
incursiunilor organizate de trupe paramilitare bulgare în teritoriul
Cadrilaterului care se soldau cu jafuri și crime. Prin politica de populație,
România dorea să înlăture pericolul reprezentat de gherilele de peste graniță.

Colonizarea Dobrogei de Sud cu cetățeni români de pe tot cuprinsul teritoriului
național și cu aromâni din fosta Macedonie otomană care cereau să emigreze a
fost o soluție care a dat roade. Astfel, procentul populației românofone din
Cadrilater a crescut constant și pe fondul emigrării unor părți din populația
bulgară în Bulgaria. La recensământul din 1930, bulgarii reprezentau 37%,
turcii 34%, românii 20, romii 2% și tătarii 1%. În afara politicii de
populație, România a dezvoltat rețeaua de drumuri din Cadrilater modernizând
drumuri deja existente și construind altele noi. În timpul administrației
românești, în Cadrilater s-au dezvoltat orașele Silistra, Bazargic și Balcic,
ultimul fiind reședință a reginei Maria, una dintre marile contributoare la
nașterea României Mari. Castelul reginei Maria este astăzi principalul punct de
atracție al orașului iar grădina sa una renumită.