Ziua de 10 mai în istoria României
Până în 1948, pe 10 mai era marcată și celebrată ziua națională, simbol al independenței și unității României indisolubil legată de monarhie, prilej de sărbătoare publică.
Christine Leșcu, 10.05.2020, 12:07
Până în 1948, pe 10 mai era marcată și celebrată ziua națională, simbol al independenței și unității României indisolubil legată de monarhie, prilej de sărbătoare publică. Povestea zilei de 10 mai a început în 1866 când, sosit de curând pe teritoriul Principatelor Unite ale Țării Românești și Moldovei, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a devenit noul domnitor al statului după lovitura de stat care a înlăturat dictatura personală a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Momentul era unul foarte delicat din punct de vedere diplomatic, căci unirea Principatelor fusese recunoscută pe plan european doar pe timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Drept pentru care în februarie 1866, Imperiul Otoman – sub a cărui suzeranitate ne aflam – a și solicitat puterilor europene luarea unei decizii în sensul anulării unirii. Ce s-a întâmplat în continuare aflăm de la istoricul Alin Ciupală.
Atunci, oamenii politici ai momentului au trebuit să găsească rapid o soluție pentru a depăși această criză. Prin urmare, Ion Brătianu și alți oameni politici din generația revoluției de la 1848 s-au deplasat la Paris pentru că o soluția nu putea veni decât de la cel mai puternic om al Europei: împăratul Franței. Și-atunci, Napoleon al III-lea a sugerat această soluție care s-a dovedit foarte bună pe termen lung. Strict din punctul de vedere zilei de 10 mai, în 1866 momentul n-a fost marcat în mod festivist. Dincolo de ceremonia organizată cu acest prilej, criza politică era atât de mare încât toate energiile se îndreptau spre ea. Venirea lui Carol I în țară n-a fost suficient. El trebuia recunoscut pe plan european de puterea suzerană, căci Principatele Unite erau încă sub suzeranitatea otomană. Astfel, bucuria publică legată de evenimentul de pe 10 mai a trecut în plan secund.
Cu totul altfel au stat lucrurile 15 ani mai târziu când România – devenită independentă în urma războiului ruso-turc din 1877-1878 – s-a proclamat regat, iar Carol I a fost încoronat rege pe 10 mai 1881. Alin Ciupală:
Din acel moment, ziua de 10 mai va căpăta o cu totul și cu totul altă amplitudine. Se va stabili chiar o formulă a marcării acestui eveniment. Toată ziua de 10 mai era încărcată de diverse manifestări. Începea cu o slujbă religioasă la Catedrala Patriarhiei la care participau membrii casei regale, ai guvernului, diverși reprezentanți diplomatici la București. După aceea, avea loc poate cel mai important eveniment, o paradă publică, cea mai importantă manifestare a bucuriei care aduce laolaltă familia regală și cetățenii României: defilarea militară condusă de regele Carol I. După încheierea paradei militare, urma o serbare la Șosea, care poate fi descrisă fără să greșim ca fiind populară. Iar ziua se încheia cu un bal oferit de familia regală la Palat unde erau invitați protipendada, membri ai guvernului, ai corpului diplomatic și parlamentari. Deci, ziua era plină și foarte bine organizată.
Ritualul instaurat de Carol I pentru a marca ziua de 10 mai a fost perpetuat de succesorul său, regele Ferdinand, mai ales că, după Primul Război Mondial și Marea Unire din 1918, această zi a căpătat o importanță și mai mare. Tot istoricul Alin Ciupală ne povestește:
Reprezenta momentul de reunire a tuturor românilor. La București, după 1918, vor fi reprezentate și provinciile unite cu România după Primul Război Mondial. În plus, regina Maria, în perioada interbelică până în anii 1930, a avut un rol foarte important în organizarea zilei de 10 mai. Iar prezența ei publică, foarte dorită de români, a subliniat faptul că era vorba, mai ales, de o sărbătoare populară. Cel care a transformat evenimentul de la 10 mai într-o ocazie de a vorbi mai mult despre personalitatea sa, transformându-l mai degrabă într-o oportunitate de proslăvire a suveranului a fost regele Carol al II-lea. În timpul domniei sale, el a fost foarte preocupat de o anume formă a cultului personalității. Iar ziua de 10 mai îi oferea ocazia perfectă pe care n-a ratat-o. Avem numeroase dovezi în acest sens, inclusiv cinematografice. Se păstrează mai multe jurnale de actualități din vreme aceea care surprind festivitățile de 10 mai de pe vremea lui Carol al II-lea. De altfel, merită subliniat faptul că primul jurnal cinematografic de știri a fost realizat tot cu prilejul unui 10 mai: cel din 1914. Din păcate, el nu s-a păstrat în integralitatea sa.
Evident, intrarea României în cel de-al doilea război mondial n-a mai lăsat loc pentru festivism cu ocazia zilei de 10 mai. Iar abdicarea forțată a regelului Mihai în 1947 și instalarea deplină a comunismului au dus la desemnarea altei zile naționale. În plus, comuniștii au avut grijă ca, din istoria oficială, să șteargă cu totul menționarea zilei de 10 mai, atât de indisolubil legată de monarhie. S-a mers până acolo cu falsificarea istoriei, încât până și ziua proclamării independenței – lucru întâmplat pe 10 mai 1877 – era marcată pe 9 mai, în timpul regimului comunist.
