Theodor Aman – fondatorul Scolii Romanești de Artă

Theodor Aman (1831-1891), primul mare artist clasic român, a fost pictor, grafician, sculptor, pedagog și academician român, întemeietorul primei școli românești de arte frumoase de la București, alături de un alt mare artist român, Gheorghe Tattarescu.

Ion Puican, 27.10.2024, 11:19

Theodor Aman (1831-1891), primul mare artist clasic român, a fost pictor, grafician, sculptor, pedagog și academician român, întemeietorul primei școli românești de arte frumoase de la București, alături de un alt mare artist român, Gheorghe Tattarescu. Theodor Aman reprezintă pentru istoria plasticii românești primul artist modern în adevăratul sens al cuvântului, influențând și grăbind, în același timp, prin activitatea sa în Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, deschiderea spre modernizare culturală și dezvoltarea artistică în cadrul instituțiilor de profil. Dar cum a început totul?

Cum s-a născut ideea fondării Școlii de Belle Arte din București în mintea și sufletul acestui artist ne spune curatorul Muzeului Aman din cadrul Muzeului Municipiului București, muzeograful Doina Șuteu:

„Aman a avut șansa să plece la 19 ani, ca un copil normal din ziua de astăzi, să plece la 19 ani dintr-o Valahie foarte, foarte întârziată, sub influență otomană. A avut această șansă să ajungă chiar la Paris, care era capitala culturii și educației artei în momentul respectiv. Dar, ajunge un copil de 19 ani plecat din spațiul pe care l-am punctat, ajunge la Paris și descoperă o lume care se dezvoltase după alte reguli, cu totul și cu totul necunoscute. Se adaptează. E un personaj foarte inteligent, un personaj cu o educație totuși, pentru timpul respectiv. Plecase știind limbi străine, plecase știind muzică. Este foarte serios, face școala foarte bine și foarte serios.

Ar fi trebuit să se întoarcă prin 55 în acest spațiu pe care l-a părăsit și primește un mesaj de la nimeni altul decât de la Barbu Știrbei, care-i transmite printr-un nepot de-al lui: „Spune-i lui Aman să nu vină încă, pentru că lucrurile nu sunt pregătite pentru el”. Rămâne la Paris până în 58 și învață tot ce se putea învăța. De asta îl găsim acum, noi cei care am rămas să vedem, să ne bucurăm de opera lui, îl aflăm pregătit pentru diverse tehnici. El clar și-a luat acolo ca model artistul renascentist, care trebuia să acopere cât mai multe tehnici. Și se întoarce în țară în 58, dar cu o mare idee care îl măcina: vine foarte hotărât să facă școală. A realizat acolo unde ajunsese societatea și ce trecut avea cultura și arta europeană într-un spațiu în care lucrurile au decurs normal. Și și-a dat seama că fără educație, o societate, un popor nu poate evolua. Și atunci, prima lui opțiune a fost să creeze școală.”

Despre cum a reușit Theodor Aman acest demers de a fonda școala de artă din București ne povestește Doina Șuteu:
„Și din 58 face demersuri pe lângă toate oficialitățile momentului. Nu are succes, Ajunsese la disperare la un moment dat. A cerut doar un teren și voia să facă el o școală particulară. Și totuși, în 64 obține aprobarea. Venise Alexandru Ioan Cuza, care în 60 fondase, înființase Universitatea de la Iași și Școala de Artă de la Iași. Funcționa tot din 60. Și în 64 Cuza semnează decretul de înființare al Școlii de Belle Arte din București și atunci, de fapt, se deschide și Universitatea din București. Toate demersurile astea au fost făcute împreună cu prietenul lui, cu colegul lui, Gheorghe Tattarescu. Era mai mare Tattarescu cu doi ani decât el. Tattarescu făcuse la Roma școala, dar împreună au luptat pentru acest obiectiv. Îi găsim în 64 fondatori de școală. Se deschide școala. Aman este numit directorul școlii și așa va rămâne până la moarte în 91. În felul ăsta, niște tineri talentați din spațiul românesc au șansa să facă și ei școală cu oameni care făcuseră școală în Occident.”

Cum era profesorul Aman, din perspectiva muzeografului Doina Șuteu?

„De multe ori am spus Aman putea să nu facă nimic din ceea ce vedem, adică arta lui, și rămânea în istoria culturii românești ca fondator al școlii, dar și ca profesor. Se pare că a fost un profesor excepțional. Avem foarte multe mărturii care vorbesc despre relația dintre profesor și studenți. El îi iubea ca pe copiii lui și ei îl iubeau ca pe un părinte. Avem fragmente de corespondență între ei și așa i se adresează ca unui părinte. Și el răspundea, Aman ca un părinte către copiii lui sunt adresate. El n-a avut copii și atunci aceștia au fost copiii lui. Dar nu numai ca relație umană. Este un profesor excepțional pentru că are o educație extraordinară și are ce să învețe pe alții și atunci sigur că și cerințele lui sunt la cel mai înalt nivel. Avem niște artiști, putem spune că primii noștri artiști importanți de la sfârșit de XIX, început de XX, sunt studenții lui Aman.”

Theodor Aman rămâne un reper important în arta românească. Numele său a rămas în istoria artei românești nu doar prin valoarea operelor semnate, ci și prin contribuția avută la întemeierea primelor școli de Arte frumoase. De altfel, unul dintre cele mai frumoase și originale muzee din București este casa-atelier a artistului, o casă concepută, pictată și decorată în întregime de acesta, un loc ce reflectă personalitatea complexă a marelui Aman.