Stateri în spațiul dobrogean
Staterii sunt monede antice grecești din aur ori argint care s-au răspândit în întreaga Europă în secolul IV înainte de Christos.
Steliu Lambru, 16.06.2024, 10:44
Ei au fost descoperiți și în spațiul Dunării de Jos sau al Dobrogei de azi de pe teritoriul României actuale. În general, arheologii și numismații clasifică staterii clasici, cei din perioada elenistică din Europa de Sud-Est, în stateri de tip Alexandru și stateri de tip Lysimach. Numele vin de la cel mai important cuceritor al antichității și de la unul dintre generalii care s-a încoronat rege al Thraciei după moartea sa.
Pe țărmul de vest al Mării Negre, coloniile grecești erau integrate în lumea elenistică și schimburile economice se făceau în stateri. Cel mai puternic stat din zonă era Regatul Pontului situat în estul Mării Negre. Cel mai puternic suveran al Pontului a fost Mithridates al VI-lea Eupathor, adversar tenace al Imperiului roman din secolele II-I înainte de Christos. Regele Pontului a fost unul dintre cei care au emis stateri care au ajuns și pe țărmul vest-pontic.
Emanuel Petac este numismat și cercetător la Biblioteca Academiei Române. De la el am aflat răspândirea staterilor pe țărmul vestic al Mării Negre și al Dobrogei.
”La mijlocul secolului al III-lea înainte de Christos și în a doua jumătate a aceluiași secol, brusc, Marea Neagră se umple, este inundată de o cantitate imensă de aur. Sunt stateri de tip Alexandru la Istros (Histria), la Callatis, la Odessos (Varna de azi), la Mesembria (Nesebăr de azi), sunt stateri de tip Lysimah la Istros, la Tomis, la Byzantion (Istanbul de azi), la Odessos, Mesembria, dar și la Tyras (Cetatea Albă de azi). Și toate astea într-un anumit context geopolitic, și anume al războiului dintre Byzantion, pe de o parte, și alianța dintre Istros, Callatis dacă nu cumva și alte cetăți de pe litoralul bulgăresc de astăzi, de cealaltă parte.”
Circulația monetară în bazinul Mării Negre se reduce drastic după epoca lui Lysimach, după moartea sa din 281. Emanuel Petac constată o criză a aurului și argintului în a doua jumătate a secolului III înainte de Christos.
”Brusc, în jurul anului 200 și mai ales după, totul avea să revină la situația anterioară, în sensul că dispare metalul prețios. Nu mai avem monedă de aur, nu mai avem monedă de argint, e clar că piesele de la mijlocul secolului trei fuseseră folosite intens până spre anii 220-218, când coloniile grecești plăteau acel imens, împovărător, tribut către Cavaros către regatul de la Tylis din Balcani. Deci încă aveau cu ce plăti tributul împovărător. Urmează revolta, cade regatul de la Tylis și dispare, după anul 200 nu mai vedem nimic. Ce se întâmplă? Practic, ceea ce vedem, să zicem, în jurul anului 200 sunt emisiuni extrem de rare de stateri de tip Lysimah, bătuți la Tomis, la Istros sau la Tyras. Spun că sunt atât de rare pentru bunul motiv și deloc întâmplător că ele chiar sunt rare la nivel de unicat.”
Staterii de tip Lysimach bătuți la curtea lui Mithridates și descoperiți la Istros cântăresc în medie 8,18 grame și datează din vremea primului război al Regatului Pontului cu Roma din anii 88-86 înainte de Christos. Dar săpăturile arheologice nu scot la iveală doar staterii propriu-ziși ci și inscripții care ne vorbesc despre relații interumane în care sunt implicați staterii, așa cum a rezumat și Emanuel Petac textul unei inscripții de la Histria.
”Cetatea histriană contractase un împrumut financiar de la un creditor din Byzantion de 100 de stateri pe care cetatea histriană nu i-a mai putut plăti. Nu i-a mai putut plăti, probabil, pe un termen suficient de îndelungat. Creditorul bizantiot moare și creanța rămâne moștenire fiului său. În preziua războaielor mithridatice, punându-se problema alianței dintre cetățile vest-pontice și Regatul Pontului, cetatea histriană trimite la Mithridates o solie care trece inevitabil prin Byzantion.
Delegația histriană era condusă de un anume Meniskos. Evident că acest Meniskos trebuie să fi fost o persoană extrem de importantă în cetate, din moment ce i se încredințează solia către Mithritates al VI-lea pentru așa un lucru important, alianța cu regele Pontului. Pleacă solia ajunge la Byzantion, creanța fiind validă și executorie, Byzantionul arestează solia histriană în frunte cu Meniskos, o întemnițează, cum spune decretul, pe o perioadă îndelungată. Ce va fi însemnat îndelungată? Ne putem întreba, dar probabil că e vorba de măcar câțiva ani. Diogenes, strategul lui Mithridates, intervine, plătește datoria cetății histriene către Byzantion și Byzantionul eliberează solia histriană. Deci a fost nevoie de un personaj exterior, pentru ca cetatea histriană să fie aptă să plătească o datorie de 100 de stateri. Așa ajunsese la sfârșitul secolului II și la începutul secolului I înainte de Christos cetatea histriană, să nu poată plăti 100 de stateri când cu 100 și ceva de ani înainte era inundată de aurul seleucid, și pe urmă ptolemaic, care îi permitea să bată cu miile, dacă nu cumva mai mult de atât, de stateri.”
Staterii grecești din Marea Neagră sunt artefacte ale unui spațiu economic dinamic din ultimele două secole dinainte de Christos. Iar cei de pe țărmul de vest sunt exemple ale vieții unor comunități locale integrate într-o tendință istorică mai mare.
