Pogromurile de la Iaşi şi București

În 2025, la început de an, se împlinesc 84 de ani de la „Pogromul de la București” din 21-23 ianuarie 1941 și 80 de ani de la eliberarea celui mai mare lagăr de exterminare nazist, de la Auschwitz (Polonia), la 27 ianuarie 1945

Eugen Cojocariu și Ion Puican, 16.02.2025, 12:00

În 2025, la început de an, se împlinesc 84 de ani de la „Pogromul de la București” din 21-23 ianuarie 1941 și 80 de ani de la eliberarea celui mai mare lagăr de exterminare nazist, de la Auschwitz (Polonia), la 27 ianuarie 1945. Două comemorări triste pentru istoria modernă a lumii și a României. Pogromul de la București a reprezentat o serie de manifestări violente și crime împotriva evreilor, ce au avut loc în timpul Rebeliunii Legionare din ianuarie 1941. Este considerat cel mai mare și mai violent pogrom împotriva evreilor din Muntenia (regiune a României). În același an, 1941, în regiunea Moldova, în perioada 27-30 iunie, a avut loc un alt pogrom, poate cel mai violent din istoria evreilor din România, În acele zile de iunie 1941 au fost uciși 13.266 de cetățeni de etnie evreiască din Iași.

Regizorul de film Copel Moscu este de origine evreiască. A realizat peste 50 de filme de scurt și lungmetraj, în calitate de regizor și scenarist, cu multiple premii naționale și internaționale obținute. La finalul anului 2024 a avut loc premiera filmului său „Fotografii însângerate”, un documentar care evocă evenimentele cutremurătoare din timpul Pogromului de la Iași. Am stat de vorbă cu regizorul despre originile sale și cum erau privite aceste evenimente în timpul copilăriei și tinereții sale, înainte de căderea comunismului din 1989:

„În primul rând, știți bine că eu provin dintr-o familie cu origine evreiască. Partea interesantă e că în perioada copilăriei și tinereții mele nu am auzit niciun fel de relatare despre acest pogrom. Acest eveniment groaznic, într-adevăr, o pată, să spunem neagră în istoria modernă. Dar părinții au vrut să mă oprească din a judeca acele timpuri, adică prin necunoaștere. Și mă interesa foarte tare ce s-a întâmplat cu rudele noastre, că am avut și victime, rude și prieteni care au fost victimele Holocaustului.

Iată că această obturare a istoriei reale era foarte la modă în perioada respectivă. Autoritățile comuniste chiar discutau foarte puțin, aproape deloc despre acest eveniment. Nu era interzis, dar nu era bine să vorbești. … A fost un derapaj al istoriei extrem. Eu am speranța că va fi unicul în istorie, că atunci când niște oameni care se cunoșteau foarte bine unii cu alții au devenit dușmani și unii i-au suprimat pe alții fără o explicație foarte clară, doar din ură, … ”

Cum a lucrat regizorul Copel Moscu la acest documentar ne declară chiar el:

„Există la CNSAS păstrate fotografiile acestor evenimente. Există încă o mulțime de documente și de imagini secretizate, nu știu din ce motiv, dar care vor fi cândva desecretizate și oferite publicului larg. E foarte interesant că, iată, mai sunt lucruri secrete ale istoriei noastre și probabil că în continuare vom avea mari surprize, pentru că documentele și fotografiile și imaginile și relatările acelor vremuri încep să se clarifice și fiecare din noi vom interpreta în modul nostru modern de gândire. Trebuie să înțelegem că o anumită epocă are o anumită viziune asupra istoriei și e greu să înțelegem dacă nu intrăm în profunzimea acestor detalii. … ”

Documentarul „Fotografii însângerate” prezintă imagini care ilustrează pregătirea și punerea în aplicare a pogromului, de la marcarea caselor în care locuiau evrei, la coloanele de evrei puși să sape gropile în care urmau să fie aruncați semenii lor. Despre efectul acestor fotografii asupra publicului și modul în care au fost inserate în filmul documentar ne vorbește Copel Moscu:

„Se cheamă efectul de paralaxă în care o fotografie bidimensională poți să treci cumva în tridimensional, în spațiu, cumva, să îi dai posibilitatea ca spectatorul să trăiască mai intens acea imagine… Imaginile care sunt în negativ. Acelea sunt exact în momentele în care se vorbește despre moarte… Adică oamenii pot vedea în anumite momente radiografiile propriilor existențe. …”

Poate ajunge acest film documentar un material de studiu în cadrul instituțiilor de învățământ pentru noile generații, pentru a înțelege acele momente din istoria României?

„Eu zic că acest film ar trebui dat în școli, mai cu seamă că este o materie aproape obligatorie. Hai să spunem, e facultativă, dar e în programa școlară. Se studiază Holocaustul. … Văzând acest film, ar putea să își facă o părere despre acea epocă, despre relațiile dintre oameni, despre cum poate fi gândită o situație de criză … ”

Acest documentar readuce în conștiința colectivă acele momente de istorie dramatică. În acele timpuri, legislația română din ultimul an al domniei lui Carol al II-lea a ridicat la rang de lege discriminarea rasială a evreilor, considerați „rasă inferioară”. Statul Național Legionar a înăsprit și îngrădit libertățile și drepturile civile ale evreilor. În decursul Rebeliunii Legionare au fost arestați, anchetați și torturați mii de evrei din București. Au fost profanate și jefuite temple și sinagogi. În pădurea Jilava de lângă capitală au avut loc o serie de asasinate.

După o statistică a acelor momente tragice, s-au numărat peste 120 de evrei uciși în Pogromul de la București, 1274 de prăvălii, apartamente și ateliere devastate și sute de camioane de obiecte prădate. Aceste evenimente de la București au fost negate sau omise din istoria recentă odată cu reprimarea Rebeliunii Legionare. S-au emis teorii despre presupuse conspirații ale evreilor și ale comuniștilor în legătură cu Pogromul de la București și cu veridicitatea acelor fapte.