Pinacoteca Bucureștiului

În zona istorică Bucureștiului, pe strada Lipscani, centrul negustoresc și financiar-bancar dintotdeauna al capitalei, chiar vis-a-vis de sediul Băncii Naționale a României, se află Palatul Dacia-România.

Christine Leșcu, 07.06.2020, 14:00

În zona istorică Bucureștiului, pe strada Lipscani,
centrul negustoresc și financiar-bancar dintotdeauna al capitalei, chiar
vis-a-vis de sediul Băncii Naționale a României, se află Palatul Dacia-România.
Clădire somptuoasă și elegantă, ea a avut mai multe funcțiuni de-a lungul
istoriei, dar recent a intrat în administrația Muzeului Municipiului București
pentru a deveni Pinacotecă.

Istoria locului se întrepătrunde cu istoria
orașului, căci pe terenul unde azi se ridică Palatul Dacia-România, la mijlocul
secolului al XVI-lea, boierul de origine greacă Ghiorma a ctitorit o biserică.
În timp, bisericuța trece prin mai multe tribulații și devine un reper al zonei
sub numeșe de Biserica Grecilor, mai ales când, în secolul al XVIII-lea, de jur
împrejur, se ridică și un han. În 1882, societatea de asigurări Dacia România
cumpără terenul pe care s-a aflat hanul și biserica grecilor cu
scopul de a-și ridica aici un sediu. Lucrările de construcție încep în 1882 și
durează până în 1889, fiind, de fapt, aproape terminate chiar din perioada
1885-1886.

Clădirea are un stil eclectic, dar cu influențe Art Nouveau, deși
încă nu se știe cui i-a aparținut proiectul, după cum aflăm de la Elena
Olariu, directoare adjunctă a Muzeului Municipiului București, Secția Artă:

Referitor la arhitectul care a conceput această clădire,
din păcate nu se știe sigur cine este. Încă se fac cercetări. Se pare că a fost
un arhitect austriac pentru că și alura clădirii pare de factură vieneză. S-a
vehiculat numele arhitectului Adolf Lang. Cu siguranță, în perioada următoare,
după procesul de cercetare, se va afla cui i-a fost atribuit acest proiect. În
1931, pentru că societățile de asigurări care au activat în această clădire nu
au fost suficient de profitabile, palatul a fost preluat de Banca Națională a
României. De fapt, BNR a fost ultimul proprietar înainte ca Primăria
Bucureștiului să cumpere clădirea pentru a deveni sediul pinacotecii.

În anii
1950, s-a petrecut un fapt interesant: palatul a devenit sediul Conservatorului
de Muzică și Artă Dramatică. Erau anii aceia tulburi de după război când multe
instituții și-au pierdut sediile, iar altele au fost mutate provizoriu în alte
clădiri. Apoi, din 1979 până în 1983, clădirea a fost renovată pentru că a
suferit foarte mult în urma cutremurului din 1977. Ulterior, a fost
transformată într-un fel de magazin de lux – atât cât se putea în timpul
comunismului – și probabil că mulți bucureșteni încă își amintesc de acel
magazin când mai trec prin zona Lipscanilor. În 2013, Primăria a cumpărat
imobilul pentru a găzdui Pinacoteca Municipiului București. Și în 2019, Muzeul
nostru a primit această clădire pe care sperăm s-o transformăm într-o galerie
de artă foarte modernă și foarte dinamică. Va fi interactivă și, credem noi,
foarte potrivită pentru Centrul Vechi, acolo unde vin foarte mulți turiști
străini, unde noi ne putem prezenta arta și cultura românească într-o manieră
care să placă și bucureștenilor, nu doar celor mai avangardiști.

El însuși o operă de artă care trebuie pusă cât mai bine în valoare,
Palatul Dacia-România, după ce a găzduit după 1990 chiar și diverse bănci, va
primi un rol mai potrivit aspectului său după ce expoziția permanentă a
Pinacotecii Capitalei va fi deschisă.

Elena Olariu: Noi deținem, în jur,
de 5.000 de lucrări, din care peste 2.500 sunt picturi. Avem și foarte multă
artă grafică spectaculoasă și interesantă pe care o vom expune în niște săli
speciale. Avem și un număr important de sculpturi, dar și artă decorativă, vreo
700 de sute de lucrări. Patrimoniul nostru este, deci, foarte bogat, căci în
1933, când Pinacotecii i s-a găsit un
sediu în interiorul Observatorului Astronomic, s-a dorit ca ea să fie o galerie
reprezentativă pentru București. Pe atunci, nu există un Muzeu de Artă al
României, iar oamenii de cultură ai vremii au conceput pinacoteca în ideea de a
deveni reprezentativă pentru arta și cultura românească. De aceea, în perioada
interbelică, a fost aplicată și o strategie coerentă de achiziții și de
atragere de donații, tocmai pentru a acoperi întreaga istorie a artei românești
și de a achiziționa lucrări de valoare.

După
mutarea Pinacotecii în Palatul Dacia-România, Muzeul Municipiului București are
un proiect inovativ de amenajare a expoziției permanente și de structurare a
spațiului, după cum aflăm tot de la directoarea adjunctă Elena Olariu:

Secția de Artă pe care o conduc a realizat un proiect foarte
interesant. Parterul acestei clădiri, care este foarte jos și care poate să
spargă bariera dintre vizitatori și turiștii care trec pe stradă, ne-am dori
să-l transformăm într-o galerie de artă contemporană, pentru că patrimoniul
Pinacotecii ne permite. Poate va fi chiar o secție dedicată artei comuniste
combinată cu cea contemporană, într-o expoziție, evident, contemporană. Vom
avea posibilitatea de a uni două muzee: un muzeu de artă modernă cu un muzeu de
artă contemporană.

Etajele unu și doi – clădirea are doar două nivele – le vom
dedica Pinacotecii istorice. Aici vor fi prezentate lucrărilor unor mari
maeștri români: Constantin Lecca, Gh. Tattarescu, Theodor Aman, Nicolae
Grigorescu, Ion Andreescu, Gh. Petrașcu, Ștefan Popescu, Th. Pallady, Nicolae
Tonitza. În plus, avem și foarte multe artiste, cum ar fi Olga Greceanu, și
dorim să le evidențiem mai bine. Ar fi foarte interesant ca într-o expoziție de
artă românească să fie puse mai bine în valoare toate aceste artiste care
merită să fie omagiate într-o mare galerie. Avem și lucrările unor avangardiști
precum Marcel Iancu, Maxy, Sabin Popp, Corneliu Baba, cu toții mari artiști. Am
început deja seria de restaurări, acolo unde e cazuri, și achiziția de rame
speciale pentru etajul unu și doi, deci proiectul este într-o fază avansată.

Până la deschiderea
Pinacotecii, însă, Palatul din strada Lipscani trebuie să mai suporte mici
reparații la exterior în timp ce, în interior, trebuie amenajat spațiul
destinat expoziției permanente. Parterul poate fi deschis mai repede în vederea
unor conferințe sau expoziții temporare. De altfel, atât în prezent, cât și în
perioada carantinei, capodoperele maeștrilor români aflate în patrimoniul
Pinacotecii au putut fi admirate într-o expoziție virtuală realizată pe
rețelele sociale.