Crucile au fost o prezență constantă în spațiul de locuire umană al Bucureștiului.
Clădiri masive, construite în formă de cetate, cu ziduri împrejmuitoare care adăposteau camerele şi cu o curte interioară pentru popasul căruţelor şi al cailor, hanurile se înmulţiseră în Bucureştii secolelor al XVI-lea şi al XVII-lea.
După 1878, statul român iese în arena relațiilor internaționale ca persoană juridică distinctă, independentă și suverană.
Aflate peste o sută de ani (de la începutul secolului al XVIII-lea până în 1877) sub suzeranitate otomană, principatele dunărene Țara Românească și Moldova aveau să stea mult timp, de asemenea, sub influența culturii și civilizației orientale.
Din secolul al 19-lea, treptat, Principatele Române încep să se desprindă de otomanism prin importul masiv de civilizație și cultură din Occident.
În 2012, istoricul român Liviu Câmpeanu descoperea în Arhiva Secretă de Stat a Moștenirii Culturale Prusace din Berlin manuscrisul jurnalului ținut de Liborius Nacker, secretarul general al Ordinului Teuton.
Umorul este o caracteristică umană în esența sa și el a fost îndelung descris și analizat de teoreticieni literari, filosofi, moraliști, psihologi, teologi, sociologi, antropologi.
Într-un din cartierele vechi, centrale și cochete din București, în apropierea principalei artere Calea Victoriei, se află casa doctorului George Severeanu, devenită muzeu și una din filialele Muzeului Municipiului București.
În decursul ultimelor două secole și jumătate, natura a fost văzută ca leagăn al omenirii, al individului, al familiei sale, al societății și al națiunii.
Lavandă și usturoi sau murmurul caselor laolaltă cu Pioneze și hârtie albastră sunt două cărți cu totul speciale, greu încadrabile într-un gen anume.
Una dintre trăsăturile importante ale Bucureștiului de azi este cea a unui oraș est-european care și-a propus modelul orașului vest-european ca model de dezvoltare.
Comparată chiar şi azi aurul alb, sarea a fost din cele mai vechi timpuri o marfă extrem de râvnită, iar regiunile bogate în zăcăminte au căpătat o importanţă direct proporţională cu valoarea sa.
De numele lui Alexandru Tzigara-Sarmucaș se leagă începuturile studierii lumii rurale românești. El însă este și un nume care a intrat și în istoria fotografiei românești.
Intrate de mult în literatura română şi în folclor, comunităţile evreieşti din Moldova au devenit un punct de reper în mentalul colectiv românesc şi în sens pozitiv, şi în sens negativ, acceptarea împletindu-se, din păcate, cu prejudecăţile.
Spațiul est-european a fost descoperit și redescoperit de Occident în mai multe valuri în istoria ultimului mileniu
