Orașul Sebeș

Pe teritoriul dintre râurile Mureș și Olt și Munții Carpați, începând cu secolul al 12-lea, au început să locuiască și germani colonizați de regii Ungariei.

Ștefan Baciu, 31.12.2023, 14:38

Pe teritoriul dintre râurile Mureș și Olt și Munții Carpați, începând cu secolul al 12-lea, au început să locuiască și germani colonizați de regii Ungariei. Unul dintre cele șapte scaune sau comunități urbane care aveau dreptul de a fi reședință judecătorească era actualul Sebeș. Denumit Melnbach în germana locală sau Mühlbach, Sebeșul are astăzi aproximativ 26.000 de locuitori, dintre care români aproape 80%. Tradițional, orașul era multiconfesional existând comunități și biserici romano-catolică, lutherană, ortodoxă și greco-catolică.

Muzeografului Radu Totoianu de la Muzeul Municipal „Ioan Raica” din Sebeș i-am pus întrebări despre istoria locului. El a descris începuturile așezării.

„Sebeșul este atestat documentar în anul 1245, la scurt timp după invazia mongolă. Preotul Theodoric din Malenbach, denumirea germană latinizată, îi cere papei Inocențiu al IV-lea dreptul de a colecta impozite și din alte parohii învecinate, a sa fiind foarte afectată de acea invazie mongolă. Papa îi permite solicitarea. Acesta este practic actul de naștere al orașului nostru. Este un oraș important, este orașul pentru care se păstrează cel mai vechi privilegiu de a se înconjura cu ziduri de piatră, privilegiu dat în anul 1387. Este înconjurat cu o fortificație cu un zid de incintă care însumează peste 1800 metri, mai multe turnuri care încă se păstrează, dintre care poate cel mai cunoscut este Turnul Studentului sau al Croitorilor.”

Această lucrare de fortificație este cea care dă o parte din micul renume al orașului. Povestea călugărului Georg Captivus Septemcastrensis, care a trăit în secolele 15-16 și a scris primul tratat despre turci, este importantă și ea ne-a fost rezumată de Radu Totoianu.

„Turnul era întreținut și apărat de breasla croitorilor și se leagă de atacul turcesc din 1438, când o armată turcă asediază orașul. După o rezistență de câteva zile se ajunge la un armistițiu, li se permite turcilor să intre în oraș cu condiția de a nu provoca distrugeri. Lucrul acesta nu s-a întâmplat însă. Capitularea nu a fost pe placul tuturor, câțiva cetățeni s-au baricadat în acel turn al croitorilor. Printre ei era și un tânăr elev la școala care funcționa în cadrul mănăstirii dominicane.

Turnul este incendiat, marea majoritate a celor din turn mor, însă printre supraviețuitori se numără și acest tânăr, un copil de 13-14 ani. Are soarta multora dintre sebeșeni. Este vândut ca rob și urmează o perioadă pentru el de aproximativ 20 de ani de captivitate. Este vândut de mai multe ori, până la urmă găsește un stăpân mai omenos care îl tratează mai mult ca pe un membru al familiei decât ca pe un sclav. Acesta îl eliberează, el își dorea foarte mult, așa îi spunea stăpânului său, să vadă locurile natale. A promis că se întoarce, dar nu s-a mai întors niciodată. N-a venit nici în Transilvania, a plecat în Cipru, apoi mai departe a trecut în Italia. Ajunge la Roma, intră în ordinul călugărilor dominicani și scrie o lucrare considerată primul tratat european de orientalistică și care a cunoscut peste 25 de ediții. Una dintre ele, cea din 1511, a fost editată chiar de reformatorul bisericii germane, de Martin Luther, care o și prefațează.”

L-am întrebat pe Radu Totoianu care sunt clădirile mai reprezentative pentru micul oraș fondat de germanii transilvăneni?

„Cea mai importantă clădire ecleziastică din oraș este biserica evanghelică. Primele faze de construcție în stil romanic încep după 1241. Însă, la un moment dat, orașul, ajuns la prosperitate economică, își dorește ceva mai fastuos. Pătrunsese goticul în Transilvania și este construit un cor gotic de dimensiuni mari.

Arhitecții consideră că dacă biserica ar fi fost terminată în stil gotic, după dimensiunile corului ea ar fi fost a doua ca mărime din Transilvania, după Biserica Neagră din Brașov. Ținând seama de faptul că la vremea respectivă locuitorii Sebeșului erau cam 500 de familii, deci nu foarte numeroși, ei n-au mai avut forță financiară să termine biserica în stil gotic. Și așa s-a ajuns la un compromis, nava romanică a fost alipită de corul gotic. Este foarte frumoasă, are și elemente mai târzii, inclusiv renascentiste.”

Un alt reper local arhitectonic este chiar clădirea muzeului orășenesc. Radu Totoianu:

„Cea mai importantă clădire laică din orașul Sebeș este Casa Zapolya, clădirea în care funcționează muzeul. Este legată de numele voievodului Transilvaniei ajuns rege al Ungariei Ioan Zapolya, care după 1526, când Vladislav al II-lea moare pe front, ocupă tronul Ungariei. Însă, ca de obicei, nu toți sunt de acord cu lucrul acesta. O parte din unguri vin cu alt candidat pe tron, în persoana lui Ferdinand de Habsburg, din familia domnitoare din Austria. Astfel, se iscă un război civil și regele Zapolya se retrage cu armatele în Transilvania, ocupă Sebeșul și își stabilește reședința și cartierul general în această clădire în care funcționează muzeul. De altfel, moare aici, în această clădire, în anul 1540.”

Mic însă important în istoria Transilvaniei, Sebeșul are o personalitate bine definită. Pe care cei care îi păstrează memoria i-o pun azi în valoare.