Meniurile familiei regale

Ca orice altă dinastie regală, şi cea a României - iniţiată de Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen - s-a remarcat prin cutume, festinuri - mai fastuoase sau mai austere - şi printr-un protocol destul de rigid la început.

Warning: Trying to access array offset on null in /home/web/rri.ro/public/wp-content/themes/rri/template-parts/content.php on line 98
Christine Leșcu, 05.01.2020, 12:19

Ca orice altă
dinastie regală, şi cea a României – iniţiată de Carol I de
Hohenzollern-Sigmaringen – s-a remarcat prin cutume, festinuri – mai fastuoase
sau mai austere – şi printr-un protocol destul de rigid la început, dar care a
căpătat diverse nuanţe pe parcursul domniilor succesorilor lui Carol I: regii
Ferdinand, Carol II şi Mihai. Autoarea cărţii Mese şi meniuri regale.
Eleganţă, fast şi bun-gust, Ştefania Dinu, ne introduce acum în atmosfera
meselor de la palat. Regele Carol I a fost cel care a
instituit protocolul curţii domnitoare şi apoi regale a României. El este cel
care a stabilit inclusiv cum se vor desfăşura mesele regale şi sărbătoarea
Crăciunului. Erau proverbiale punctualitatea şi sobrietatea regelului Carol I
şi, indiferent cine erau oaspeţii pe care-i avea, programul stabilit de el
trebuia respectat întocmai.

De obicei, atunci când se aflau la Castelul Peleş,
regele şi regina porneau împreună spre sufragerie pentru a lua masa.
Bineînţeles, protocolul era stabilit cu claritate. Invitaţii erau anunţaţi din
timp şi-şi cunoşteau locurile rezervate la masă, mai aproape sau mai departe de
rege. Nu se ridica nimeni de la masă, dacă regele nu dădea semnalul, nu se
aşeza nimeni, dacă regele nu dădea semnalul, nu începe nimeni conversaţia, dacă
regele nu vorbea primul cu invitaţii. În momentul în care regele termina primul
fel de mâncare farfuriile erau ridicate indiferent dacă ultimul invitat la masă
golise farfuria.

Meniurile regale
era tipărite pe hârtie de lux, decorată cu desene sau gravuri realizate de
artişti plastici şi înobilată de cifrul regal. Bucatele erau preparate după
reţete franţuzeşti, dar în meniuri, se regăseau şi meniuri de inspiraţie
germană, engleză sau românească. Cum era de aşteptat, masa de Crăciun juca un
rol important în protocolul regal şi în cadrul obiceiurilor domestice ale
familiei regale. Ştefania Dinu. Primul brad împodobit de Crăciun a
apărut în 1866 la Palatul regal de la București. A fost decorat de domnitorul
Carol I, de soția sa Elisabeta și de prințesele invitate la palat. În cele trei
zile de Crăciun, familia se relaxa. Nu erau audiențe, nu erau recepții, ci pur
și simplu erau zile de liniște. Uneori, familia regală mai mergea și la
patinoar. Regelui Carol și reginei Elisabeta le plăcea să patineze.

Unicul
copil al cuplului regalt Carol și Elisabeta, principesa Maria, a murit la
vârsta de patru ani în 1874. Regina n-a mai putut avea alți copii, fapt pentru
care a și fost adoptat ca succesor nepotul de frate al lui Carol, viitorul rege
Ferdinand. După ce s-a constituit familia princiară, prin căsătoria princepelui
Ferdinand cu principesa Maria de Edinburgh, familia regală formată din Carol și
Elisabeta au luat obiceiul de a sărbători Crăciunul la palatul Cotroceni pentru
a fi alături de tânăra familiei și de copiii lor. Iar acest lucru a devenit o
regulă atâta vreme cât regele Carol și regina Elisabeta s-au aflat pe tronul
României.

În arhive s-a păstrat o descriere a pregătirilor din Ajunul
Crăciunului când la palatul Cotroceni veneau Carol și Elisabeta. Se aducea
bradul de la Sinaia, se aducea vânat și vâsc de pe moșiile și domeniile regale,
se împodobea bradul în marele salon de recepții de la Palatul Cotroceni și la
ora 18:00, familia regală venea la Cotroceni. Se împărțeau cadourile, apoi
veneau demnitarii invitați, începea masa, iar la ora 22:30, cel mult 23:00,
festivitatea se încheia. Carol și Elisabeta se retrăgeau, iar atmosfera urma să
fie întreținută de către familia princiară.

De obicei, la 1
ianuarie, la Palatul Regal avea loc un mare bal la care participau peste o mie
de persoane, cu o listă de invitați aleși pe sprânceană chiar de regele Carol
I. După moartea sa în 1914, regele Ferdinand și regina Maria, căsătoriţi de la sfârşitul
anuui 1893, aveau să mai reducă din strictețea protocolului și din austeritatea
acestor recepții, organizând mese de Crăciun și de Anul Nou mai fastuoase și
mai antrenante. Chiar şi obiceiurile lor domestice erau mai relaxate după cum
se poate observa şi din tiparul micului dejun al familiei, mic dejun care
începea pe la ora 9:00, ne spune Ştefania Dinu:

Erau două tipuri de
mic dejun. Unul conținea ceai, cafea cu lapte, unt, franzeluțe, marmeladă. În
același timp, regelui Ferdinand i se serveau și cartofi prăjiți cu șnițel sau
grătar, după modelul german. Și unii dintre copii – principii și principesele -
urmau exemplul tatălui, mâncând dimineața friptură sau șnițel și bând câte o
cană zdravănă de ciocolată. Așa cum a scris șeful cancelariei palatului
Cotroceni: silueta scândură nu prea era la modă la curtea regală. Și la
curtea regelui Ferdinand a continuat tradiția sărbătoririi Crăciunului.

Pentru
că regele Carol murise în septembrie 1914, Crăciunul din acel an de la Curtea
Regală a fost găzduit de regele Ferdinand. Întotdeauna la mesele de Crăciun de
la curte meniul erau unul fix, repetitiv, fiind servite același mâncăruri. Un
loc aparte l-a jucat apariția budincii cu prune (plum pudding) în acest meniu,
desert specific meselor de Crăciun din Anglia pe care regina Maria o prefera.
Tot ea ne povestește în Memoriile sale că aveau invitați de la legația
britanică din București care veneau la masa de Crăciun de la Palatul Regal
tocmai pentru a mânca plăcinta cu carne și budinca cu prune de aici.

Odată cu domniile lui Carol II și Mihai, mesele sau
festinurile regale se modernizează, devin mai puțin protocolare, dar și mai
puțin fastuoase.